De fiecare dată când o privesc pe femeia pește Cum își croiește drumuri castele de nisip Cum înaintează câte un pic Cu fiecare maree Cum strivite îi sunt buzele de povara sărutului în dimineață Îl întreb pe Dumnezeul ei care stă ascuns în năvoade și ceață De ce i-a dat atâtea culori soare de aur roșu aprins curcubee și nori Mâini care cântă cu glas de ciocârlii cinteze și privighetori Inimi lăuze cu vene de muze Ochi verzi de pădure cu mure Trupuri de iele împletite cu vise Ce rămân pe pânzele albe ale vieții transcrise Iubiți urmele femeii pește Vă înseamnă cu mâna în adâncul vostru privește!
În fiecare din noi este zidită o casă de iubire Alții și-au construit în suflet și pe pământ mai multe case Deunăzi am văzut melci Mulți melci agățați pe tijele de yuca din grădină Erau și ei verzi Dar verzi de lumină Și mă întrebam dacă nu pot și eu să-mi port casa la propiu în mine Asemenea lor Nu aș mai avea nici o factură de plătit Și aș putea în sfârșit să dorm Oriunde Fără grijă Mamă draga mea mamă de ce nu erai melcă Să mă fi născut și pe mine tot melcă Să-mi fi purtat forever young dragostea undeva pe malul Mării Adriatice Mediterane sau Egee O casă albastră limpede cu suflet de femeie În care să îmi adun visele!
Uneori unii dintre noi îmbătrânim mai devreme decât ar trebui Alții se trezesc față în față cu îmbătrânirea mult mai târziu Pesemne îmbătrânirea cu ale ei semne Are o scală de la unu la zece Asemenea durerii Ți-a apărut primul fir de păr alb Notezi unu Ai devenit bunic poate notezi șapte Ai o nevralgie închipuită zilnic sau isterie notezi patru Unora dintre noi le îmbătrânește mintea prima dată Uită uită… Vor sau nu vor Gafează mimează cercetează întrebări răspunsuri cu noimă sau fără noimă Unora le îmbătrânesc picioarele într-alergare imensă de a stabili recorduri Km înregistrați acum pe gadgeturi super cool Pe tălpile lor stă înțepenit soarele (Aleargă doar ziua noaptea se întorc de pe-o parte pe alta pe saltelele tari silabisând oniric empiric) Unora le îmbătrânește însă sufletul Își spun:Mi-a ajunge viața e ipocrită obtuză confuză Poate mă pregătesc pentru cealaltă viață de după Sau poate nu am să o fac. Ooo de am înțelege că iubirea e descătușată că e viața noastră! Mă privesc în oglindă și-mi întind ridurile într-o mișcare largă Ca și cum,mereu,tot timpul Mi-aș îmbrățișa oamenii pe care îi iubesc Și repet această mișcare ori de câte ori îmi amintesc. Îmbătrânesc?
Timișoara str.Griviței(cred că e făcut acest graffiti de cineva tânăr ) 20.10.2022
Când am crescut mare,mare, așa cum se cuvine, Mi-am decupat sternul, cu degetele răsfirate în rugăciune Să vă holbați la inima mea, O minune! Decolorată de iubire, Pulsând în ritmuri de zile și nopți, Galopând în aridul gândurilor Elegant,mai târziu haotic semănând a dinți de femeie,nu de fierăstrău, puls ce nu va fi convertit niciodată! Se va accelera mereu într-un flux și reflux asemănător mării, Va primi aripi de înger Și va zbura, Va cânta,va dansa, se va autografia răzând Și nici o clipă nu va plânge pentru timpul trecut!
Ce putem lua cu noi Când ne vom risipi Când inimile noastre se vor opri Oare vom mai iubi Vom fi în sfârșit împăcați Uitați Renegați Adulați Scriși pe pomelnice cu sume mai mici Sau mai mari depinde de inflația bisericilor ortodoxe sau alte culte bizare Eu mi-am propus să-mi duc iubirile multe din zile și nopți să-mi las trupul uns cu ierburi de câmp Uscat de vânt Ars de soare Mângâiat de mare Pe degetul mic să-mi puneți un inel cu o floare Înfășurată să fiu cu rochia de botez din Iordan Desculță să mă lăsați să alerg pe maidan Iar în brațe să țin oasele albe de câine bătrân cu suflet de înger prietenul meu bun În rest las tot ce-am adunat pe pământ Zâmbetul meu cuvinte rostite și scrise Genele mele frumos și trainic clădite Dar mai ales multe multe vise Să mă tămâiați din când în când cu smirnă și să -mi culegeți rouă Să mă strigați Să mă înjurați Să vă aud răzând Să vă țineți de mâini să vă strângeți în brațe Cam atât
Desmierdările tale mă ating pe celulita scorțoasă diluând-o în arșița verii, Mă frămânți ca pe un aluat de gogoașă, Îmi ungi vergeturile cu uleiul de iasomie cumpărat acum patru ani din Tunisia Pe puțini dinari, Eu încerc să vizualizez termenul de expirare Dar îmi amintesc că nu are, E produs hand-made Ca și mine, Sunt făcută cu mâna Care a îndepărtat picioarele mamei Într-o după-amiază de sfârșit de august sau septembrie plus minus zece zile, Între timp mă cerți că nu mă mai îngrijesc atât de mult, Că mănânc noaptea pe furiș În loc să mă strecor lângă tine, Că beau apă multă că mă p..ș, Dar sunt ca și o cățea în călduri, Mă p..ș când te văd iubitule pe tine, Dezmierdările tale dor și continuă, Iar eu adorm visând ce bine mi-a fost în burta imensă a mamei mele cele nouă luni,evolând secundă de secundă în întuneric Și socot și adun Câte secunde voi mai cunoaște în lumină Și câte îmi mai rămân,să pot dezmierda în cuvinte vara în ultima suflare a acestui an!
Vama veche România august 2022 (fotografie realizată de Erika Jurca)
Acum sunt hotărâtă mai mult ca oricând să mă iubesc cu tine, La vârsta aceasta ne putem permite orice nebunie, Să te privesc zi de zi cum te plimbi ombilicat cu mădularul dezumflat de inhibiții Pe lângă,în pat,sub pat,în pat Și chiar dacă se rupe vreo scândură ruginită Nu ne mai pasă, Nici unul dintre copiii noștri Nu doresc moștenire un pat cu saltea de mătase, Vor să fie cât mai minimalist Gri dacă se poate ( mie mi se pare chiar dacă e gri nordic trist). Acum putem face sex oriunde și oricum Toate camerele sunt ale noastre, Suntem singuri, Nu avem program de dus,s-au adus copiii de la orele de salsa, fotbal, șah sau franceză, Putem face sex pe dormeză, Pe mașina de spălat vase, Pe podele, Să mă întinzi și să mă penetrezi cum vrei tu sau eu, E o prostie zicala aceea, ,,Bătrânețe haine grele” Cine are nevoie de ceva de îmbrăcat, Dezbrăcată sunt atât de frumoasă Mă pot purta astfel toată ziua prin casă, Doar tu mă vezi Și am tot timpul din lume Să exersez poziții de păsări sau flori ciudate, Să te gust, să te miros, Am învățat în toți acești ani din urmă, Acum sunt mai domoală,mai lucidă, nu mai iau anticoncepționale, nu mai sunt frigidă, De orice prejudecăți m-am dezis Și pot sta cum vrei tu la întins Și poți ejacula oriunde între cei patru pereți( totuși să fii atent la tablourile de pe pereți) Toată viața am aspirat, am dat cu mopul de l-am crăpat Și am un dulap ticsit de rochii care nu mă mai încap, Din care pot face cârpe cu care să șterg parchetul, Și pe tine pe dos Să te leg și pe os, Nu ne deschide ușa casei nimeni Și nu avem programate nici măcar vizite ca la azil, Dă-mă iubitule pe spate În modul cel mai juvenil Debil Și mă scoate Din amorțeală Din senin,😜vezi că se poate!
Am văzut marile piețe ale orașului ticsite de oameni Parcă erau mai mulți ca niciodată, Parcă s-au născut deodată Sau în aceste zile pârjolite și dezgolite,amețite nu se practică activități domestice, Oamenii nu mai dorm împreună, Preferă să se țină de mână pe stradă, Pe la colțurile clădirilor au pus coșuri imense de metal pentru așa zisele reziduuri,cine să se mai înghesui pe acolo, Să se lipească lasciv de ziduri, Oamenii nu se mai țin în brațe, Se cuibăresc atenți în vreun fotoliu de marcă Cu laptopuri scumpe drept iubire, Eu fac yoga între timp și-mi examinez sânii cu uimire Și nu sunt hotărâtă dacă mi-i măresc Sau nu pot, să te întreb pe tine?! Iubi avem bani pe card? Iubi chiar dacă am sânii lăsați și grei de bătrânețe mă iubești? Iubi ai văzut pozele din piață? Casele au ochi de oameni în loc de ferestre Iubi, trăiești, alo, cine mai trăiește? Am văzut marile orașe în care te pot pierde și să nu mai te găsesc!(iubi eu iubesc, tu iubești, el, ea iubește…)
Privesc la acoperișuri de case Știu că dincolo de ele Se aștern tăceri Line sau foșnitoare de mătase, E un cer atât de senin uneori Ca și cum nu s-ar întâmpla nimic, Îngerii presupun se bronzează în amiază Sau își fac siesta sau Visează? Și atunci ne simțim pierduți,nevăzuți, Îi strigăm, Dar strigătul nostru se pierde într-un nor ivit de nicăieri, Ceilalți îngeri plecați dintre noi Nu ne pot răspunde, Întind pleduri pe șezlonguri, Prepară Devil’s Blood Cherry Sau adună mizerii din etern, E o plajă atât de întinsă acolo sus, Imensă,încât te-ai putea plimba și afunda în nisipul ei Ani fără număr Și-mi închipui că și eu pot pleca Într-o secundă pe acolo… Îngerul meu oricum doarme acum Și nu mă veghează, Dar mi-e teamă de drum Și oricât sufletul meu de dorul tău oftează O să mă mai aștepți Până voi veni la tine! Între timp îmi aprind țigara și fac rotocoale în aerul cald, de fum Nu fi îngrijorată că fumez mult mi-am făcut acum o lună radiografia, Am plămânul drept bun, bun, Celălalt ți l-aș fi donat ție ca să poți să mai stai cu mine, Dar nu există negoț și nici tehnici de abordare A transplantului de organe între prieteni cuvântători și necuvântătoare!
Vinerea se ung trupurile cu ulei de iasomie Mie Mi se face poftă de tine În fiecare zi din mai, În fiecare an Mă reîndrăgostesc de ce am. Sunt absolut sigură că Dumnezeul meu îmi vorbește cel mai mult la sfârșitul primăverii, Îmbătată,năucă, sedusă de frumusețea a ceea ce crease, Flori de curcubee, Flori de mătase, Vocale de păsări, Stele, Și mă ispitește din nou, În fiecare zi de mai, În fiecare timp al lui și-mi dăruiește bucuria, încântarea de a avea acest sfârșit de primăvară Cu mărinimie. Mie Mi se face dor de tine Și-ți murmur acest dor în urechea ta albă, În timpul meu Supusă,spunându-mi rugăciunea de mulțumire Pentru iubire!
Lazăr Elena 