Lună / septembrie 2023

de elenalazar28

Uneori am

Uneori am parte de zile în care nu îmi găsesc linia trasată verticală
Pentru că sunt zile în care sunt atât de îndrăgostită încât nu mai văd nici o tristețe și nici o lacrimă răstignită
Uneori am zile în care nu găsesc nici o floare pentru că ele florile s-au ascuns în iarna polară
Și caut și caut
Scotocesc peste tot chiar dacă știu că nu voi ajunge niciodată să adulmec ca o vulpe sau ca o ursoaică albă vreun pol
Sau mai știi ei polii sunt atât de aproape de mine
Chiar în dreapta sau chiar în stânga mea
Însă mereu cineva îi atinge înainte ca eu să îi pot privi
Dar asta nu e cinstit
Și știu…nu există reguli în această viață valabile pentru fiecare
Știu că sunt oameni care chiar dacă nu se abat nici o clipă din drumul lor
Tot au parte de înserare
Și nu sunt învăluiți niciodată de aurora boreală
De aceea am inventat zilele în care sunt atât de fericită
Care strigă înăuntrul meu de atâta fericire
Chiar dacă voi nu vedeți asta!

Tinajo Lanzarote 15.09.2023
de elenalazar28

Cât vom mai fi

În părul meu scurt ars de soare arid
Am ascuns zilele lungi sărutate în vară
Săruturi fierbinți cu aromă de sare de mare și verdele cald afânat de pajiști din munți
În palmele mele am adunat nopțile cu stele albastre și roz
Mângâiate de vânturile pustii din deșert
Și aștept să-mi picur pe ochi
Zilele scurte de toamnă cu ploi mici cât un bob
De strugure vânăt tămâios și ușor acrișor
Strânse în nori
În noi
Am să pun nopțile lungi
În care ai să mă strângi ușor ușor
Eu am să-ți arăt răsăritul cuminte cu urmă de brumă albă de dinte
Și apusul nesigur stingher
Și toate vor fi din nou ca și ieri
Toate toamnele vor avea aceeași culoare același miros de porumb prea galben și prea copt
Același strigăt de rătăcit cocor
Când noi ne vom iubi!
Atât de aproape atât de departe cât vom mai fi!

San Bartolome Lanzarote septembrie

de elenalazar28

Echinocțiu 23 septembrie 2023

Ai plecat vară cu un tremur mărunt de frunze și vânt
Te-a îmbrățișat ploaia din această seară
Dar să știi că era ploaie caldă cu tunete și fulgere
Prăvălite ca un fum
Peste orașul meu
În care oamenii râdeau și erau plini de veselie
Se uitau nostalgici la scoici și aricii de mare
Aduși din vacanțe
De pe plajele albe de sare
Jucau domino cu ele
Și le loveau ușor să se clatine așa…ca și un cocor rătăcit în zbor
În zborul lui spre sudul crud
Acum de verde
Ce dor mi-este de zilele acelea iubito în care te înveleai doar cu un șal
Și apa mării se prelingea amestecându-se cu nisipul alb
Și trupul tău era cald cald
Cum numai în vară poate fi
Cu mirosul acela de roșu și flori aurii
Acum te vor înveli frunzele gri de fum și penele lăsate pe drum de berze și egrete
Vei purta jeanși maronii și trenciuri de lână și mantouri în carouri
Și nu vei mai alerga desculță
Ba da iubitul meu voi fi cu tălpile goale mereu pe stradă în amintirea zilelor de vară și cu scoici prinse în părul meu să nu ne uiți!

La Santa Tinajo 19.09.2023 (Lanzarote)
de elenalazar28

Lumea e a ta

Orișicare dintre oasele și cuvintele mele sau ale tale pot iubi
Și copacul și strada și urma lăsată pe țărmul oceanului scăldat în soare
Urma fină a tălpii în care se vor înghesui să locuiască algele și stelele
Pentru că e atât de fierbinte această urmă
Are o apăsare și un ritm știut doar de tine
Orișicare dintre oasele și cuvintele mele sau ale tale pot să plângă pe
Stânca măcinată de mâinile închinate într-o bolboroseală pe care doar neînțelepții o pot pricepe
Care se așează în odihna de amiază în
Copilul care s-a înviat în sufletul mamei și nu înțelege teama ei de a nu îl pierde în
Cel care pleacă pentru totdeauna din țara lui dezrădăcinat ca și ierburile smulse din pământul sărutat de tații lor ca să facă loc altora
Oricine poate crede că orice și oricine poate să îi aparțină
E de ajuns să-ți pui fruntea pe o stâncă și să-i mulțumești pentru că a existat atât de mult
Să cuprinzi copacul în brațele tale și să-i simți ziua și noaptea
Și să-ți lași peste tot pașii să desenezi munți mări nori păsări semințe în mersul tău și când crezi că ai sfârșit să strigi cât poți tu de tare
NU EXISTĂ GRANIȚĂ NICĂIERI
Poți iubi poți plânge poți râde poți visa poți strânge poți chema îmi poți spune pe nume îți pot spune pe nume pentru că lumea toată e a ta!

Arrecife Lanzarote 18.09.2023
de elenalazar28

Nu am găsit

Există în viața mea mai mulți bărbați
Unul dintre ei este tatăl meu
Ceilalți s-au îndrăgostit de mine în timp m-au uitat au rămas sau au plecat pur și simplu
Tata însă era mereu îndrăgostit
Din prima suflare a mea de ultimul copil al lui până s-a dus într-un vis.
Își așeza iubirea în seară
Și o ținea atât de strâns
Încât și lunei îi era teamă să mă atingă cu un sărut
Tăcea mereu așa era tata
Tăcut și stins
Stins și tăcut
În toate verile cu iarbă verde
În focul alb al iernii ce-a trecut
Nu mi-a răstit în toată viața o vorbă crudă nu m-a ocărât
Dar nici nu m-a ținut în brațe
Căci nu știa nici nu a știut
Dar eu vedeam cum mă privește
În fiecare zi și noapte
În început
Și m-a privit cu aceeași dragoste în toamna în care s-a sfârșit și a durut
Atât de adâncă mi-a lăsat durerea
Că nu o pot da nimănui
Și doar un plâns de nicăierea
Mi-a mai trimis de acolo unde îi
Iar eu atât de multe i-aș mai spune
Atât de mult aș mai vorbi
Despre verile cu iarba verde
Și toamna care va veni
nu am găsit în locurile care am fost și am strigat și am râs și plâns
Un alt bărbat care să mă privească atât de mult ca el
Căci tații noștri toți s-au stins!

San Bartolome Lanzarote 13.09.2023

de elenalazar28

Și…

Și când îmi scufund sufletul în Atlantic
În refluxul în care își scaldă vulcanii iubirea
Și trupul mi-l strânge puternic așa ca o strângere de bărbat tânăr care știe ce vrea
Când inima mea rostește un singur,
un singur nume
Și măslinul adus de acasă se răsfrânge în noapte
Și tu mi te strecori în spate
Lipindu-te de mine ca o pisică albă și grea
Și când îmi intri în creier în ochi în pancreas și în splină
Și ziua de mâine e atât de departe
Și luna ne cuprinde senină
Și vântul ne prinde în rozul și albastrul răsfrânt peste cer
Mă aștern în cuvântul rămas cel din urmă
Și tac
Și visez
Și nu te mai chem
Și nu te mai strig
Și nu te mai știu
Și noi și doar o secundă rămânem agățați în timpul de ieri

Mirador del Rio Lanzarote 12.09.2023

de elenalazar28

Ar trebui

Ar trebui să punem flori cu inimi galbene de soare
În fiecare loc unde mergem
Și astfel pământul
Ar străluci mai mult decât soarele
Ar trebui să ne spunem mai des te iubesc
Și pronumele și verbele ar trăi într-o uniune perfectă
Ne-am opri dacă ne-am lovi sau mă lovești
Ar trebui pus înaintea vieții noastre
Sentimentul acela deplin de bucurie
În fiecare dimineață
Fără oful ooo iar mă trezesc
Da mă trezesc mă iubesc mă iubești
Iubesc
Chiar dacă plouă chiar dacă seceră vântul chiar dacă în jurul tău se întâmplă tragedii și monstruozități
Tu să te întorci și să-ți lipești obrazul de mine
Împingându-mă cu coasta cât mai adânc
Până îmi fac suficient loc în inima ta
Să zâmbesc!

Fuerteventura septembrie 2023
de elenalazar28

Numele meu

E atâta liniște în lume
Și liniștea aceasta ne cuprinde pe toți
Se plimbă îngeri cu plete albastre în care cu două roți
Pe dunga din marginea eclipsată de cer
Și presară flori albe și roșii
Pecetluind cărări de mister
Ard păsări în somnul de amiază
Sufocate fără strigare
Le prind trupurile negre de smoală
Să le alint și mi le pun în poală
Să le oblojesc răni care nu dor
Nimeni nu aude cântecul meu
Nimeni nu a văzut niciodată cum se stinge o pasăre arsă
Nimeni nu știe cărarea cu flori
De aceea le spun îngerilor să pornească degrabă
Să împrăștie peste tot semințele
roșii și albe
Să cânte să strige să cheme toate păsările cu numele meu!

09.09.2023 Fuerteventura Parque Natural de Corralejo
de elenalazar28

E atât de bine

E atât de bine aici în orașul meu
Cu oamenii mei de-ai locului
Sau veniți de pretutindeni
Și știi de ce e bine
Pentru că ei stau îmbrățișați
În îndrăgosteala aceasta de început de toamnă
Care numai toamnă nu e
Cu pânze de păianjeni ivite peste tot
Cu mirosul fructat de trandafir tăiat
Și prins în părul iubitei
Și eu mai trag cu ochiul din când în când
Să supraveghez starea aceasta
Și visez
Și iubesc
Și tremur cum tremură clopotele renovate ale Domului din piață
Amintind că e noapte târziu
Și drăgosteala trebuie trezită din nou în dimineață
Dar oamenii strigă
Noi nu vrem ca ea să doarmă
Vrem să fie mereu prezentă
În vara cea arsă
În iarnă
Și-n primăvară când pocnesc rozele peste tot cu rozul lor amețitor și copt
Altfel vom pleca din orașul acesta
Pentru că numai aici
Oamenii sunt de-adevăratelea îndrăgostiți!

de elenalazar28

Povestea mea

Să ne spunem poveștile
Povestea mea s-ar putea să semene surprinzător de bine cu oricare altă poveste a oricărui om din lume
Și nu s-ar mira absolut nimeni
Dacă i-aș spune că locuiesc într-o casă a cărui acoperiș e atât de subțire e ca un fir de mătase
Și-l răsucește vântul în mii de noduri
De parcă ar croșeta șaluri
Sau dacă ar ști că dintr-odată mă scufund în valuri
Sirenă care nu are voie să atingă pământul
Eu care nu știu să înot
Sau v-aș spune că eu cunosc tot
Un alt profet printre sute de profeți
Care ne înspăimântă nopțile bântuindu-ne hipotalamusul
Sau poate ar fi mai convenabil să fiu a zecea nevastă a unui șeic
Ideal nu aș face nimic
Doar aș povesti toată ziua cea lungă
M-aș împodobi m-aș face rotundă
Aș visa cu ochii mari surprinzător de mari
Doar visăm fiecare dintre noi
Sau alții nici măcar nu îndrăznesc
Aici s-ar putea să fie o problemă
In povestea mea trăiesc doar oameni care cred în iubire
Care tânjesc
Care nu știu
Care așteaptă cu înfrigurare să se petreacă ceva orice
Cărora nu le este frică
Care pot avea
În fiecare zi altceva de zis
Despre dragoste!

Lanzarote 04.09.2023 ( Fundația Cesar Maringue)