Rămas bun(varianta în limba engleză a poeziei Vali, traducere făcută de Cristiana Scarlat)

We all need love
But I just needed a bit more
I might find her now
In the earth
Or with the wind
Or in your thought that came
So soon to me.
And love was all I wanted
Love to waste…
And when love wasn’t to be found
Or she was getting smaller
Some days I used to laugh a lot, a lot with you all
Caressed
My laughter will, maybe, drive away
Even the last sigh from my heart.
Now those days are gone, one by one.
I will look for them soon, my friends
From where I am now
In the earth, or in the wind, or in a thought…
But I wait now for my other lives
To gather fishing rods and hooks and a trawl
For I will be a fisherman in the after world
Fishing for love…
Yet, I’m never coming back.

,,…țărână ești și în țărână te vei întoarce”Geneza3:19”

De duminică


Tulbure e ceasul dimineții,
Învăluită în ceața din august
Duminica pironită
Îmi spune
Că îngerul meu
Picotește
În altar, așteptând
Ca lumina blândă
Să mă spele pe ochi,pe suflet,
Mă trezește !
Îngerul meu de liturghie
Unde e haina cumpărată în Iordan?
Sau iarăși, a nu știu câta oară
Mă pregătesc în van?
Dormi tu mai departe
Căci eu ,visătoare
Mă duc din nou la mare
Acolo voi aprinde dune și ciulini, pescărușii plini,nimfe și căile lactee în stele albicioase ca spuma din valuri,în auriile maree.
Duminică dimineața ,
Atunci altarele înfloresc,când eu îmi adorm îngerul și uit să vorbesc, când îi spăl lui tălpile și picioarele negre de nisipul ud,când doar cu iubire mă miruiesc, în ea mă înec, mă scufund!

Italia, Matera , Biserica în grotă( fotografie realizată de Lara Nuțu20.08.2021)

Minuni

Pentru cei ce nu mă cunosc
Nici nu mă știu deloc și mă întreabă de unde sunt și din ce loc
Le răspund că am venit într-o zi cu soarele galben și nu gri,
Într-o salvare abandonată pe șosea din mama mea tăcută,tristă,iarăși grea
În strigăte metalice și dure
De parcă ar fi fost linii de tren nocturne,
Care se sfârșesc în fiecare gară, ca eu
Să mă strecor în timpul de afară.
Unde sfârșesc:Nu știu , nici îngerul meu durduliu și cu aparat auditiv și proteză dentară ce pictează iubirile mele pe dinafară nu știe nici el.
Degeaba îi zic că aș vrea să mă sting într-o seară pe malul mării( mare de care sunt atât de îndrăgostită, ascultând valul
Cum urcă și coboară sinusal în clipă
Asemenea pulsului meu
Drept e că el , pulsul, o mai razna uneori, mi se înfige în jugulară și în subțiori atât de vertiginos și apos)
Dar e normal și marea și viața iscă furtuni și în urmă rămân minuni,
Minuni,
Minunea de mine, minunea de tine, minunea de tu, minunea de voi

Evia, Edipsos august 2018

Dor

Încurc de cele mai multe ori,
Mirosul de august cu mirosul tău de la subțiori,
Cu mirosul meu de coapse încinse,
Înnegrite în trecut de soarele mării,
Atât de sărat, atât de albastră,
Parcă mă înfierbânt mai tare anul acesta,
Așteptând să-mi susure vara în urechi,
Să mă diezmierd,
În timp ce calc toate cămășile tale cu mâneci scurte( observ că doar una e de firmă, de fițe, marca Jack Wolfskin El Dorado)
Împăturindu-le apoi în valize,
Și mă apucă o poftă nebună
De a mă întinde pe tine, de a pătrunde în tine,
Dar nu pot, o amân pe altă vară,
Și mă apucă disperarea căutând slipul îngust de baie,
Cu miros de femeie și mare scăldată de ploaie,
Și-mi înmoi timpul rămas și mărunțișul pentru înghețate,
Verific disciplinat, încă o dată , de două, trei, cinci ori biletele de avion, pașapoarte,
Încurcând din nou
Mirosul de august,
Cu mirosul de flori,
Cu numărul de culori,
Al zilelor noastre
Ce par atât de departe!

Costinești, România(fotografie din arhiva proprie august 2000)

Schimbare

Nu mai pot să fiu subțire ca o trestie,
Pielea mi se încrețește acum ca o varză arsă de soare,
Parcă și la subțiori mi se strecoară acreala
Și atârnă ca niște sfori
Pe care se încolăcesc ca funiile de ceapă, ciori.
Nu mai pot ține nici diete,
Mi se încleștează buzele la vederea apei plate cu lămâie,
Parcă atunci când o beau mă asemăn cu tabloul atârnat pe peretele din sufragerie ce înfățișează o plăpândă momâie legată de pat,
Parcă aș speria uneori iubirea
Cu sânii mei întinși de alăptat.
Îmi ceri să fiu frumoasă,
Aș vrea să fiu frumoasă,
Tânără și diezmierdată
Cu fața albă ca de lapte, cu oase tari de fată.
Dar frumusețea s-a ascuns în mine, în inima mea
Am transpus-o în cele două embrioane prinse în viață din viața mea,
Frumusețea nu poate acum fi costelivă și îngustă ca o saltea
De yoga pe care te întinzi să meditezi,
Învață să mă iubești așa cum sunt,
Revărsată și grea,
Veche și dulce metamorfoză, într-o zi s-ar putea să devin translucidă în eden tuberoză, roză și m-ai căuta pe pământ printre cei grași și vii,

Eu nu aș mai fi!

Republica Moldova, Chișinău, Muzeul de artă( fotografie realizată de Petru Cojocaru)

Poezie de sfârșit de iulie

Și iulie s-a dus
Atât de repede
Parcă l-am ascuns
Sub fusta de in
Parcă mai sus de tivul de mână cusut,
Printre broderii și miros de grâu copt și lavandă,
Parcă nu se mai poartă acum iulie,
S-au stors și cireșe
Ne-am colorat și obrajii cu roșu carmin
Rumeniți în soare,
Parcă, în iulie nu a mai fost deloc răcoare,
Poate în augustul care va veni
Vom iubi
Vom iubi
Și voi ști, să te privesc mai mult
Și să-ți mângâi sprâncenele negre de stuf,
Voi strânge mai mult vara la piept,
În timp ce te aștept , franjurându-mi fusta de in cu miros de pepeni și vin,
Strivind cu tălpile goale torace și inimi de greieri,
Greieri ce-mi dau târcoale
În nopțile puțin mai lungi
Ca să-mi ajungi,
Să mă satur de tine
În augustul ce vine!

Fotografie realizată de Mălina Magda