Nu pot să mă opresc din alergatul acesta spontan în primăvară
Adrenalina atinge nivelul maxim când mă întind
Să cuprind bobocii pocniți albi și timizi de floare
Iar tu cu toată inima ta mă săruți pe vârful picioarelor
Și atunci ca să nu mă mai înspăimânți cu atâta dragoste
Pornesc într-o cursă nebună de mii de km spre lună
Să văd dacă poți ține pasul cu mine
Să nu plângi dar să nu plângi
Dacă te vei număra printre învinși
Eu oricum sunt prima de data asta!
Mi-am pus un cd cu muzică clasică,
Mă așteaptă mormane de haine de călcat,
Mi-ar place măcar o secundă să stau înfofolită într-un halat șifonat
Dar mă urnesc și-ncerc să-mi termin treaba de femeie de casă, de mamă
Dar e atât de dureros să o fac
Prietena mea cea mai bună nu mai ascultă Mozart cu mine,
E învăluită în frigul de afară,
Plămânii mei au miros de țigară,
La Teatrul Național se joacă Oscar și tanti roz,
Ce frumos!
Ce folos că îmi așez stiva de haine călcate, apretate,curate,dezinfectate în șifonier
Când viața mi-a fost întoarsă pe dos
Ieri, azi,
Mâine ce a fost
La anul ce voi mai pierde?
Ce voi căștiga sau mă grăbesc sau poate e prea devreme
Sau poate tot Mozart voi asculta?
O zi de miercuri din care cad gutui ludăi și vise
Îți amintești de celilalți ani
În care mă vâram în tine
Nebună de iubire ca și iarna care vine?
O zi de miercuri în care stau pitită pe canapeaua de piele și îmi adun în vintrele fierbinți gânduri zurlii ca iarna care vine
Îți mai aduci aminte de celelalte cuvinte țipate spuse nespuse aruncate pe repede înainte
S-au adunat în mine toate ca un îngheț ce mă preface în mii de ace
Ace de gheață prinse în trup de carapace
Și zac și tac ursuză ca iarna care vine
Îți amintești iubire tu de mine?
O zi de miercuri…pentru fiecare dintre noi există o zi de miercuri…e de rău sau bine?
De ploaie lungă și lată se aștern lacrimi și semne
Și mă iubeam mohorâtă și grea
Cu bărbații mei neiubiți în vreme.
Ca o curcă plouată mă mișcam
Bizară,alunecoasă și grasă,
Mă înfoiam în atrii și în coaste
De cât de mult eu mă iubeam
Cu bărbații mei uitați
Și tu mă priveai și nu știai că iubirea o să se oprească și la tine,
Trist și posac mă doreai
Și știai că ploaia n-o să se termine.
Mă ascundeai atunci când nu alergam în soare să nu știe nimeni de mine,
Dar eu răzvrătita plecam din nou
În ploaia ce mereu o să continue.
Desfac cepe cu coji uscate
Ca și cum aș despuia zile de departe
Și-ți arăt ca o femeie bătrână semne că ploaia o să rămână.
În noiembrie o să plouă mereu
Și sufletul meu
Și sufletul tău
O să tremure până-n rărunchi
Și ne cuprinde umezeală pe la genunchi.
Azilul e plin de oameni ca noi
Ce așteaptă iubirea
Să cadă din nori!
Se spune că toamna se poartă melancolia,geci de piele și stivale,
Șaluri portocalii cu urme de soare,
Inimi strivite regăsite în cețuri,
Ochi vopsiți cu negrul albastru de ciori
Și obraji cu pete de soare și lacrimi de mare
Și umeri îmbrățișați de palide ploi.
Toamna se poartă însă iubirea mai mult ca niciodată,
O căutăm înfrigurați și ciufuți,
Suntem îndrăgostiți în noaptea cea lungă
Cu umede stele și săruturi fierbinți,
Se despoaie frunza în vânturi și în urme,
Mă dezbraci, cu durere mă strigi,
Se așterne bruma pe stradă,
Tremură toamna pitică, se strânge roșie de frig,
În suflet se vâră timidă, mă atinge,
Te ating,
Mă atingi,
Bum bum, se aude cum zilele se scutură de păsări și flori,
Se întunecă atât de devreme
Și cerul se ascunde în nori!
Trecut 34 de ani
Trecut plâns jale
Au rămas oasele tale în picioare
Lucind ca un felinar în noapte
Doar mâna mea cu degetele încleștate de stofa pantalonilor tăi să nu mă pierd în mulțime mică fiind și urmărindu-te asemeni unei fetițe
Poate stinge lumina plăpândă a felinarului!
În prima zi Tu ai creat pământul și cerurile,
Eu am descoperit întrebările
Nedeslușite unele dintre ele au rămas și acum,
Le-am pus într-un colț al memoriei,
Le-am spus rămas bun.
În a doua zi ai zis să fie lumină,
Lumină fără de care nu am fi cunoscut roșul trupurilor, rozul iubirii, verdele pădurii, galbenul câmpiei, albastrul mării
Lumină pe care ar trebui să o avem fiecare în inimi.
Eu încă mă mai încurc în umbre.
Pe urmă ai făurit ziua să ne privim și noaptea să ne mirosim,
Eu am deschis și închis ochii în viață visând
În toate anotimpurile pe care mi le-ai dat
Înmulțindu-mă în iubire,
Dar m-ai făcut conform matricei Tale,
Deci Tu ești singur și îndurerat
Chiar dacă ,,toate au fost bune”
Undeva ai greșit sau ai uitat?(dar Tu ești fără greșeală)
Duminicile îți promit că te voi ține în brațe
Ca pe un copil și-ți voi scărmăna memoria
Să-ți aduni gândurile în diminețile dăruite de Tine iar Tu,
Sper că-mi vei risipi ceața de toamnă și tulburarea
Care au încolțit în mine încercându-mă în răbdare,
Se scutură iarba!
Aproape se scutură floarea!
Unii dintre noi iubim prea mult,
Luna se turtește când ne privește
Într-un sărut
Iar eu mă cuibăresc pe turtirea ei rece,
N-o să mă înghețe,
O să mă lumineze prin lume
În nopți albe,nebune,
Insomniacă și luză,
Sărutul ei tremură pe buză
Strivită îmi este țigara pe palma întinsă spre tine,
Tu ai plecat,
Îmi spui noapte bună,
Dar mie nu-mi vine să-ți șoptesc somn ușor
Pentru că o să-mi fie dor,
Atât de dor
Și de aceea trag cu gloanțe oarbe înspre cer
Să pot ucide,
Să zbier
De tristețe
Dar eu nu ucid și nu curm
Nici o pasăre ce caută o rută în spațiul albastru verde un drum
Și-ți trimit penele și mușchiul pectoral crăpat și colorat
Al lor,
Să te prindă și pe tine în zbor,
Să nu te rătăcești
Acolo unde ești
Să-ți amintești
Tu să-ți amintești și să zâmbești
Să cred
Să crezi că mai trăiești în noi!
Privesc la acoperișuri de case
Știu că dincolo de ele
Se aștern tăceri
Line sau foșnitoare de mătase,
E un cer atât de senin uneori
Ca și cum nu s-ar întâmpla nimic,
Îngerii presupun se bronzează în amiază
Sau își fac siesta sau
Visează?
Și atunci ne simțim pierduți,nevăzuți,
Îi strigăm,
Dar strigătul nostru se pierde într-un nor ivit de nicăieri,
Ceilalți îngeri plecați dintre noi
Nu ne pot răspunde,
Întind pleduri pe șezlonguri,
Prepară Devil’s Blood Cherry
Sau adună mizerii din etern,
E o plajă atât de întinsă acolo sus,
Imensă,încât te-ai putea plimba și afunda în nisipul ei
Ani fără număr
Și-mi închipui că și eu pot pleca
Într-o secundă pe acolo…
Îngerul meu oricum doarme acum
Și nu mă veghează,
Dar mi-e teamă de drum
Și oricât sufletul meu de dorul tău oftează
O să mă mai aștepți
Până voi veni la tine!
Între timp îmi aprind țigara și fac rotocoale în aerul cald, de fum
Nu fi îngrijorată că fumez mult mi-am făcut acum o lună radiografia,
Am plămânul drept bun, bun,
Celălalt ți l-aș fi donat ție ca să poți să mai stai cu mine,
Dar nu există negoț și nici tehnici de abordare
A transplantului de organe între prieteni cuvântători și necuvântătoare!
Am fost tânără odată
Ai fost și tu tânăr odată
Pe vremuri am fost fată nemăritată
Nemăritată cu acte sau fără acte sau măritată viața s-a petrecut în alte și alte activități emoții și cuvinte
Însă am stat atât de puțin în casa copilăriei mele
M-au trimis devreme de acasă
Să nu cumva să cunosc mai multe despre jocuri și spații familiare
Nu am avut bunici care să îmi facă poftele
Nici rochii cu sclipici
Dar am avut vară cu miros de iarbă verde sau uscată
Cu seri neimaginabil de minunate
Au rămas agățate în mine multe mirosuri
Mirosul de căpșuni coapte
De înghețată
De struguri dulci și galbeni ca o ceapă
Mirosul înălțării mele nespus de dureroasă
Și nu priveam această înălțare în oglindă
Dar realizez acum când privesc la fetele mele
Că am fost fericită că n-am avut acnee
Eram uscată prea uscată
Aveam nevoie de iubire
Iar când te-am cunoscut
Și ai început în vară
Să mă privești cu ochi de îndrăgostit
M-am făcut mică
Și m-am făcut frumoasă
Crezi că mai poți să mă iubești
Pentru măcar încă un deceniu?
Sau să mă micșorez și mai mult până am să mă nasc prin fisiune binară și înmugurire?
Poți să mă privești din nou cu iubire
E iarăși vară!
Lazăr Elena 