Lună / noiembrie 2022

de elenalazar28

,,Acatist” pentru români

Bucură-te,că ai patrie
Bucură-te,că ai hotar
Ce desparte râul de râu
Malul de mal
Bucură-te,că ai cerul întins
Și bunici cu sufletul nins
Care mai știu să depene în al serii ceas
Colind despre pământul rămas
Bucură-te,că ai patrie și munții cu cetinile verzi
Cu piscuri înalte sărutate de zăpezi
Câmpii cu lanuri de grâu maci sângerii și ciulini
Lunci cu mesteceni și sălciile sălcii
Bucură-te,că sunt ale tale
Păzește-le ca pe cele zece porunci
Bucură-te,că rostești vorbe cu sunete dulci
Cu â-ul adânc și trainic ca stânca și ț-ul puternic și ș-ul domol
Că ești român oriunde te-ai duce
Bucură-te,că ai patrie și ai popor
Bucură-te,că ai mamă și tată străbuni ce au călcat acest pământ
Bucură-te și miluiește-te de ceea ce ți-a fost dat
Bucură-te,că aproape nimic nu ți-a fost luat
Bucură-te că tu știi că ai casă pentru ai tăi copii
Bucură-te,că oriunde te duci țara te plânge te așteaptă
Tu să n-o uiți!

Mai 2022 Portofino(eu cu aceeași bluză românească pe care o port peste tot unde mă duc)
de elenalazar28

România

În fiecare seară adun cuvinte grele
Patrie țară neam glie pământ popor
Le așez la masă
Le omenesc cu un pahar de busuioacă cu pâine albă caldă din cuptor
Le aduc în dar dragostea mea
Iar ele
Banatul Ardealul Moldova Oltenia Dobrogea Muntenia Maramureșul Crișana
Îmi povestesc despre frumusețile pe care le-au purtat atâția ani
Despre oamenii care au crescut în brațele lor
Despre cât i-au jelit când s-au stins
Cu atâta dor
Doinindu-i mereu ca să nu uităm
Despre credința îndumnezeită și păzită cu sânge
Despre limba română comoară de preț despre portul atât de frumos viu și bogat
Despre copiii cu sufletul albastru și curat
Cu ochii mirați și mari
Despre ciobani olari plugari făurari dascăli cărturari
Uneori plâng pentru cei plecați în altă țară frații noștri frați
Mărgăritare sunt lacrimile mele
Le șterg cu prosoape le adun în ulcele pentru
mai târziu să pot clădi într-un alt timp
Frumusețea durerea veselia hărnicia omenia bucuria acestei patrii
România!

Septembrie Egipt Valea Regilor ( eu cu ie salutând trecutul și cerul)
de elenalazar28

Dialog despre iubire

,,Dar despre Dumnezeu trebuie să se discute in cerc”
Dar despre iubire?
Vă propun să ne găsim pozițiile cele mai convenabile pozițiile relative
Să vă răsfirați degetele cu verighetele la vedere
Cercuri perfecte
Să privim soarele un alt cerc măreț
Și apoi să ne adunăm picioarele să ne arcuim spatele să ne plecăm capul
Suntem fetuși maturi
Ascunși
Care visăm ce nu vom avea niciodată curajul să spunem
Așteptăm noi nume cu care să fim strigați adulați
Răsfățați
Vechile nume se vor preface în urme pentru a nu fi uitați
Iar apoi ne vom roti în cercuri mai mari apoi tot mai mari și vom vorbi despre iubire
Cuminți ca și cum
Nu am fi cunoscut-o niciodată până atunci
Vom fi iar prunci
Veniți dintr-o altă lume
Și ne vom strădui să nu repetăm aceleași greșeli
Sau poate tot ca într-un cerc vom face la fel
Dar vom discuta despre iubire stând în genunchi
Desenând cercuri perfecte
Pe curcubeele răsturnate aduse de ploaie și vânt!

de elenalazar28

Femeia pește

De fiecare dată când o privesc pe femeia pește
Cum își croiește drumuri castele de nisip
Cum înaintează câte un pic
Cu fiecare maree
Cum strivite îi sunt buzele de povara sărutului în dimineață
Îl întreb pe Dumnezeul ei care stă ascuns în năvoade și ceață
De ce i-a dat atâtea culori
soare de aur roșu aprins curcubee și nori
Mâini care cântă cu glas de ciocârlii cinteze și privighetori
Inimi lăuze cu vene de muze
Ochi verzi de pădure cu mure
Trupuri de iele împletite cu vise
Ce rămân pe pânzele albe ale vieții transcrise
Iubiți urmele femeii pește
Vă înseamnă cu mâna în adâncul vostru privește!

Roșu pur și simplu roșu
de elenalazar28

O zi de miercuri

O zi de miercuri din care cad gutui ludăi și vise
Îți amintești de celilalți ani
În care mă vâram în tine
Nebună de iubire ca și iarna care vine?
O zi de miercuri în care stau pitită pe canapeaua de piele și îmi adun în vintrele fierbinți gânduri zurlii ca iarna care vine
Îți mai aduci aminte de celelalte cuvinte țipate spuse nespuse aruncate pe repede înainte
S-au adunat în mine toate ca un îngheț ce mă preface în mii de ace
Ace de gheață prinse în trup de carapace
Și zac și tac ursuză ca iarna care vine
Îți amintești iubire tu de mine?
O zi de miercuri…pentru fiecare dintre noi există o zi de miercuri…e de rău sau bine?

Fragment de tablou 1989 (colecția proprie)
de elenalazar28

Poezie despre ploaie

De ploaie lungă și lată se aștern lacrimi și semne
Și mă iubeam mohorâtă și grea
Cu bărbații mei neiubiți în vreme.
Ca o curcă plouată mă mișcam
Bizară,alunecoasă și grasă,
Mă înfoiam în atrii și în coaste
De cât de mult eu mă iubeam
Cu bărbații mei uitați
Și tu mă priveai și nu știai că iubirea o să se oprească și la tine,
Trist și posac mă doreai
Și știai că ploaia n-o să se termine.
Mă ascundeai atunci când nu alergam în soare să nu știe nimeni de mine,
Dar eu răzvrătita plecam din nou
În ploaia ce mereu o să continue.
Desfac cepe cu coji uscate
Ca și cum aș despuia zile de departe
Și-ți arăt ca o femeie bătrână semne că ploaia o să rămână.
În noiembrie o să plouă mereu
Și sufletul meu
Și sufletul tău
O să tremure până-n rărunchi
Și ne cuprinde umezeală pe la genunchi.
Azilul e plin de oameni ca noi
Ce așteaptă iubirea
Să cadă din nori!

Biserica Sf. Gheorghe Piața Traian Timișoara 19.11.2022
de elenalazar28

Psalm(după Psalmul d-nului Paul Celan)

Lăudat să fie pământul pe care calci Tu
Apăsarea tălpilor tale o aud
Mă plec în genunchi
Pe cărarea
Pe care o voi împrejmui
Cu lacrimile mele de recunoștință.
Voi sădi trandafiri roșii atât de roșii
Cu care voi înconjura zidul tăcerii
Tu vei rupe petală cu petală și copiii noștri și toate neamurile noastre până și morții noștri vor șopti rugăciuni
Cu mâinile cuprinse în tremurul rugăciunii
Vor pune roze
Iar spinii vor rămâne spre aducere aminte
Ție
Care ne-ai spus
Iubirea cu cât e mai mare
Cu atât mai mult doare
Nu mă uita
Și sloboade-ți privirea
Atunci când voi merge pe cărare
Dumnezeul meu!
Voi fi în viață trandafir
Mă voi strădui să fiu!
Coroană de trandafiri am să port.

Black Rose ( Belu-Simion Făinaru The Void of Silence Muzeul Național de Artă Timișoara 17 Noiembrie 2022)
de elenalazar28

Joc

Pot să mă prefac că e doar toamnă
E ca într-un joc
Te bagi?
Regulile sunt atât de simple:
Trebuie doar să-ți pui bască cu cozoroc gri
să se asorteze cu bocancii galbeni de piele și mantoul maro sau bej cu glugă în eventualitatea că plouă
În rest poți să trișezi…adică să fii melancolic îndrăgostit amant părăsit poți să râzi printre copacii despovărați de rod sau să plângi luându-ți o mină de nerod
Poți să-ți rozi unghiile de plictiseală sau mare scofală te poți îmbăta cu vin fiert sau cu rom
Poți să faci și pauze să dormi
Dar să nu devii alt anotimp
În timp
Acum ai voie să fii doar toamnă
Eu doar mă prefac!

O părticică din teiul din fața casei( teiul lui Doly)
de elenalazar28

Despre viață

Am constatat că în orașul nostru (Timișoara) nu avem o librărie cu cărți pe ale căror file nu este scris nimic.
Ni se transmit gânduri,, ale bărbaților care aleargă în trening”
Despre cum să împărțim frunze toamna (Ion Minulescu, vitrina Cărturești)
Autobiografii, piese de teatru anapoda,povești
Trilogii,
Citim și citim statistici,memorii, beletristici.
Nu ar fi mai ok să ne oprim înainte de a merge la jobul ideal după ce ne-am băut cafeaua încapsulată la librăria cu cărți cu file albe
Și să ne notăm gândurile refulate, pocnite, mocnite, frumoase,adunate
Într-o viață de om, mare sau mică
Exersând o vie caligrafie?
Eu dau startul pentru a vă încuraja,voi scrie:
Am luat-o din nou de la capăt cu absolut totul, nu știu absolut nimic despre viață, știe cineva despre ea?
Puteți vă rog nota?

Un mic colț de rai

de elenalazar28

O altă toamnă

Uneori în anumite zile mai locuiesc cu tine
Bem ceai verde cu ghimbir împreună
Și mă mir și te miri
Ținându-ne de mână
De plinătatea acestei toamne!
Ce simplă e iubirea!
Cât mă bucur că trăiești!
Știi că te-aș ține în brațe o veșnicie
Toate zilele sunt minunate când sunt, sunt cu tine în
toate toamnele în care ne-am îmbrăcat cu frunzele desprinse de trupurile arse de soare ale copacilor
Ca să putem defila pe stradă strigând că am salvat încă o dată măreția zilelor care se îngustează mioape
Și-n care nu ne putem privi decât înfofolite cu șaluri groase ascunse sub pături și povestind vrute și nevrute
Despre iernile care au să vină
Și despre brazii netăiați pentru sărbători
Despre casele de turtă dulce pe care le plămădesc împodobindu-le cu flori
În care vom locui odată și-odată
Dar tu știi că doar pe tine te las să așezi pe pervaz
Luna și stelele și oamenii mărunți de zahăr
Pentru că doar tu vezi
În fiecare dimineață
O toamnă pe care nu am știut-o până acum!

Tablou din colecția propie(Napoli)