Poezie de iulie fierbinte

Plouă în ziua fierbinte de vară
Atunci când linia spatelui meu coboară pe genunchii tăi,
Genunchii tăi aspri care poartă mereu urmele degetelor mele,numai ale mele,
Urme rămase ca o ștampilă pe un colet livrat,
Dar plouă atât de năpraznic,
Cu tunete și fulgere albastre care străbat
Cerul,
Ploaie de vară
Bogată, buimacă,săracă,
Amintindu-ne de fiecare dată
De primul act de dragoste
Scurt, intens, parfumat,
Vestind
Ploile lungi și interminabile
Din toamnă,
Până atunci?
Mă ascund între genunchii tăi surdă și oarbă,
Și tu îmi șoptești
Iubito,plouă,plouă în sfârșit
Mă iubești,mă știi, m-ai iubit?

Ercolano Italia(mai 2022)

Incantație scurtă

Sânziană Ană
Te trezește
Te primenește cu roua culeasă
Dis de dimineață
Eu nu am vorbit
Nici nu m-am smintit
Visele culese
Spicele alese
Le-am îngălbenit
Dar nu de bolit
Ci doar de iubit
De iubit și soare
De coaptă cea floare
De ziua cea lungă
Poate o să-ne ajungă și mie și ție
Sărutări să fie
Îmbrățișări să curgă
Trupul să ne ardă de dor și frumos
Dănțuie cu luna
Și cu susul în jos
Stelele să luce numai în ochi pe buze
Răul să se ducă
În vremile ursuze
Mâinile să ție rod și bunăstare
Inimile roșii bată în fiecare
Anii să nu-i numeri
Nici să nu-i întorci
Ci de bucurie numa tu să joci!

Fotografie realizată de Diana Iacobuți(Rimetea județul Alba)

Joc

Soarele ne înnegrește pielea
Atârnată
Ridată
Întinsă la uscat
Parcă ar fi haină purtată în timpul trecut
Șifonată
Mirosind a toate iubirile avute demult
Îmi întind loțiunea cu factor de protecție 50
Potrivită pentru un bronz perfect
Soarele însă îmi lasă pistrui
Nevăzuți
Ca și cum mi-ar da autografe
Pentru mâine
Promit iubitule că ai să le vezi doar tu și cei de la morgă
(Sar peste sau mai bine uită de anatomopatologi)
Mai bine te joci
Făcându-mi cerculețe și inimioare pe fese pe brațe pe spate
E ca într-un joc de noroc
Mă joc te joci
Mizezi sau visezi
Plângi pentru că pierzi
Țopăi de bucurie
Ai căștigat
Dar să nu trișezi
Să nu trișez în ceea ce ne privește pe noi!

04.10.2022 Rancho Texas Lanzarote park

De duminică caniculară

Azi e o duminică caniculară
Cum se cuvine de altfel unei duminici de vară,
Cireșele roșii cad toropite pe pământul uscat
Lung într-o grimasă hilară sau ciudată ca un căscat.
Dimineața mă strecor ostenită de nesomn
În dreapta neșifonată a așternutului tău,
Trupul meu se lipește de trupul tău
Și transpirația-mi curge moale pe gât,
Mă întind cu gura larg deschisă ca și cum aș fi vrut să te înghit,
Mi-e și cald,mi-e și frig
Și-ți cuprind visul țesut în minte de demult
Tic tac pendula se mișcă și pișcă
Încă o dată timpul,
Liturghia se săvârșește în biserici,
Mă ascund în sufletul tău rușinată
Sunt goală și ascult rugăciunea de început, cu pocăință, cu sfială.
Ai știut sau nu ai știut că lipsesc încă odată de la împărtășanie, mirată căutând ceva mult mai mult?
Ceva ce nu pot rosti decât în deșertul pustiu, dogorât aiurit de soarele de vară Ca și cum ultimii demoni ascultând iubirea mea și chinuiți în pudoare
Coboară în adânc,
Căutări nesfârșite, dorinți nefăgăduite nimănui,
Doar ție am cutezanța de a-ți rosti păcate
Și se termină și seara în vecernii
Și spovedania mea știu că de-abia acum începe!

Floare realizată de Carla Georgiana Pătruca04.06.2022)

Elene

O femeie frumoasă a privit
O altă femeie frumoasă a închis ochii
O femeie frumoasă îngână o mie de povești și ține în mână zilele copiilor ei
O altă femeie frumoasă s-a hotărât să doarmă pentru totdeauna lângă iubit
O femeie frumoasă numără firele de iarbă de pe pământurile nelucrate uscate
O femeie frumoasă
Două au prins viață în mine
O femeie frumoasă împarte iubire credință speranță în casă pe stradă în cetăți uitate
Stranie făptură
Așteptând ce?Neașteptând nimic
O femeie frumoasă
Multe femei frumoase
Toate având un singur nume
Fiecare însă îl rostim cu o altă intonație
Cu o altă modulație a corzilor vocale
Folosind diminutive
De parcă cele care sunt strigate chemate astfel și-ar schimba forma
Norma
Mersul
Atingerea
De parcă cineva sau ceva le-ar putea fura
Strălucirea din zi sau din noapte
O femeie frumoasă muuuulte femei frumoase
Pe care le avem cu noi
Lângă noi
Și care poartă numele
Elena
Vă aduc frumusețe în timp
În timpul rămas
Împrăștiind lumina din această frumusețe a lor!

Barcelona La Zona Franca 05. 2022

Nu-ți spunem rămas bun Hazel

Am păstrat din anii tăi
Smocuri de păr
Subțiri
Mătase a porumbului
Cu miros de ghimbir
Frunzele de ceai ținute în borcanele de sticlă legate cu ațe subțiri mai păstrează subtil mirosul acesta cu mișcări timide,
Smocuri groase,cânepoase,
Fuior de dor,
Salteaua puțin roasă,
Ursul peticit,surd,adormit,
Memoria a reținut fețele celor pe care i-ai iubit,
Drumurile,
Muulte drumuri,
Dar care se sfârșeau mereu acasă,
Mi-am făcut și testamentul,pomenile,
Mi-am pregătit și ultimele cuvinte,
Iar tu îmi vei fi ca un dinte,
Ca ultimul dinte cu care voi molfăi nu știu ce,
Sper,împărtășania
Dacă în viață voi fi cuminte,
Vei rămâne pentru mine ca ultimul femur
Și voi crede în adâncul sufletului că ai plecat într-un sejur sau o vacanță binemeritată de lungă durată
Pentru că erai obosită,atât de obosită
De iubire
Muuuultă iubire,
Și vroiai să vezi și tu ce e în afara ei.
Voi veni și eu la un moment dat, poate voi știi acel moment
Acea zi,
Și vom lenevi împreună la soare
Ne vom încălzi,
Ne vom săruta pe ochi,pe burtă,pe picioare
Vom juca un altfel, etern joc
Tu vei fi stăpâna mea
Și eu voi învăța din nou, de data aceasta adevăratul sens al iubirii,
Voi știi să iubesc mai mult
Infinit de mult
Acel mult pentru care nu s-au scris și nu se vor scrie vocalele și consoanele!

Hazel 13.04.2009-08.04.2022

Adevărurile de vineri

Despre adevărurile de vineri
Puține dintre noi știm sau recunoaștem
Unele ne dorim sau
Visăm Duminica de Paște
(A te abține și la o îmbrățișare pentru îmbrățișările divine)
Altele aleargă în Israel
Pentru seara de vineri,
Doar toate suntem o Rebeca, o Hagar,o Chetura, o Sara,o Estera sau o Miriam
Alte femei cerșesc pe maidan puține cuvinte bune de iubire sau pâine,
Unele pun la rodit semințe
Și-și găsesc alte trebuințe
Dar într-un final toate ne spunem e vineri,
E sfârșit de săptămână, e bine,
Alunecă mâna ta în mine,
Tremură fluturi,
Tremură inimi,
Tremură norii
Și ciulinii
Soarele-mi mângâie ochii și gura,
Promit nu am să întrec măsura,
Nu am să plec,
Nu am să-ți las
Cuvinte de bun rămas,
Voi tăia găina cea grasă
Voi face supa cu tăiței să te poftesc la masă,
Voi da merinde și apă blânzilor mei
Și mă voi face atât de frumoasă
În seara de vineri
Și ai să vrei
Și tu ai să vrei!

Miercuri și melancolie

Primăvară și îngeri și soare
Și pene cu țipăt de culoare
Cât de strâns mă țineai tu de degetul mic
Ți-era teamă să nu-l piște un furnic
Primăvară și ploi răzlețe în timp
Și aripi frânte de frig
Cât de mult îmi sărutai talpa mea mică
Ți-era amar și frică
Să nu mi-o înhațe o furnică.
Primăvară și nori de lila și roz
Curcubeu întins
Pe genunchiul meu botos
Cu zgârieturi fine lăsate de albine
Cât l-ai mângâiat tu mult să nu mă doară pe mine.
Primăvară cu verde și roșu de lalea
Plânge iubita inima mea
Amintindu-mi că ai stat o viață în ea
Că ai cuprins-o cu sufletul meu
Și ai sărutat-o mereu
Cum mai bate în ritm sinusal
Când s-a rupt colosal
Când s-a frânt în apus iar și iar
Când te-ai dus
Când m-am dus
Și nu ai spus
Nu ți-am spus!

Fotografie realizată de Oana Carina(Morile de apă de la Eftimie Murgu). Cuvântul ,,furnic” este masculinul de la furnică, corect masculul furnicii se numește trântor. Am derivat cuvântul furnică în furnic, dând un nou sens .

Hello

Hello
Ne salutăm în fiecare zi
Când se revarsă zorii ca un
Amestec de leșie și grăsime din care mama făcea săpun
Hello
Ne spunem la amiaza tăcută și somnoroasă
Cu pleoapele ușor închise cu gene false
Iubită în așteptarea unui preludiu intens
Hello
Ne șoptim seara
Trăncănind despre facturi bilanțuri cumpărături Home Bank
Minciuni
Mici nevinovate
Așteptând să ne prăvălim pe spate
Sau ne luăm perna în brațe
Ascultând zgomotul bizar al periuței de dinți electrică
Iar mâine
Poimâine
Răspoimâine
Răăăăă
Același hello
Te iubesc câteodată
Lung
Ecou
Repetat sacadat secondat
Arhivat și ritmat
Hello!

Einar Johansen (Sommerlandschaft-tablou din colecția proprie)

Copilului meu

Îngerii mei s-au pierdut în graba mare în acea zi de februarie cu mult somn și soare
Pentru că atunci când ai venit tu
S-au speriat atât de tare și dintr-o dată
Au căzut,
S-au lovit,
Gurile lor au amuțit și ascultau plânsul tău înserat
Îngerul tău de data asta
A vorbit,
A strigat tare,
Silabele lui semănau cu sunete de trompetă
Duioase
Vârâte în urechea mea internă
Și au rămas acolo
Și s-au făcut o singură silabă eternă.
Pe urmă în timp învățând din nou iubirea a doua oară,
Îngerii mei s-au ridicat din nou cu îngerul tău
Și au învățat să fâlfâie și să scuture aripile
Peste nemărginire,
Eram eu și tu,
Tu și eu, eu, tu și celălalt copil al meu mare, tu și noi.
Copilul meu în timp mi-ai adus atâția îngeri în casă,
Încât uneori duminica numai aveam loc să îi așez la masă,
Îi orânduiam pe unde puteam,
Începeam să-i număr,
Dar erau tot mai mulți cu fiecare an,
Creșteau alături de tine
Și nici nu mă mai miram
Erau ca într-o simfonie
Și cântau într-una
Vară, iarnă
Doar de bucurie,îmi învățau din nou oasele să meargă, gura să postească
Ochii să-mi adoarmă în cele din urmă uimiți
De frumusețea pe care mi-ai dăruit-o și o dărui mereu!
Iar acum că ai crescut frumos și mare
Mi-a rămas timp suficient de privit!

Lara