Și mi se duce octombrie
Un octombrie mult mai cald ca și altădată răsfirat
Cu miros de tuberoze turbate
Cu vânturi subțiri
Cu iubiri noi sau uitate
În case pătrund în seară iubiți cu brațe încărcate de crizanteme boeme
Palizi tremurând să ne ceară
Un noiembrie cu un frig mai dulce pe glezne
Cu nopți în care ticăie luni somnoroase
Și dimineți cu gust de dulceață de smochine sau prune scăldate în ploi scurte și mai puțin tăioase
Iar în orele albe rămase
Ne vom plimba ținându-ne de mână
Îndrăgostiți pierduți uitați printre oameni pe străzi târșâind grăbit sub picioarele noastre
Frunze bătute de brumă castanele coapte și roșii
Rând pe rând gând după gând mereu împreună!

Lasă-mă azi să te înfofolesc mai bine
În grămezi de frunze bătute brumate vineții
Nu vezi toamna cum ține
Cât mai mult din soarele ce se ascunde,
Frigul ne apleacă, cocoșată ne este spinarea
În valuri negre sticloase
Ne învăluie marea.
Lasă-mă azi să-ți pun pălăriile de pai galben în cui,
Să-ți scot din dulapul cu molii și fluturi scuturați trenciul bosumflat,
Ghetele ce încă mai poartă mirosul toamnei de altădată
Și eu să-mi pun pe buze un alt ruj cu gust de struguri și gutui
Și am să mă dau cu un alt parfum cu miros de ambră tămâie și prună uscată,
Tristă am să fiu,
Îndurerată ca o văduvă în pelerinaj plecată
Lasă-mă măcar o dată să fiu anotimpul de dinainte de iarnă melancolic beat și nebun
Bolnav gripat, ce se pierde încet tremurat în birtul de peste drum și ie caută iubire.