O zi de miercuri

O zi de miercuri din care cad gutui ludăi și vise
Îți amintești de celilalți ani
În care mă vâram în tine
Nebună de iubire ca și iarna care vine?
O zi de miercuri în care stau pitită pe canapeaua de piele și îmi adun în vintrele fierbinți gânduri zurlii ca iarna care vine
Îți mai aduci aminte de celelalte cuvinte țipate spuse nespuse aruncate pe repede înainte
S-au adunat în mine toate ca un îngheț ce mă preface în mii de ace
Ace de gheață prinse în trup de carapace
Și zac și tac ursuză ca iarna care vine
Îți amintești iubire tu de mine?
O zi de miercuri…pentru fiecare dintre noi există o zi de miercuri…e de rău sau bine?

Fragment de tablou 1989 (colecția proprie)

Poezie despre ploaie

De ploaie lungă și lată se aștern lacrimi și semne
Și mă iubeam mohorâtă și grea
Cu bărbații mei neiubiți în vreme.
Ca o curcă plouată mă mișcam
Bizară,alunecoasă și grasă,
Mă înfoiam în atrii și în coaste
De cât de mult eu mă iubeam
Cu bărbații mei uitați
Și tu mă priveai și nu știai că iubirea o să se oprească și la tine,
Trist și posac mă doreai
Și știai că ploaia n-o să se termine.
Mă ascundeai atunci când nu alergam în soare să nu știe nimeni de mine,
Dar eu răzvrătita plecam din nou
În ploaia ce mereu o să continue.
Desfac cepe cu coji uscate
Ca și cum aș despuia zile de departe
Și-ți arăt ca o femeie bătrână semne că ploaia o să rămână.
În noiembrie o să plouă mereu
Și sufletul meu
Și sufletul tău
O să tremure până-n rărunchi
Și ne cuprinde umezeală pe la genunchi.
Azilul e plin de oameni ca noi
Ce așteaptă iubirea
Să cadă din nori!

Biserica Sf. Gheorghe Piața Traian Timișoara 19.11.2022

Se spune

Se spune că toamna se poartă melancolia,geci de piele și stivale,
Șaluri portocalii cu urme de soare,
Inimi strivite regăsite în cețuri,
Ochi vopsiți cu negrul albastru de ciori
Și obraji cu pete de soare și lacrimi de mare
Și umeri îmbrățișați de palide ploi.
Toamna se poartă însă iubirea mai mult ca niciodată,
O căutăm înfrigurați și ciufuți,
Suntem îndrăgostiți în noaptea cea lungă
Cu umede stele și săruturi fierbinți,
Se despoaie frunza în vânturi și în urme,
Mă dezbraci, cu durere mă strigi,
Se așterne bruma pe stradă,
Tremură toamna pitică, se strânge roșie de frig,
În suflet se vâră timidă, mă atinge,
Te ating,
Mă atingi,
Bum bum, se aude cum zilele se scutură de păsări și flori,
Se întunecă atât de devreme
Și cerul se ascunde în nori!

Dovleci decorativi (Piața Badea Cârțan Timișoara)

Trecut

Trecut 34 de ani
Trecut plâns jale
Au rămas oasele tale în picioare
Lucind ca un felinar în noapte
Doar mâna mea cu degetele încleștate de stofa pantalonilor tăi să nu mă pierd în mulțime mică fiind și urmărindu-te asemeni unei fetițe
Poate stinge lumina plăpândă a felinarului!

Tablou care face parte din expoziția permanentă a terminalului aeroportului Traian Vuia Timișoara

TU

Luxor septembrie 2022

În prima zi Tu ai creat pământul și cerurile,
Eu am descoperit întrebările
Nedeslușite unele dintre ele au rămas și acum,
Le-am pus într-un colț al memoriei,
Le-am spus rămas bun.
În a doua zi ai zis să fie lumină,
Lumină fără de care nu am fi cunoscut roșul trupurilor, rozul iubirii, verdele pădurii, galbenul câmpiei, albastrul mării
Lumină pe care ar trebui să o avem fiecare în inimi.
Eu încă mă mai încurc în umbre.
Pe urmă ai făurit ziua să ne privim și noaptea să ne mirosim,
Eu am deschis și închis ochii în viață visând
În toate anotimpurile pe care mi le-ai dat
Înmulțindu-mă în iubire,
Dar m-ai făcut conform matricei Tale,
Deci Tu ești singur și îndurerat
Chiar dacă ,,toate au fost bune”
Undeva ai greșit sau ai uitat?(dar Tu ești fără greșeală)
Duminicile îți promit că te voi ține în brațe
Ca pe un copil și-ți voi scărmăna memoria
Să-ți aduni gândurile în diminețile dăruite de Tine iar Tu,
Sper că-mi vei risipi ceața de toamnă și tulburarea
Care au încolțit în mine încercându-mă în răbdare,
Se scutură iarba!
Aproape se scutură floarea!

Elegie( substantiv feminin)

Unii dintre noi iubim prea mult,
Luna se turtește când ne privește
Într-un sărut
Iar eu mă cuibăresc pe turtirea ei rece,
N-o să mă înghețe,
O să mă lumineze prin lume
În nopți albe,nebune,
Insomniacă și luză,
Sărutul ei tremură pe buză
Strivită îmi este țigara pe palma întinsă spre tine,
Tu ai plecat,
Îmi spui noapte bună,
Dar mie nu-mi vine să-ți șoptesc somn ușor
Pentru că o să-mi fie dor,
Atât de dor
Și de aceea trag cu gloanțe oarbe înspre cer
Să pot ucide,
Să zbier
De tristețe
Dar eu nu ucid și nu curm
Nici o pasăre ce caută o rută în spațiul albastru verde un drum
Și-ți trimit penele și mușchiul pectoral crăpat și colorat
Al lor,
Să te prindă și pe tine în zbor,
Să nu te rătăcești
Acolo unde ești
Să-ți amintești
Tu să-ți amintești și să zâmbești
Să cred
Să crezi că mai trăiești în noi!

Voicu Voiculescu

Mi-e tot timpul dor

Privesc la acoperișuri de case
Știu că dincolo de ele
Se aștern tăceri
Line sau foșnitoare de mătase,
E un cer atât de senin uneori
Ca și cum nu s-ar întâmpla nimic,
Îngerii presupun se bronzează în amiază
Sau își fac siesta sau
Visează?
Și atunci ne simțim pierduți,nevăzuți,
Îi strigăm,
Dar strigătul nostru se pierde într-un nor ivit de nicăieri,
Ceilalți îngeri plecați dintre noi
Nu ne pot răspunde,
Întind pleduri pe șezlonguri,
Prepară Devil’s Blood Cherry
Sau adună mizerii din etern,
E o plajă atât de întinsă acolo sus,
Imensă,încât te-ai putea plimba și afunda în nisipul ei
Ani fără număr
Și-mi închipui că și eu pot pleca
Într-o secundă pe acolo…
Îngerul meu oricum doarme acum
Și nu mă veghează,
Dar mi-e teamă de drum
Și oricât sufletul meu de dorul tău oftează
O să mă mai aștepți
Până voi veni la tine!
Între timp îmi aprind țigara și fac rotocoale în aerul cald, de fum
Nu fi îngrijorată că fumez mult mi-am făcut acum o lună radiografia,
Am plămânul drept bun, bun,
Celălalt ți l-aș fi donat ție ca să poți să mai stai cu mine,
Dar nu există negoț și nici tehnici de abordare
A transplantului de organe între prieteni cuvântători și necuvântătoare!

Piața Traian Timișoara

Crezi că poți?

Am fost tânără odată
Ai fost și tu tânăr odată
Pe vremuri am fost fată nemăritată
Nemăritată cu acte sau fără acte sau măritată viața s-a petrecut în alte și alte activități emoții și cuvinte
Însă am stat atât de puțin în casa copilăriei mele
M-au trimis devreme de acasă
Să nu cumva să cunosc mai multe despre jocuri și spații familiare
Nu am avut bunici care să îmi facă poftele
Nici rochii cu sclipici
Dar am avut vară cu miros de iarbă verde sau uscată
Cu seri neimaginabil de minunate
Au rămas agățate în mine multe mirosuri
Mirosul de căpșuni coapte
De înghețată
De struguri dulci și galbeni ca o ceapă
Mirosul înălțării mele nespus de dureroasă
Și nu priveam această înălțare în oglindă
Dar realizez acum când privesc la fetele mele
Că am fost fericită că n-am avut acnee
Eram uscată prea uscată
Aveam nevoie de iubire
Iar când te-am cunoscut
Și ai început în vară
Să mă privești cu ochi de îndrăgostit
M-am făcut mică
Și m-am făcut frumoasă
Crezi că mai poți să mă iubești
Pentru măcar încă un deceniu?
Sau să mă micșorez și mai mult până am să mă nasc prin fisiune binară și înmugurire?
Poți să mă privești din nou cu iubire
E iarăși vară!

Eu

Aș purta

Sunt vară acum,
Mă îmbrac mai tot timpul ciudată
În rochii ușoare de in
Și în picioare doar șlapii de plajă,
Havaianas,
Ooo, de atâția ani îi port!
În fiecare vară mă întorc și cutreier
Pe dunele fierbinți,aurii
Ca și cum ei ar ști
Iubirile mele purtate
Pe ici,pe colo,
Turbate,nemascate,târzii,timpurii,
Uneori le las urme de praf
Și curioasă îi pun lângă pat
Poate, peste noapte se va transforma praful de pe tălpi
În praf stelar
Și m-ar purta și mai departe,
Și nu aș obosi
Aș porni în noapte sau zi,
Spre alte locuri, spre alte țărmuri bogate și vii
Dar odată și odată mă vor părăsi
S-ar rupe, s-ar toci curelușele sau un pește înfometat i-ar ciupi, smulgând din călcăi sau degetul mic
Sau i-aș rătăci într-o cameră de hotel cu nume sonor
Sau poate vreun nor i-ar purta
M-ar purta,
Cine poate ști?

Șlapii mei Havaianas 🥰

O mare perfectă

Nu mi-am ales o persoană perfectă care să mă iubească
În vara aceasta,
Nici în alte veri,
Nici o vară,nu este perfectă,
Nici alte seri,
Dar pot înota într-o mare perfectă
Cu valuri și culori scăldate într-o mie de nori,
Cu nisipuri fine, albe sau negre
Pe care să așez urme și semne
Ale trecerii mele
Devreme
Și pietre și scoici,
Alge și arici,
Meduze albe, pitice,
Pitite de frici
În ierburi ciudate, albastre și verzi,
Mă fac,te faci că nu le știu, că nu le vezi,
Nici o iubire nu e perfectă în timp,
Nici un trup nu e perfect în timp
Și nicicând nu am putea să fim perfecți în ceea ce spunem sau facem,
Dar totuși putem să zacem
Pe malul mării perfecte
Măcar puțin,
Să privim,
Să tânjim
Să dorim,
Să…im!

Paros Marea Egee (fotografie realizată de Liana Pleșa)