Încă o poezie de august

Desmierdările tale mă ating pe celulita scorțoasă diluând-o în arșița verii,
Mă frămânți ca pe un aluat de gogoașă,
Îmi ungi vergeturile cu uleiul de iasomie cumpărat acum patru ani din Tunisia
Pe puțini dinari,
Eu încerc să vizualizez termenul de expirare
Dar îmi amintesc că nu are,
E produs hand-made
Ca și mine,
Sunt făcută cu mâna
Care a îndepărtat picioarele mamei
Într-o după-amiază de sfârșit de august sau septembrie plus minus zece zile,
Între timp mă cerți că nu mă mai îngrijesc atât de mult,
Că mănânc noaptea pe furiș
În loc să mă strecor lângă tine,
Că beau apă multă că mă p..ș,
Dar sunt ca și o cățea în călduri,
Mă p..ș când te văd iubitule pe tine,
Dezmierdările tale dor și continuă,
Iar eu adorm visând ce bine mi-a fost în burta imensă a mamei mele cele nouă luni,evolând secundă de secundă în întuneric
Și socot și adun
Câte secunde voi mai cunoaște în lumină
Și câte îmi mai rămân,să pot dezmierda în cuvinte vara în ultima suflare a acestui an!

Vama veche România august 2022 (fotografie realizată de Erika Jurca)

Poezie pentru doamne

Nimeni nu știe câte mâini folosesc când îmi dau jos chiloții bej
De doamnă
Sau pe cei roșii de toamnă
Sau pe cei negri de purtat la operetă pentru a fi măcar o oră cochetă
Sau pe cei albi cu ochi de smarald pe care îi țin într-un sertar anume special pentru atunci când voi merge de-adevăratelea la spital
Am o duzină din toți.
S-ar termina iarna, și tot aș avea de purtat chiloți.
E un întreg fetișișm comunist,
E o cămară nemțească la mine în dormitor de a avea atâtea perechi de chiloți și atâtea culori,
E singurul lux pentru pielea mea
Aceea de-ai avea și de-ai purta.
Iar când voi împlini o sută de ani,
Îi voi dona
Sau nu îi voi da,
Mă voi agăța de ei înebunită după vremea trecută,
Mi-i voi aduna într-o plasă de ață cu mânere de lemn
De cea cu care mergi la plajă
Și o voi purta etern!

Fotografie realizată în Tunisia acum trei ani( sper ca anul acesta să reeditez fotografia la La Goulette ).E prea frig să fac o altfel de fotografie😂😉