Etichetă / soare

de elenalazar28

Există

Există iubiri mai mari decât iubirile pe care le trăim unii dintre noi
Există tăceri asemenea tăcerilor pe care le ascundem și nu le putem scoate la lumină
Există zile în care tânjim după îmbrățișări
Și nopți în care nu știu ce m-aș face fără tine
Există firele albe pe creasta ta îngustată de mângâiere și pe care timpul nu le mai poate colora
Există un singur braț
Pe care tu îl ridici
Ca să îndepărtezi umbrele reci ce mă înconjoară uneori
Dar există o singură inimă care bate încă sinusal atât de curat
Departe și totodată aproape
Și știu că ea își va opri existența atunci când unul din noi nu va mai fi!

Yaiza Lanzarote 2021 ( lanțuri cu lacăte ale iubirii)
de elenalazar28

Cerere

Mă-nfășor cu trupul tău iarnă
Îmi îngheț trunchiul cerebral într-o unică imagine
Tropăie secundele albe de peste zi
Aducând nori și soare deopotrivă
Mă poticnesc în ninsoare și cad la picioarele tale iubire
Nu mă uita nu pleca
Nu mă lăsa
Nu semăna pustiu în viață
Inima mea e pregătită să învețe despre tine
Chiar dacă e atât de târziu
Binecuvântează zilele mele
Să-ți aduc cântări și slavă
Acum că te voi cunoaște
Și voi fi tare ca piatra
Din care susură cuvinte
De mulțumire și nu de ocară
Înfășoară-mă cu tine în seară
Până nu voi zbura!

Păltiniș 20.01.2023
de elenalazar28

Poezie despre ploaie

De ploaie lungă și lată se aștern lacrimi și semne
Și mă iubeam mohorâtă și grea
Cu bărbații mei neiubiți în vreme.
Ca o curcă plouată mă mișcam
Bizară,alunecoasă și grasă,
Mă înfoiam în atrii și în coaste
De cât de mult eu mă iubeam
Cu bărbații mei uitați
Și tu mă priveai și nu știai că iubirea o să se oprească și la tine,
Trist și posac mă doreai
Și știai că ploaia n-o să se termine.
Mă ascundeai atunci când nu alergam în soare să nu știe nimeni de mine,
Dar eu răzvrătita plecam din nou
În ploaia ce mereu o să continue.
Desfac cepe cu coji uscate
Ca și cum aș despuia zile de departe
Și-ți arăt ca o femeie bătrână semne că ploaia o să rămână.
În noiembrie o să plouă mereu
Și sufletul meu
Și sufletul tău
O să tremure până-n rărunchi
Și ne cuprinde umezeală pe la genunchi.
Azilul e plin de oameni ca noi
Ce așteaptă iubirea
Să cadă din nori!

Biserica Sf. Gheorghe Piața Traian Timișoara 19.11.2022
de elenalazar28

O altă toamnă

Uneori în anumite zile mai locuiesc cu tine
Bem ceai verde cu ghimbir împreună
Și mă mir și te miri
Ținându-ne de mână
De plinătatea acestei toamne!
Ce simplă e iubirea!
Cât mă bucur că trăiești!
Știi că te-aș ține în brațe o veșnicie
Toate zilele sunt minunate când sunt, sunt cu tine în
toate toamnele în care ne-am îmbrăcat cu frunzele desprinse de trupurile arse de soare ale copacilor
Ca să putem defila pe stradă strigând că am salvat încă o dată măreția zilelor care se îngustează mioape
Și-n care nu ne putem privi decât înfofolite cu șaluri groase ascunse sub pături și povestind vrute și nevrute
Despre iernile care au să vină
Și despre brazii netăiați pentru sărbători
Despre casele de turtă dulce pe care le plămădesc împodobindu-le cu flori
În care vom locui odată și-odată
Dar tu știi că doar pe tine te las să așezi pe pervaz
Luna și stelele și oamenii mărunți de zahăr
Pentru că doar tu vezi
În fiecare dimineață
O toamnă pe care nu am știut-o până acum!

Tablou din colecția propie(Napoli)
de elenalazar28

De frumusețe

Ca ploaia mă lipesc de tine.
Nu-i așa că sunt mai frumoasă când mă port cu norii negrii prin casă,
Când te lipești de spinarea mea udă
Și brațele-mi fulgeră
Și ochii îmi tună?
Mă privești ciudat și mirat
Că soarele cald nu s-a arătat,
În suflet,pe buze te picur într-una,
Ca toamna te scutur
Și plouă…și plouă și luna.
Ne poartă în brațe noiembrie, ne plimbă cu el,
Ne iubim tragic de parcă am edita epopeea lui Ghilgameș de ieri.
Ca ploaia mă lipesc toată de tine.
Te iubesc!
Mă iubești!
Ne plouă noiembrie cu îngerii pământești,
Galbeni, rotunzi,
Mă ascund,
Mă ascunzi,nu mă vezi?
Eu știu frumusețea din toți, o păzesc, n-o s-o pierd,nu mă pierzi și plouă mereu cu ochii mei albaștri și verzi!

Fotografie realizată de dr.Fiscutean Ancuța
de elenalazar28

Avantajul de a lucra la…

Știu că în fiecare dimineață îmi spui:
Cana mea preferată e murdară,
Aparatul espresso iar nu are apă,
De ce nu cumperi cafea Lavazza?
Viața,
Viața,
Apoi dușul curge agale
Pe cărări de-a curmezișul sau urmărind ascunzișuri, sângele meu năvalnic pornește,
Luptă pentru iubire
Cu leucocitele și plasma lui,
Se anunță încă soare,
Degetele tale îmi bâjbâie pe spinare,
Mă tragi lângă tine, în tine,
Spui că e timp suficient, n-o să întârzii la job,
Pot să ajung și eu odată mai târziu.
Eu calculez câte minute te ține erecția,
Tu te joci,
Eu mă joc,
Mi-am învățat lecția
Sau încă mai învăț despre iubire
Oricum nu cred că îți pasă,după aceea,după acea eliberatoare doză de dopamină pentru tine, îmi faci oricum o cafea lungă cum îmi place,
Ai timp te duc eu!
Și-mi vine,dar ce îmi vine să sparg cafetiera,
Dar nonșalantă, crispată mă vâr iar în tine
Face parte din mișcarea de rezistență a femeii
De a lupta cumva…viată,iubire…
Poți avea o zi nemotivată,
Doar lucrezi la stat,
Nu te dă nimeni afară,
Vino,vino iubi în pat!

Aparatul de cafea al secției de chirurgie cardiovasculară (IBV Timișoara)
de elenalazar28

Se spune

Se spune că toamna se poartă melancolia,geci de piele și stivale,
Șaluri portocalii cu urme de soare,
Inimi strivite regăsite în cețuri,
Ochi vopsiți cu negrul albastru de ciori
Și obraji cu pete de soare și lacrimi de mare
Și umeri îmbrățișați de palide ploi.
Toamna se poartă însă iubirea mai mult ca niciodată,
O căutăm înfrigurați și ciufuți,
Suntem îndrăgostiți în noaptea cea lungă
Cu umede stele și săruturi fierbinți,
Se despoaie frunza în vânturi și în urme,
Mă dezbraci, cu durere mă strigi,
Se așterne bruma pe stradă,
Tremură toamna pitică, se strânge roșie de frig,
În suflet se vâră timidă, mă atinge,
Te ating,
Mă atingi,
Bum bum, se aude cum zilele se scutură de păsări și flori,
Se întunecă atât de devreme
Și cerul se ascunde în nori!

Dovleci decorativi (Piața Badea Cârțan Timișoara)
de elenalazar28

Îmbătrânesc?

Uneori unii dintre noi îmbătrânim mai devreme decât ar trebui
Alții se trezesc față în față cu îmbătrânirea mult mai târziu
Pesemne îmbătrânirea cu ale ei semne
Are o scală de la unu la zece
Asemenea durerii
Ți-a apărut primul fir de păr alb
Notezi unu
Ai devenit bunic poate notezi șapte
Ai o nevralgie închipuită zilnic sau isterie notezi patru
Unora dintre noi le îmbătrânește mintea prima dată
Uită uită…
Vor sau nu vor
Gafează mimează cercetează întrebări răspunsuri cu noimă sau fără noimă
Unora le îmbătrânesc picioarele într-alergare imensă de a stabili recorduri
Km înregistrați acum pe gadgeturi super cool
Pe tălpile lor stă înțepenit soarele
(Aleargă doar ziua noaptea se întorc de pe-o parte pe alta pe saltelele tari silabisând oniric empiric)
Unora le îmbătrânește însă sufletul
Își spun:Mi-a ajunge viața e ipocrită obtuză confuză
Poate mă pregătesc pentru cealaltă viață de după
Sau poate nu am să o fac.
Ooo de am înțelege că iubirea e descătușată că e viața noastră!
Mă privesc în oglindă și-mi întind ridurile într-o mișcare largă
Ca și cum,mereu,tot timpul
Mi-aș îmbrățișa oamenii pe care îi iubesc
Și repet această mișcare ori de câte ori îmi amintesc.
Îmbătrânesc?

Timișoara str.Griviței(cred că e făcut acest graffiti de cineva tânăr ) 20.10.2022
de elenalazar28

Alte toamne

Să poți să aduni laolaltă toate toamnele furișate în viața ta
Cu ploile lor mărunte asemenea ridurilor de pe obraji
Cu gust bogat de tristețe
De tot ce ai trăit și ai uitat
Uneori se nasc alte toamne
Așa cum naști un copil
Strigi de durere și teamă
De a nu-l vedea nefericit și debil
Te uiți cum în contracția copacilor de a se desprinde de frunze și rod
Se scurge caldă placenta
Și cordonul ombilical,
Totuși ți-le porți
Ca o creangă prinsă în trunchi
Ca un pământ pe care se așează ploaia măruntă și trează
Și lacrima neagră de colb,
Se nasc alte toamne în tine
Și le vezi calde și pline
De viață și frumos
Și ai vrea ca frigul ce vine
Să fie un frig netăios cu soare de vară tropicală să te ungă pe inimi și os…

Galben de soare și toamnă
de elenalazar28

Uită

Uit numele meu tatuat
Pe urechea ta cea bleagă și aproape astupată de ceară
Cu zumzetul prezent al tinusului macabru și tandru
Uit că cineva mă mai poate striga
Când eu mă scufund în marea cea roșie
Ca și carnea mea
Nimeni nu mai știe acum cum mă cheamă
Doar soarele mă mângâie pe spinare
Și se colorează într-un indigo
Pe papirusuri și pe pietre
Ca un început!

Hurghada Egipt 04.09.2022