de elenalazar28

Dar eu sunt

Stau închis în mine
Și voi nu știți asta
Îmi luați ochii inima brațul stâng brațul drept îmi umflați ficatul
Și tot voi vă plângeți
Dar eu vă iubesc și de aceea am tot timpul din lume pentru voi
Mă vedeți ca pe un înger
Negru atunci când urlu
Sau vă rănesc
Dar eu sunt un om cu aripi albe care încă nu mi-am găsit trandafirii din grădină
Din grădina mea
Pe care i-a sădit o iubită
Pe care nu am cunoscut-o încă
Până atunci mă vindec prin iubirea pe care v-o dau
Dar lăsați-mi și mie puțin din iubire
Chiar dacă recunosc că eu nu pot trăi altfel
Chiar dacă eu sunt acolo pentru voi și durerile voastre
Vreau uneori să privesc trandafirii.

Dr .Mihai Lazăr și echipa lui minunată( lipsește Cătuță)
de elenalazar28

Eu nu plâng

Eu nu plâng în fiecare zi
De aceea mâna mea stângă e oloagă
Nu mă pot folosi întotdeauna de ea
Uneori când lacrimile coboară din inima mea stângă
Îmi înfig mâna neputincioasă și-i dau din puterea mâinii drepte în tufele de trandafiri
Ca să adun melcii sticloși și livizi
Iar tot uneori mă rănesc în spinii calzi
Și până îmi trec rănile răspund la întrebări de genul:
Nu, nu m-a zgâriat pisica
Am avut doar o cockeriță cu ochi de alună
Nu plâng încă
Nu vă infectez
Sigur în fiecare secundă visez
Altfel nu ar înflori trandafirii…

Superbii mei trandafiri
de elenalazar28

Restul e poezie

Și știam că iubirea e acolo
Și eu stăteam în genunchi
Și murmuram :Tatăl nostru care ești în ceruri vreau să mă îndrăgostesc iar îngerul meu auzindu-mă
își dădea ochii peste cap
Dar nu vroia să îmi întrerupă rugăciunea (măcar stă în genunchi de data asta de cele mai multe se îngână în gând când merge pe stradă și privește izbucnirea de flori ca un rai a copacilor)
Cum să îi spun că ea mereu este îndrăgostită!
Tatăl nostru mai dăm dragoste nebună aprinsă tânără
Dragoste ascultătoare tainică
Dă-mi numai să-mi dai!
Dar ți-am dat ajunge! mai au nevoie și alții
Tu povestește despre ea
Cum e să te trezești dimineața și iubitul tău se apleacă și-ți mângâie părul ciufulit
Cum seara îți pune în palme lalele roșii de spaime și noaptea mereu te-nvăluie cu căldura trupului său
Tu doar spune
Cum iarna se năruie toată acum de focul sărutului pe spate
Și primăvara se vâră în tine grăbită asemenea unui amant de teamă să nu te mai găsească lângă el atunci când fugi și cauți altceva
Tu spune rugă de mulțumire și atât, pentru dragoste,
Restul e poezie!

de elenalazar28

Trandafiri

Doar noi cele care am iubit enorm și încă mai iubim știm că trandafirii înfloresc și pe întuneric
De aceea mă număr printre femeile care iubesc, mereu iubesc
Și adun semințe și rădăcini și păstăi de trandafir și le păstrez pentru timpul când voi fi senilă și voi avea Alzheimer ca tu dragul meu să nu mă uiți!

de elenalazar28

Nu am cum să te mai caut

Nu am cum să te mai caut în această vreme tulbure
În care se pierd atâtea iubiri
În care mor oameni care nu au învățat să trăiască
În care unii dintre noi țin un post aspru hrănindu-se doar cu semințe și ierburi și stârvuri de animale neputincioase asemenea păsărilor din înaltul cerului
Dar n-au învățat încă să zboare
Și asemenea lor renunț și eu să mai iau lecții despre înălțare și nu te mai caut pentru că tu dragul meu ai rămas arestat în închisoarea trecutului
Nu te poți elibera încă ești prins în iubire și refuzi categoric să o pierzi
Și atunci în timp ce noi nezburătoarele pornim în ultima migrație spre poli
Tu scrii poezie
Pentru că numai astfel te poți elibera!

Timișoara Cărturești
de elenalazar28

Oricare femeie

Oricare dintre femeile pe care le vedeți astăzi îmi aparțin cu totul
Le-am nenăscut din iubire și le-am adus în lumină cu iubire
Adorați-le căci ele sunt bucuria durerea putința și strigătul vieții
Unora le-am împlântat aripi în umeri și între omoplați ca unor copii fără tați
Iar altora le-am răsădit cer albastru plin de speranță
Pe fețe și trup le-am picurat rouă subțire de dimineață
Le-am făcut primăvară cu inimi roșii aprinse de lalele
Le-am făcut vară cu galben torid de Sahară
Iar puțin de tot le-am făcut toamnă și iarnă
Ca după atâta privegheat să le las să doarmă
Să vă purtați cu ele cu respect
Îmbrățișați-le cu dragoste
Nu vă fie teamă puteți să pătrundeți în sufletul lor
Ele vă așteaptă vă strigă vă ascultă
Ele sunt eu!

Karla Vago Monica
de elenalazar28

Într-un poem

Într-un poem de sămbătă seara ianuarie a anului…pe insta
Lena Chelari spune de Dumnezeu că așează boxele în colț pregătește scena pe care se dezlănțuie fiara
Eu țin morțiș să o contrazic
Dumnezeu e cel care stinge lumina la sfârșitul spectacolului nu înainte de a aranja scaunele încâlzite de atâtea fese teșite sau lucrate bestial la sală
Nici un fâs de data asta nu a fost
Dumnezeu pornește aspiratorul și adună gume de mestecat albe și mentolate bilețele cu urme de ruj aruncate pe care nu scrie nimic
Trebuie eu să-i amintesc că acum se trimit mesaje vocale mesaje pe whatsapp pe Threads pe Snapchat
O întreagă listație de bursă
Dar atât de valoroasă
Cea a sentimentelor și emoțiilor noastre
Iar El încă nu ține pasul cu noi, ce trist ne-ar fi fost un bun prieten
Prietenul care închide sala unde fiara a avut spectacol seara.

Cărturești Timișoara 16,02.2024
de elenalazar28

Cer

Cer iertare celor două mâini ale mele că trebuie să trudească atât de mult într-o lume plină de străini
Să facă ordine mereu într-o lume plină de amintiri ieșite mereu la suprafață dar ele nu vor să mă asculte!
Dar pe ce limbă să le vorbesc să le arăt că timpul nu pune limită oceanului de sentimente
Cum să le opresc
Să le așez în poala rochiei mele albastre cu margarete
Așa cum pe vremuri o făceau babele așezate pe bancă în fața caselor duminica și le priveau pe fete
Pe cele tinere
Să fie sigure
Că într-o zi se vor mărita și ele vor avea doar un singur copil ca să nu se risipească averea vor face supă de găină cu tăieței de casă două trei avorturi și se vor așeza la masă după liturghie ca și cum ele nu ar avea nici un păcat de mărturisit
De aceea cer iertare că nu am știut să fac toate acestea cum nici acum nu știu să-mi țin mâinile în trupul și inima mea!

de elenalazar28

Și tu

Și tu ce mai faci?
Acasă ninge și murdar și imaculat
Coloana mea vertebrală se apleacă într-o grimasă mortală
Antinflamatoare ceaiuri poțiuni și loțiuni creme
Doar așa mai simt mâna ta aspră și înfometată
Înghițând lacomă celulele suferinde ale trupului meu
Îngeri îndurerați tac
Dau neputincioși din aripi
Și caută speriați sticla de clor sau Vanish roz pentru pete
S-au murdărit de fum și de liniște
În iarna asta care parcă nu mai are sfârșit
În iarna aceasta în care noi doi încă se pare nu ne-am iubit
Ce să fac îngerul meu?
Am scăpat de gripă și…totuși parcă nu sunt bine!
Tu să știi că ești bine eu însă tare amarnic m-am mai îmbolnăvit
E epidemie aici printre îngeri
De-ar pocni primăvara în sufletele noastre
De-ar înflori ierburi cu stropi de venice roz și miros de bomboane
Cu aere de femeie ciufută cu toane
Așa cum sunt eu acum

de elenalazar28

Azi

Ce altceva să mai vrei zilele acestea
Ninge lumânări ard și se sting în focul iubirii noastre
Te ating peste tot cu o înverșunare de plod căruia îi este frică să-și piardă căldura mamei
Cu neînțelegerea lui de necopt
Așteptând să crească mare
Să vadă lumea aceasta
În care noi căutăm să încetinim bătrânețea stimulând timusul
Să conservăm frumusețea
Și să salvăm pinguinii africani
În ani
Și câte mai facem bune
Și câte mai facem rele
Încât nu mai ținem socoteala la ele
Și atunci ne rezumăm la lucruri minunate reale
Aș da o raită prin Piața Traian
Aș reciti și reciti poezii( ,,să afli vreodată ce mi s-a întâmplat”) de Ligia Keșișian
Aș cumpăra bere artizanală pe care aș congela-o pentru la vară
Acuarele cu femei contorsionate de Natalia Bica
Lumânări cu gust de ciocolată și șofran de la REMINISCENT of
Plimbându-mi trupul meu de plod
Eu și cu tine ținându-mi în palma ta aspră sufletul meu de femeie
De roșu de bine
Și ce altceva să mai facem azi
Să-mi scrii mesaje pe whatsapp în timp ce ninsoarea încetinește secunda și gerul întipărește urme pentru totdeauna în noi!

Piața Traian Timișoara 09.01.2024