Lună / octombrie 2021

de elenalazar28

Sfârșit de octombrie cu rime

Se jeluie octombrie în final
Și parcă ar da în cinstea lui un bal
La care să ne invite pe noi toți
Catolici ortodocși fanarioți
Cu îngerii pe post de toboșari
Sau poate vreți să fie ospătari
Să ne servească în cupele înalte de cristal
Iubire liniște sau ceai
Să picotim să stăm înmărmuriți puțin în toamnă
Să o cinstim să o aplaudăm ca pe o doamnă

Și să privim cum noaptea se coboară
Duios molatic lin pe scară
Și-și pune cizmele cu gulerul de blană
Pufos și cu miros de slană
Pe întreg orașul meu
Cu case galbene de somn
Pe apele lui verzi albastre
Pe ponton
Pe bicicletele încețoșate ruginite
Pe vise și pe suflete lihnite ce vor iubire și nu dorm!

Timișoara România
de elenalazar28

De iubire în acest octombrie

Mă îndrăgostesc
Și acum când mă îndrăgostesc aș împărți aerul pe care-l respiri în plămânii tăi cu tot universul
Te iubesc
Și acum când te iubesc
Îți zăvoresc aerul pe care-l respiri în plămânii tăi să numai ajungă nimeni la el
Îl ozonez îl colorez cu albastru de mare
Cu verde de pădure virgină
Caut neobosită studii de medicină
Să pot îmbunătăți calitatea aerului pe care-l deții și-l dețin
Pentru a-ți prelungi viața
Nu mă mai iubești
Și acum când nu mă mai iubești
Am nevoie de ECMO
Mai mult ca oricând
Mă voi stinge pe pământ
Curând
Fără iubirea ta
Și mă voi spulbera în toamnă ca frunza în vânt!

de elenalazar28

De octombrie

Trecerea noastră în toamnă
A venit ca o suflare,
O suflare într-o lumânare mică de ceară,
Pâlpâie zilele noastre totuși calde,
Vântul bate mai leneș
Copacii își sufulcă mânecile
Și dau din mână încet,
Discret și atât de cochet
Încât ți-ar fi teamă să le atingi trupurile costelive acum
Scrijelite de nervurile negre, galbene sau roșii
Ale frunzelor atârnate pe ei!
Trecerea noastră în toamnă seamănă cu mersul din bucătărie în dormitor
Unde ne întindem pe pledurile groase de lână
Și ne spunem:Noapte bună! Somn ușor!
Și tu în vis m-ai ține de mână
Ca pe o răsfățată ce îngână
Încă o dată
Un verb duios și ros de amintire
Cu susul în jos
Cu miros de măr copt
Asemenea trupului meu
Și deodată mi s-ar face poftă de ceai,
Și mi s-ar face sete de ceva dulce
Și pentru că nu am sau nu ai
Te-aș săruta mult, mult,mult
Ca și cum toamna sau visul s-ar duce!

Timișoara 22.10.2021Bienala de artă contemporană 1.10-7.11.2021 Art Enconunters ISHO Office fragment de tapițerie
de elenalazar28

Poezie de echinocțiu de toamnă(știu că a fost în 22.10,orele 21 anul acesta 2021)

Am vrut să fiu femeie în viața aceasta
În toamna aceasta cu miros de castane încinse ca și buzele mele rostind iubirea
Propovăduind-o ca pe o litanie sau mai simplu ca pe o lihnită creatură obeză ce nu se mai satură niciodată
Am vrut să fiu femeie doar pentru a mai purta odată stivale
Infernale de piele maro cu ținte
Și fermoare
Sau pantofi roșii cu tocurile cui
Prin ploaie
Șiroaie curg șoaptele tale tremurate acum
Când te înghesui în mine
Argumentându-mi că ți-e frig
Că s-a scumpit gigacaloria
Și că ai închis doar pentru o oră caloriferul să facem puțină economie
O să ne încălzim știi tu cu …aia a săracului
Iar eu abandonându-mă în tine doar pentru zece sau maxim numai spun câte minute

Încerc să-ți transmit prin semne prin mișcarea ombilicată mirată și neschimbată a trupului meu
Că am plătit în avans
Că am poftă de sex de iubire de dans
Am vrut să fiu femeie doar în viața asta
În toamna asta
Cu miros de măști medicinale cu decizii halucinante și bizare cu o nouă vaccinare
Dar m-am hotărât să devin echinocțiu cu organe genitale egale sau casnică și pustnică în stele!

Guatiza-Teguise Lanzarote
de elenalazar28

Cine?

Cine m-ar prețui pe mine cea care în timp am purtat trei inimi șase ochi treizeci de degete de la mâini șase tălpi și atâtea iubiri în atătea zile cât au stat înghesuite în calendarele gregoriene sau iuliene acum când
Au înflorit copacii în galben roșu castaniu
Și sunt ca raciii și
Încet se despodobesc de cuvinte
Se aștern ca niște lumânări pe morminte
Cine ar prețui sau m-ar prețăluie pe mine cea care azi
Îmi vine s-o las baltă cu îngrijirea celor bolnavi de inimă rea
Și-mi vine să mă angajez la horticultură s-o iau pe arătură
Sau la spațiile verzi
Să adun frunzele căzute în grămezi
Cine? Sau cine va fi următorul ca mine?!

Curtea Bisericii Ortodoxe Sfântul Gheorghe Fabric Timișoara România
de elenalazar28

Melancolie de toamnă

Puține suflete mai sunt îndrăgostite în toamnă
Puține picioare cu cizme de gumă murdare mai sar în ochiurile de ploaie
Printate în zgura străzilor ( asfaltate demult de comuniști de oameni triști ce țineau strâns în ochi sudalme și sudoare speranță și candoare)
Puține palme mai țin castanele despletite de taine
Puține suflete mai iubesc timide
Și se țin în brațe sau fac sex în firide
De case de pe care cade tencuiala
Îngustă și bizară
Cu gust de cafea de cicoare moale și amară
Puțina sfială de a sta înghesuită în tine
Dispare încet ca un apus dintr-un gadget
Propus acum în valuri
Puținul tremur ce-l mai am
Din trupul tău
Pe trupul meu vlăguit și cuprins de sărutări neinstagramate
De mângâieri încete și nedownloadate
Puține suflete rămân acum în toamnă
Gripate virusate și cu toane
Și mai încearcă să rămână treze
Cu inimele prinse în zile
Și vorbele scrise în grile:
Adevărat sau fals
Sau varianta trei sau varianta patru cu mai multe răspunsuri sau să o lăsăm baltă și mergem la teatru au mai rămas puține scene neatinse nici de noi și nici de vreme sau te invit la dans acolo în pădure pe o margine de șanț…sau toamna asta cu miros de puțin divin ne dă șah mat din plin!

Gărâna România județul Caraș Severin ( fotografie realizată de Lara Nuțu octombrie 2021)
de elenalazar28

Casa mea


Ar încăpea casa mea într-o frunză
De ambrozie de salvie sau măr
I-aș întinde și încârlionța ferestrele prin al meu păr
Și ochii i-aș ține deschiși într-un vis
Ca tu trecătorule să-i citești și să-mi atingi inima
Tămâiată a nu știu câta oară
În vară și unsă cu mir într-un suspin și o bătaie de toamnă.
Ar încăpea casa mea într-o frunză bălaie
Și-ar cuprinde cartierul și strada orașul meu cu clădirile căzute și uitate de ploaie
În soare le-ar cuprinde și le-ar atinge cu dor și iubire
De frunze
De frunze.

Gărâna octombrie 2021( fotografie realizată de Lara Nuțu)
de elenalazar28

Sfârșit de vacanță

Cât de adânc în oceanul Antlantic
Cât de adânc
Mă pătrund în tine
În albastru și verde
Doamne cât de bine și amorțit și liniștit îngerul meu visează cocoțat pe valuri dansează
În timp ce eu mă scufund în calima să-mi ducă visul mai departe și inima
Îi fac cu mâinile mele semne
Îngerului
Semne cu mâinile mele crescute în nisip și în lavă
Dar cine să le vadă
El e atât de preocupat să consume rom alb gin și daquiri
Și algele și scoicile îmi sug sângele ca vampirii și nu-mi mai rămâne decât să îmi las sufletul meu de bun rămas în Oceanul Atlantic în hăul plin de mister la granița dintre umbre și cer!

Fuerteventura, Insulele Canare
de elenalazar28

Uneori

Uneori obosesc și eu
De puține ori obosesc
Și atunci mă vâr într-o cochilie
Sau într-o chilie de maici
Sau mă prefac într-un cerb
Purtându-mi frumusețea de zile în adâncul lumii
Până mă pierd,
Visez!
Cu sufletul visez
Și mă răsfir într-un nor călător
Plin de dor
Deasupra … tuturor!

Vulcanul Timanfaya Rezervația naturală Lanzarote Insulele Canare
de elenalazar28

Numele meu

Piedra de arena volcanes extintos Sin tocar solo mi alma El océano azul negro verde Solo él ve Nuestras vidas Infinidad Amor Comprometidos en el tiempo Náufragos y exiliados aquí y donde Las espinas florecen

Nisip piatră vulcani stinși
Și neatinși
Decât de sufletul meu
Oceanul albastru negru verde
Doar el vede
Viețile noastre
Nesfârșirea
Iubirea
Logodită cu timpul
Naufragiată exilată aici unde
Înfloresc spinii!

Tias Lanzarote casa muzeu Jose Saramago