Dragostea mea

Dragostea mea seamănă cu o livadă
Moștenită demult într-o iarnă
Pustiită de rod
Înecată în glod,
Nici ciorile numai găsesc nimic de ronțăit
Și cioroiesc
În infinit
De aceea în viață m-am pus pe treabă,
Am săpat in dragostea mea,
Am curățat pomii
De omizi,păianjeni și larve,
Timizi fluturi au început să zboare
Înmiresmând cerul de parfum și culoare,
Am pus verde de iarbă din ochii mei(chiar dacă toți îi văd căprui,întunecați și mirați)
Iar plânsul l-am adunat în ploi,
Doar curcubeul știu că TU mi-l răsfiri,
Ca o mătanie în zi
Să mă închin,
Să te închin dragoste în fiecare secundă,
Să nu te superi să pleci
Și iarba să crească plăpândă,
Rodul va încolți târziu în mine,
Dar voi fi măr,
păr, cais, vișin, cireș, piersic, nuc, dud, măceș
Doar când tu ești,
Dragoste când tu ești!

Lucia Alina

Poezie pentru doamne

Nimeni nu știe câte mâini folosesc când îmi dau jos chiloții bej
De doamnă
Sau pe cei roșii de toamnă
Sau pe cei negri de purtat la operetă pentru a fi măcar o oră cochetă
Sau pe cei albi cu ochi de smarald pe care îi țin într-un sertar anume special pentru atunci când voi merge de-adevăratelea la spital
Am o duzină din toți.
S-ar termina iarna, și tot aș avea de purtat chiloți.
E un întreg fetișișm comunist,
E o cămară nemțească la mine în dormitor de a avea atâtea perechi de chiloți și atâtea culori,
E singurul lux pentru pielea mea
Aceea de-ai avea și de-ai purta.
Iar când voi împlini o sută de ani,
Îi voi dona
Sau nu îi voi da,
Mă voi agăța de ei înebunită după vremea trecută,
Mi-i voi aduna într-o plasă de ață cu mânere de lemn
De cea cu care mergi la plajă
Și o voi purta etern!

Fotografie realizată în Tunisia acum trei ani( sper ca anul acesta să reeditez fotografia la La Goulette ).E prea frig să fac o altfel de fotografie😂😉

Reeditare

Când bunica bunicilor mele s-a gândit că ar trebui să-i port numele
Era pandemia de gripă spaniolă,
Era primăvară,
Se tulburau secătuite de duhoarea morților
Magnoliile,
În acel sezon,în plin război,s-au străduit să-mi contureze trăsăturile de femeie cu sex-apeal
Învinseseră și neoplasmul și astmul erelor nucleare
Dar,se pare că nu le-a ieșit defel.
Era mare jale
Și în munca ei asiduă de a mă concepe
De a mă naște înainte cuceririi lunei de către americani,
Putea să fie luna cucerită și de chinezi, coreeni, spanioli, francezi sau ruși
Nu era așa de important pentru ea,semnificativă era reeditarea unei alte femei din familie,
Și-a pus în mine praf stelar și roșu tipic de maidan,
S-a întristat când a ghicit în flori de tei, cărți de tarot și în cafea
Că atunci când mă voi apuca de iubit,dar a fost
Târziu,nu voi înțelege ce e iubirea,poate o spicuială, trândăveală și amețeală,
O voi face cu o forță inegalabilă fără rușine
Cu o cutezanță care te-a zăpăcit și pe tine,
Și acest ,,iubit” ( a se lua nu ca substantiv ci ca adverb)
M-a uimit
Încât și acum îl descos pe toate părțile, îmi deșir arterele și-i deschid porțile
Ca unui oapete de vază
Îi aduc omagii
Plocoane
Îi scriu zilnic
Mărturisându-i că acum la bătrânețe pot spune cu adevărat că m-am îndrăgostit și iubesc!

Tablou(autor necunoscut din colecția proprie cumpărat la târgul de vechituri din Piața Traian Timișoara)

Poezie pentru mine voi și cafea

Oamenii beau cafea
Oamenii se trezesc devreme dimineața merg la baie și beau cafea
Oamenii în pauză la servici beau cafea și socializează
După-masa ca să pot să fiu plină de energie beau cafea (recunosc și pentru că-mi place)
Oamenii seara merg în oraș se întâlnesc se iubesc beau cafea
Noaptea târziu beau cafea
Pentru a mă holba la tine cum pur și simplu tu dormi și nu te mai culci cu mine
Oamenii fac infarct de la băut multe cafele cică și unii din ei mor pentru că s-au terminat stenturile
Sau pentru că numai vor
Să beie cafea
Eu sper din tot sufletul ca în rai să am
Măcar un ibric de alamă turcesc
Sau s-a mai modernizat și pe acolo
Și au cumpărat un aparat cu finisaj elegant din oțel inoxidabil Saeco
Nu de altceva dar ador atât de mult cafeaua
Și nu mi-ar plăcea să beau proseco( chiar dacă Sf. Petru te întâmpină cu un pahar îți urează bun venit și bun rămas)
Prefer o ceașcă de licoare maronie, amăruie , fără glas.PS:
Oamenii își mai schimbă obiceiurile!❤️

Tias, cafetieră (casa memorială a scriitorului Jose Saramago, Lanzarote)

Duminică de după toate sărbătorile

Amețită de petrecerea ultimelor zile
Iarna se scutură amețitor
De toate sticlele de șampanie
Băute în dormitor,
De artificiile aruncate în noaptea dintre ani,
De colindătorii grăbiți după bani
Care n-au cântat decât: „Domn, Domn să’nălțăm”,
De trândăvelile și alinturile după post în pat, sub pat, pe lângă pat.
Acum ninge
Am petrecut destul,
E ziua de după, în care ne reluăm postum viața.
Facturi, farfurii nespălate, faruri de ceață, fornetti la pachet pentru servici,
Futaiuri lungi, futaiuri mici,
Foarfece de ascuțit pentru gardul viu(mai puțin se înverzește),
Focuri de aprins în casele înalte,
Fripturi de rumenit,
Flori veștejite de coronițe sau ornamente, de aruncat la gunoi sau de presat,
Finalizate examene, angajări, demisii, revolte, Open-ul Australiei nejucat,
Finish-uri ale zilelor de ianuarie
În care ninge,
Ninge acum ca o bucurie și o răsplată că nu te-am sau nu m-ai părăsit încă…că nu am plecat sau nu ai plecat, și dacă ai plecat promit că te aștept eu… și cred că e cel mai important în ziua de după!

Copenhaga, Danemarca detaliu de fotografie realizată de Lara Nuțu

De tristețe

Astăzi îngerul tău a rămas șomer
Numai lucrează pentru tine
Era trist și ieri și alaltăieri,
L-am văzut, știa că nu-ți este bine
A vorbit cu Maimarele nostru
El îți știa rostul,
Atât de multe a-ți povestit
A-ți stat la taclale ca între prieteni i-ai spus cât de mult ai iubit, ți-a spus cât de mult te-a iubit,
Cât de mult vei iubi
Și acolo în rai
Dar ție ți-este oprit să mai stai aici cu el,
Ți s-au terminat penele,
Eu de durere ți-am sfârtecat aripile
Eu
Ți-am luat mantaua albă de nea
Să-l înfășor,
Ți-am smuls inima,
Căci îmi va fi dor
Și le-am transmis și celor de la Forțele de muncă din rai
Că dacă tu nu ai mai avut zile să-i dai
Nu vei primi nici indemnizație de șomaj
L-ai luat azi,
Mi l-ai luat azi,
Nu vei primi nici pensie de boală,
Nici lacrimi, și nici o sudalmă,
De strigat nu îl voi mai striga decât pe el,
Nu voi rosti rugăciuni de nici un fel
Dar ca să te iert,fiind liber acum și dezlegat să-ți faci de cap,promite-mi că mereu vei purta
Dragostea mea,
Dragostea mea!

Ca să ningă azi

Ca să
Crească orhideele, le pun îngrășământ de orhidee
Ca să
Crească cactușii, le pun îngrășământ de cactuși
Ca să
Crească iubirea ta pentru mine, îi pui
Bună, ești frumoasă azi
Mă excită sănii tăi ascunși sub puloverul acela
Când ți l-ai cumpărat?
A, am uitat ți l-am luat eu on-line cu cardul Visa
Mă gândeam că voi căștiga cei 1000 de euro pe săptămână premiu dacă plătesc cu cardul să plecăm în vacantă!
Ce bună e ciorba de potroace!
Iubi nu te mai obosi!
Vino încoace
În brațele mele
Mi-e dor de tine!
Câte oligoelemente, minerale și vitamine,
Are nevoie iubirea noastră
Secundă de secundă acum când e iarnă și lumina ne ninge pe spinare,ca să ningă azi noi ne iubim!

Orgasm Cacteu 2021 lucrare special creată pentru Bienala Art Encounters de Ndidi Emefiele

Bună iubito

De cele mai multe ori zâmbesc întinzându-mi ridurile într-o mimică perfectă de om interesat de discuția matinală a interlocuturului sau a celorlalți,
Să-i numesc oameni?
Dar oamenii se prefac,
Sunt drăguți,
Își ascund lacrimile,
Râd la glume neamuzante,
Vorbesc în două limbi
Sau nu vorbesc uneori deloc,
Fiecare consideră că face parte dintr-o anumită specie a vertebratelor,
Unii într-adevăr au probleme cu coloană verticală le lipsesc T6 sau L4,
Sau le sunt sudate, înșurubate asemenea sufletului lor,
Ce minunat mă simt când îți strecori degetul dimineața uneori și-mi mângâi ultima vertebră falsă
Și-mi șoptești:Bună,iubito,te ador!

08.01.2022(trandafirii mei în ninsoare)

De Ioni

Să vă fie Ionul Ion,
Ioana să vă fie Ioană,
Pomul verde fie pom
Cu belșug de flori pe a sa coroană,
Soarele să luce în zori sărutându-se cu luna
Priveghind cer fără nori,
Fără furtuni,
Doar cu albe stele și
Șirag lung de rândunele,
Să se întoarcă toate acasă
Să ne cânte la fereastră
Să își facă cuiburi multe
De iubire,
De dorințe
Vorbele să vă cunune,
Să vă fie doar de bine,
Gura să nu ocărască
Fie pasăre măiastră,
Trupul să nu obosească
Fără bube să vă crească
Și secunda să alunge răul,timpului s-o ducă în urmă,
Să sfințiți voi bătătura
Când pășiți
În lunca cu salcâmii oltoiți
Să răsară numai nalbe,
Maci și grâu, și stânjeni,
Buruienile să piară
Spinii,
Să nu vă răniți cu ei.
Să vă fie Ionul Ion,
Ioana Ioană întotdeauna,
Cu botez de mir și bun gând
Să cuprindă ăst’pământ
Fapta bună să însoțească noaptea,
Ziua să vă crească,viața,pe voi să vă iubească,fie blândă și nu aspră, în veci să nu vă părăsească!

Ieri de Bobotează a înflorit unul din crini

O altfel de poezie de Bobotează și Sf. Ioan Botezătorul

De azi suntem Meta
Unii din noi pleacă la Mecca
Sufletului lor,
Unii dintre noi se spală în Iordan
Amintindu-și botezul,
Important este ce vor învăța despre iubire
Vor lua hapuri de nemurire?
Eu împachetez omuleții de zăpadă și renii de pluș
Parcă ieri erau plecați la petrecerea nupțială a pinguinilor imperiali la Polul Sud,
Fundele cu care i-am legat de balustradă miroseau a alb,
A zăpadă,
Erau pătate și de sângele focăi leopard(Amintindu-mi să numai fiu monogamă căutând în fiecare an dragostea ta)
Parcă de Bobotează era ger,
Eram în anii trecuți mai trează
Cu sufletul hingher
Alergând să anihilez păcatele lumii cu o doză de sminteală
Cerșind puțină apă sfințită în inima lor goală,
Mult mai târziu am învățat că bucuriile simple,mărunte,
Ca vârâtul în pat cu o carte în mână alături de tine mângâindu-ți firele aspre și puține,
Promițându-mi că o să tac,
Că o să fac piftia mai puțin sărată,
Că voi pleca din nou în Israel
Să-mi duc sufletul să alerge în sensul în care curge azi el,
Că-mi voi pune în loc de atrii și valve și cave și pulmonare aripi întinse care or să zboare,
Că-mi voi numi din nou dacă voi mai naște primul copil
În amintirea celui ucis de Irod,
Că-mi voi schimba mersul și capul nerod,
Și-am să mă întorc în pustiu să culeg penele lăsate ca urme
De voi
Despuiați de gânduri urâte și goi!
De azi suntem Meta
Parcă ar muri și planeta
În pelerinaje,
În promisiuni și miraje,s-o salvăm, să ne salvăm,
Miracolul zace în noi!

Pinguin realizat de Monica Richards (din colecția proprie)