Etichetă / soare

de elenalazar28

De toamnă cu rimă

Și știu că iarba verde nu mai rămâne
Și știu că de dor se usucă uitucă
Băgrinii împletesc cununi și se urcă
În poala cerului gri și măruntă
Se ard coceni se coace ludaia sfârâind de dulce în cuptor
Mă vâr ghemuită în suflet
Să cotrobăi după soare și fierbințile ploi
Dar nu găsesc decât pături de lână creață și grea
Pilote cu pufuri de gâscă
Și albă se apropie iarna mea
Mă dreg cu votcă și cherry
Și tămâioasă și ceaiuri multe de salvie și tei
Și mă umpli pe mine și-n casă cu mere roșii gutui și alune și nuci
În păr îmi răsfiri crizantemele albe
Iar în mâini ca pe o icoană îmi așezi inima ta
O mângâi și o las să adoarmă
Și știu că în curând în vară din nou mă va striga…știu

Timișoara Str.Ion Creangă nr.2 octombrie 16

de elenalazar28

Lumea e a ta

Orișicare dintre oasele și cuvintele mele sau ale tale pot iubi
Și copacul și strada și urma lăsată pe țărmul oceanului scăldat în soare
Urma fină a tălpii în care se vor înghesui să locuiască algele și stelele
Pentru că e atât de fierbinte această urmă
Are o apăsare și un ritm știut doar de tine
Orișicare dintre oasele și cuvintele mele sau ale tale pot să plângă pe
Stânca măcinată de mâinile închinate într-o bolboroseală pe care doar neînțelepții o pot pricepe
Care se așează în odihna de amiază în
Copilul care s-a înviat în sufletul mamei și nu înțelege teama ei de a nu îl pierde în
Cel care pleacă pentru totdeauna din țara lui dezrădăcinat ca și ierburile smulse din pământul sărutat de tații lor ca să facă loc altora
Oricine poate crede că orice și oricine poate să îi aparțină
E de ajuns să-ți pui fruntea pe o stâncă și să-i mulțumești pentru că a existat atât de mult
Să cuprinzi copacul în brațele tale și să-i simți ziua și noaptea
Și să-ți lași peste tot pașii să desenezi munți mări nori păsări semințe în mersul tău și când crezi că ai sfârșit să strigi cât poți tu de tare
NU EXISTĂ GRANIȚĂ NICĂIERI
Poți iubi poți plânge poți râde poți visa poți strânge poți chema îmi poți spune pe nume îți pot spune pe nume pentru că lumea toată e a ta!

Arrecife Lanzarote 18.09.2023
de elenalazar28

Și…

Și când îmi scufund sufletul în Atlantic
În refluxul în care își scaldă vulcanii iubirea
Și trupul mi-l strânge puternic așa ca o strângere de bărbat tânăr care știe ce vrea
Când inima mea rostește un singur,
un singur nume
Și măslinul adus de acasă se răsfrânge în noapte
Și tu mi te strecori în spate
Lipindu-te de mine ca o pisică albă și grea
Și când îmi intri în creier în ochi în pancreas și în splină
Și ziua de mâine e atât de departe
Și luna ne cuprinde senină
Și vântul ne prinde în rozul și albastrul răsfrânt peste cer
Mă aștern în cuvântul rămas cel din urmă
Și tac
Și visez
Și nu te mai chem
Și nu te mai strig
Și nu te mai știu
Și noi și doar o secundă rămânem agățați în timpul de ieri

Mirador del Rio Lanzarote 12.09.2023

de elenalazar28

Tu credeai

Tu credeai, că eu nu am inimă
Că acum vara circulația mea mare și mică o fac mareele elizeele și fluturii
Și atunci plutesc atât de departe până ajung la hotarul dintre viață și moarte
Tu credeai, că nu am plămâni
Că acum vara respir precum broaștele râioase
Și mi se văd ritmurile prin pielea verde de sălcii plămânii mei mai ușori de femeie se ridică la stele precum iarba de stepă în Las Pampas
Tu credeai, că nu am trup
Că acum vara mă usuc
Și vii să mi te închini
Tu bugărițele roz și un ciulin
Să-ți atingi fruntea și mâna osoasă de partea mea pudică și frumoasă
Să-mi spui la ureche dorința ce te arde
Iar eu să mă gândesc să ți-o împlinesc la noapte
Tu credeai dar câte mai credeai despre mine
Dar nu vei știi în care vară
Voi fugi de tine!

Dalie din grădina mea
de elenalazar28

Dor de mare

Cum stă ea și ascultă tăcută
Cum nu vrea pământul să o sărute și tălpile mele să-i atingă adâncul
Cum o mângâie vântul și gândul meu
Cuvintele atât de aride nu ar stinge dorul de ea
Mereu mereu mă cuprinde
Ca și cum eu aș fi ea
Cum stăm și ne privim ochi în ochi
Ne ținem în brațe
Să nu ne deochi
Să nu ni te miri
Eu plec ea rămâne
O visez îi scriu îi duc dorul
Ea mă așteaptă
Și știe că voi veni din nou
Poate azi
Poate mâine!

Napoli 09.05.2022
de elenalazar28

Poezie tristă

Știu că atunci când te voi pierde definitiv și iremediabil
Sufletul meu va deveni pliabil
Ca o umbrelă de soare
O închizi, îl închid
Și de-abia la anul în altă vară o deschizi, îl deschid
Sau sufletul meu va deveni trunchi fără ramuri, fără frunze,fără flori,fără poame roșii,moi
Pe care se vor cățăra pui de golumbi rătăciți cu trupuri gri, triști fără veri proscriși
Sau voi învăța ( pentru prima oară) că cerul are culoare, altă culoare
Că stelele se prind de inimi și pleacă
Cum voi pleca și eu odată și-odată
Că voi privi cu un singur ochi,ochi de ciclop marea
Că voi înălța zmei ce nu vor zbura,
Că voi uita sau nu voi uita
Sărutul tău
Iubirea ta…
Până atunci te voi ține strâns de mână ca nu cumva să te pierd, să pierd o fărâmă,din secundele noastre sau să mă prind de o altă mână, cu o altă mână ce știu că nu e a mea.

Side Turcia 30.05.2023
de elenalazar28

Există

Există iubiri mai mari decât iubirile pe care le trăim unii dintre noi
Există tăceri asemenea tăcerilor pe care le ascundem și nu le putem scoate la lumină
Există zile în care tânjim după îmbrățișări
Și nopți în care nu știu ce m-aș face fără tine
Există firele albe pe creasta ta îngustată de mângâiere și pe care timpul nu le mai poate colora
Există un singur braț
Pe care tu îl ridici
Ca să îndepărtezi umbrele reci ce mă înconjoară uneori
Dar există o singură inimă care bate încă sinusal atât de curat
Departe și totodată aproape
Și știu că ea își va opri existența atunci când unul din noi nu va mai fi!

Yaiza Lanzarote 2021 ( lanțuri cu lacăte ale iubirii)
de elenalazar28

Cerere

Mă-nfășor cu trupul tău iarnă
Îmi îngheț trunchiul cerebral într-o unică imagine
Tropăie secundele albe de peste zi
Aducând nori și soare deopotrivă
Mă poticnesc în ninsoare și cad la picioarele tale iubire
Nu mă uita nu pleca
Nu mă lăsa
Nu semăna pustiu în viață
Inima mea e pregătită să învețe despre tine
Chiar dacă e atât de târziu
Binecuvântează zilele mele
Să-ți aduc cântări și slavă
Acum că te voi cunoaște
Și voi fi tare ca piatra
Din care susură cuvinte
De mulțumire și nu de ocară
Înfășoară-mă cu tine în seară
Până nu voi zbura!

Păltiniș 20.01.2023
de elenalazar28

Poezie despre ploaie

De ploaie lungă și lată se aștern lacrimi și semne
Și mă iubeam mohorâtă și grea
Cu bărbații mei neiubiți în vreme.
Ca o curcă plouată mă mișcam
Bizară,alunecoasă și grasă,
Mă înfoiam în atrii și în coaste
De cât de mult eu mă iubeam
Cu bărbații mei uitați
Și tu mă priveai și nu știai că iubirea o să se oprească și la tine,
Trist și posac mă doreai
Și știai că ploaia n-o să se termine.
Mă ascundeai atunci când nu alergam în soare să nu știe nimeni de mine,
Dar eu răzvrătita plecam din nou
În ploaia ce mereu o să continue.
Desfac cepe cu coji uscate
Ca și cum aș despuia zile de departe
Și-ți arăt ca o femeie bătrână semne că ploaia o să rămână.
În noiembrie o să plouă mereu
Și sufletul meu
Și sufletul tău
O să tremure până-n rărunchi
Și ne cuprinde umezeală pe la genunchi.
Azilul e plin de oameni ca noi
Ce așteaptă iubirea
Să cadă din nori!

Biserica Sf. Gheorghe Piața Traian Timișoara 19.11.2022
de elenalazar28

O altă toamnă

Uneori în anumite zile mai locuiesc cu tine
Bem ceai verde cu ghimbir împreună
Și mă mir și te miri
Ținându-ne de mână
De plinătatea acestei toamne!
Ce simplă e iubirea!
Cât mă bucur că trăiești!
Știi că te-aș ține în brațe o veșnicie
Toate zilele sunt minunate când sunt, sunt cu tine în
toate toamnele în care ne-am îmbrăcat cu frunzele desprinse de trupurile arse de soare ale copacilor
Ca să putem defila pe stradă strigând că am salvat încă o dată măreția zilelor care se îngustează mioape
Și-n care nu ne putem privi decât înfofolite cu șaluri groase ascunse sub pături și povestind vrute și nevrute
Despre iernile care au să vină
Și despre brazii netăiați pentru sărbători
Despre casele de turtă dulce pe care le plămădesc împodobindu-le cu flori
În care vom locui odată și-odată
Dar tu știi că doar pe tine te las să așezi pe pervaz
Luna și stelele și oamenii mărunți de zahăr
Pentru că doar tu vezi
În fiecare dimineață
O toamnă pe care nu am știut-o până acum!

Tablou din colecția propie(Napoli)