Poezie pentru voi

Ar trebui să mă angajez pe post de împodobit ,, tot ce aveți de împodobit în decembrie”
Case, ferestre, brazi, ghiveci cu crăciunese, mese, scări exterioare și interioare, balustrade, uși de la intrare,
Orice fel de intrare,
Platouri de mâncare.
Am tot ce vă doriți
Iubire
Iubire
Iubire

Vă las adresa mea de email mai jos
Să mă găsiți: iubire3112@gmail.com
Oferte?
Dragilor, reduceri sau 2 plus unu gratis sau la jumătate de preț,
Nu lucrez la Telecom sau la Ryanair
Și sigur mă iertați nu am specificat de la început totul este gratis nici măcar nu este ca în colind ,,ne dați ori nu ne dați”
E gratis
Iubirea se dă, se cere, se primește, se stropește cu lacrimi de bucurie (cele de tristețe nu se pun) crește și înflorește într-o stea, Steaua Nordului pentru totdeauna!

Timișoara România(fotografie realizată de Petru Cojocaru 01.12 2021)

Poezie dulce de decembrie

Cum îți începi ziua în decembrie iubire?
Oare,
Ne întindem nărăvașe în pat
Ne tragem plapumele matlasate peste cap,
Stăm până la amiază îmbrăcate în pijamale flaușate sau ne jucăm
De-a ascunselea în zăpada moale,noi și o pisică albă,mică,
Iar după-masă poate ne și bem cafeaua, ceaiul sau ciocolata neagră, fierbinte și cu gulere de frișcă,
Și ronțăim prăjiturele cu cranț și nuci și cu bezele,
Și poate seara ne mai și iubim,
Sau poate iar ne punem în pat și mai citim,
Și lenevim, și lenevim
Și stelele polare le privim
Și adormim cu gândul doar la ele
La cerul magic și mistere!

Suzana Nicolae Staicu

De Moș Nicolae

Sunt atât de cuminte Moș Nicolae,
Sunt atât de cuminte,
În fiecare seară îmi lustruiesc cu lacrimile putinței sau neputinței
Saboții de spital de gardă, sandalele roșii cu tocuri,botinele cu șireturi și mofturi
În ani,
Și-mi pare că sunt singura femeie de la mine din sat, de la Greci
Care stau de veghe pe veci,
Care am umblat și cu tine viață
Și cu tine moarte,
Sunt atât de cuminte în seara aceasta
Mă cuibăr plină de iubire și mă fac mică
Încât nuielușa ta să nu mă atingă,
Să-mi dăruie clipa stelele albe
Stelele albastre,stelele roz,
Să vă pot mângâia pe voi,
Să fulguie iarna
Cu mii de culori,pentru că eu sunt atât de cuminte, sunt rază de soare,fluture ce-n zbor vă ating inimile care dor!

Liana Pleșa

Poezie de iubire și duminică

Îmi încălzesc oasele reumatice, psihedelice și buimace în îmbrățișarea ta
Trosnesc în gerul de afară,
Asimptomatică iarnă se coboară,
Îmi repeți nostalgic că ar trebui
Că se cuvine,
Să împărțim frigul ce vine,
Că ne-au ros moliile pledurile de lână,
Că arată jalnic ca după o furtună,
Magnetică, te îngân eu,
Într-o iarnă poetică cu iz de scorțișoară strecurată din greșeală în vinul fiert,
Și aștept alocații și donații pentru cei săraci
Doar vine Crăciunul și trebuie să-mi dați
Puțin din inima voastră de oameni bogați,
Vă colind, nu vă mint,
Vă aștept,
Nu regret că împart iarna aceasta cu voi,
Știu că doare, că vă dor și pe voi oasele,
De aceea vă propun
Ca farmaciile, cramele, târgurile, pastrămăriile, azilurile și maidanele să primească certificate verzi
Asemenea brazilor
Cumpărați la pachet, de aceea dragilor vă propun pe bune adoptarea ,,altui” Crăciun de data asta să fie cu iubire, cu tot ce e mai bun!

Ecaterina Tudor

Poezie despre mame

Maria suntem noi toate mamele din lume,
Parcă inimile noastre poartă același nume
Bucuria nașterii,
Bucuria aducerii în lumea aceasta
A speranței,
A iertării,
A strângerilor de mână ca-ntr-o cunună
Nedezlegată,magică, curată,
A supunerii în bunătate,
A încrederii că poți că se poate
Dar mai ales,
A iubirii.
Clătinavă-se-vor arborii
Își vor pleca capetele,
Își vor frânge rădăcinile
Munții vor amuții în tremure
Peste pustii,
Dar iubirea,
Iubirea mereu va fi,
Mamele nu vor pieri
Și inimile lor vor purta numele
Maria!

Lenu Indru într-o combinație de costum popular cu piese tradiționale din Banat, Maramureș și Ucraina

Poveste despre brazi

Braazi de vânzare,
Din pădurea cea mare,
Brazi împodobiți cu durere, cu tăcere,cu lacrimi, cu zâmbete,cu stele,
Braazi pentru voi toți, bunici și nepoți,
Mame și iubite,pisici și căței,
Mulți braaaazi pentru ei
Marfă de contrabandă
Pe puțini lei!
Vânzătorii de iarnă se întrec între ei
Care au mai multe ghirlande de vorbe de dor,
Beteală de sânge,și iubire și nori,
Aleargă,se îmbrâncesc, se calcă în picioare
Până în seară când își fac socoteală cu sârbătorile din urmă
În care împodobeau brazii cu mere,cu nuci,cu covrigi, cu dulci colinzi și arginți…

Dar vânzătorii sunt triști,


Și plâng după ierni trecute
Cu braaazi de iubire,
Cu globuri albastre de cer,
Și pene albe de îngeri
Și frunze de meri,cu secunde pline, cu secunde senine și ar dori să se întoarcă la tine acele secunde pline, să le alungi supărarea,să le pui în casă,cu cinste și alai și frumuseții trecute prinos să îi dai!

Ivancu Diana Nicoleta (costumul Dianei este vechi de peste 90 de ani și aparține comunei Buteni județul Arad era purtat de fetele din corul căminului cultural, iar în prezent este purtat de către femeile corului bisericii ortodoxe)

Patria mea România

Patria
Patria mea
Pe care o vestesc
De câte ori mă opresc în altă Patrie
Și nu mă rușinez că Patria mea este România Și o vestesc ca pe o mare bucurie
Și mi-e dor în fiecare zi de ea
Și mi-e dor de locul acasă
Și mi-e dor de tine casă
Și de câte ori revin
Cu un suspin de întoarcere Cu ochii înecați în lacrimi de tot ce se grăiește în românește de tot ce înseamnă mame și tați bunici și frați Chiar dacă mi-e sufletul plin de alte frumuseți
De alte pământuri
Știu că locul meu este aici
Știu că numele meu nu poate fi rostit într-o altă limbă
Știu că arterele mele sunt pline de supa de găină cu tăieței cu jumări
Cu cozonaci și cu mucenici
Cu cireșe pârguite în mai
Cu șorici
Că buzele mele cântă colinzi
Că trupul meu miroase a fânețe și brazi
Miroase a Carpați a Dunăre și e albastru sărat și tulbure asemenea cântecului melcului copilăriei
Că mi-l îmbrac în iie
Și sunt atât de frumoasă
Încât numai noi puteam să creăm Pasărea măiastră
Patria le-am dat-o din multă dragoste copiilor mei
Cu genele tinereții fără de bătrânețe și vieții fără de moarte
Patria sunt tot ce sunt eu
Și mi-o duc și mi-o port
Peste tot
Și v-o las vouă s-o duceți mai departe Patria mea România ești tu și voi cei plecați cei veniți în zile voi ce rămâneți cu cuvinte și gânduri în mine rostind aceeași limbă și aceeași iubire

Sortilegiu

Cu gură de lup
Te sărut
Cu buze de lupoaică
Te îmbrățișez
Cu mirosul meu de jivină străină
Te adulmec în noapte
Cu mersul meu rătăcit în pădure
Te urmăresc
Să nu te fure
Alte iubiri
Cu ochii mei negri și suri
Te văd oriunde te-ai ascunde în iarnă
Și asemenea animalului sălbatic
Am să mă pierd
Într-o lume departe
Când ai pleca iubire!

Timișoara Expoziția Nicolae Sabin Dancu (realizată de Beta)

Poezie despre ploi

Despre ploile de toamnă fiecare dintre noi avem o poveste
O viroză
O psihoză
O dragoste
Un tremurat
Un oftat
Un strănut
O renunțare
O provocare
Dar pentru fiecare dintre noi toate acestea sunt un trecut
Iar noi invitații la o înmormântare
Poate a propiilor noastre ploi de toamnă
Poate a unei iubiri trăite și rătăcite în alt pat
La o altă masă
Lângă o altă femeie sau alt bărbat
Poate ceașca de ceai cu mult zahăr fierbinte uitată pe un dulap
Poate vă las pe voi să-mi scrieți despre ploi
Despre…
Poate va veni din nou o altă toamnă cu un alt barometru cu o altă măsurătoare cu un alt septembrie octombrie sau noiembrie cu o altă vreme și o altă boală poate vom rămâne noi sau voi doi poate poate

Nieuwegein Olanda ( fotografie realizată de Andrada Pătruca)