Miercuri și melancolie

Primăvară și îngeri și soare
Și pene cu țipăt de culoare
Cât de strâns mă țineai tu de degetul mic
Ți-era teamă să nu-l piște un furnic
Primăvară și ploi răzlețe în timp
Și aripi frânte de frig
Cât de mult îmi sărutai talpa mea mică
Ți-era amar și frică
Să nu mi-o înhațe o furnică.
Primăvară și nori de lila și roz
Curcubeu întins
Pe genunchiul meu botos
Cu zgârieturi fine lăsate de albine
Cât l-ai mângâiat tu mult să nu mă doară pe mine.
Primăvară cu verde și roșu de lalea
Plânge iubita inima mea
Amintindu-mi că ai stat o viață în ea
Că ai cuprins-o cu sufletul meu
Și ai sărutat-o mereu
Cum mai bate în ritm sinusal
Când s-a rupt colosal
Când s-a frânt în apus iar și iar
Când te-ai dus
Când m-am dus
Și nu ai spus
Nu ți-am spus!

Fotografie realizată de Oana Carina(Morile de apă de la Eftimie Murgu). Cuvântul ,,furnic” este masculinul de la furnică, corect masculul furnicii se numește trântor. Am derivat cuvântul furnică în furnic, dând un nou sens .

Hello

Hello
Ne salutăm în fiecare zi
Când se revarsă zorii ca un
Amestec de leșie și grăsime din care mama făcea săpun
Hello
Ne spunem la amiaza tăcută și somnoroasă
Cu pleoapele ușor închise cu gene false
Iubită în așteptarea unui preludiu intens
Hello
Ne șoptim seara
Trăncănind despre facturi bilanțuri cumpărături Home Bank
Minciuni
Mici nevinovate
Așteptând să ne prăvălim pe spate
Sau ne luăm perna în brațe
Ascultând zgomotul bizar al periuței de dinți electrică
Iar mâine
Poimâine
Răspoimâine
Răăăăă
Același hello
Te iubesc câteodată
Lung
Ecou
Repetat sacadat secondat
Arhivat și ritmat
Hello!

Einar Johansen (Sommerlandschaft-tablou din colecția proprie)

De Miracol

Îngerul meu însetat
Azi veșnic însetat cu sufletul alb curat de
Floare de măr
Îngerul meu flămând
Azi atât de flămând
De iubire de cuvinte de gând
Eu ți-am pregătit pâine dospită cu untdelemn
Pâine frământată cu roșu de sânge
Roșu de iubire
De-am rămas mirată
Bună Vestire
Maică Preacurată
Bucurie mare ție ți se arată
Bucurie mare mie mi se arată
Bucurie mare nouă ni se arată
Astăzi
Îngeri cu icoane
Îngeri cu lumini
Îngeri mă înconjoară
Însetați flămânzi
Eu le dau și sare
Lacrimile mele
Alb sidef mărgele
Eu le dau din suflet picuri alb de nuferi
Eu le dau din carnea trupului meu alb
Alb de lapte cald
Eu le dau din palme pironite în ceruri
Alb de ploi și stele
Să le stâmpăr foamea
Să le stâmpăr setea
să-mi pună podoabe de pene de semne
Albe eterne!

Miercuri de martie

E miercuri
E miercuri de martie
E miercuri înainte de Buna Vestire
Pot să spun și eu că primăvara se topește în simțire
E dezlegare la pește mai puțin mai puțin e și Duminica Mare
Inima mea postește
Inima mea poftește puțin vin
Și-ți spun ție iubire
Vin
Facă-se voia ta
Se aud mitraliere și mierle și urlet de mame
Văzându-le tremur și eu
Dar de fericire( nici un rău să nu atingă sufletul copilului meu
Mare
Copilului meu mic)
Uneori am senzația că nu știu nimic
Se coboară liniști
Se coboară îngeri
Se coboară plâns
Se coboară stele
Alerg printre ele
Și vă strig pe voi
Nu-mi luați primăvara
Nu-mi luați seara
Oameni triști și goi!
Nu vă pot plăti decât cu iubire
Nu vă pot minți
Nu vă pot privi
Nu vă pot lovi
Și nu pot muri
Nu am pentru cine!

Poveste despre rochia galbenă

Femeii îi stătea bine în rochia galbenă
Dar n-avea pantofi
Putea să-i împrumute și apoi să nu îi mai înapoieze deloc.
Primăverii îi stătea bine pe stradă uitată și îmbrățișată doar în grabă de brațele unui copac ce se înverzește de abia acum
Dar părea prea goală și soarele nu-i acoperea umerii încă
E doar martie
Și atunci a luat cu împrumut rochia galbenă a femeii care se plimba pe lângă ea.
Femeia nu s-a supărat
Știa că în curând n-o să mai aibă nevoie de rochie
Venea vara nesfârșită și n-o mai vroia.
Își putea înfășura trupul cu căldura
Trupului lui de bărbat
Și-i mulțumi primăverii
Și rochia cea galbenă luată cu împrumut i-a lăsat!
Și astfel primăvara poartă galbenul pal sau intens depinde de oră
Prin univers!

Poezie de vineri

Te pierd uneori absorbit de jocuri politice murdare redate la televizor seară de seară
Mă plimb singură goală
Aștept weekendul
Apoi te pierd din nou vineri noapte
Căștigă în fața trupului meu pe care se pare că l-ai uitat
Forza Horizon 4
Striker Zone
Modern Combat
Frumusețea trupului meu a pălit
M-am învelit cu folia stupidă de Co-axil gândul și sufletul mi l-am înecat în paharul de vin
Aiurea mi se pare acum patul
Te strig somnoroasă
Excitată
Vinnnn!
Și adorm cu ochii pironiți în dulapul vintage cu miros de vinilin
Trăim modern
În fugă
În trend
În vogă
În așteptare
Între noi pandemii luate din soare
În primăveri cu războaie de secol trecut
Și uităm și uiți și uit
Și se pare că iubirea a fost uitată și ea dar e mult prea curând e mult prea mult!

Teguise-Tahiche 14.10.2021(Muzeo Lagomar Lanzarote)

Roșu de Nora

Atât roșu picură în mine
Mult roșu aprins!
E de bine!
Spun ghicitoarele în tarot
E de noroc Nora,e de noroc!
Afundă-ți sufletul în roșu și mai mult
Vântură-l, cerne în trup și în gând,
Așterne-l cu vocale, silabe și rând
Să nu adoarmă nicicând,
Spune-i povești
Ca și cum ai crește încă un copil,
Leagănă-l în mersul tiptil,
Tivește-l cu aur pe buze și ochi
Să-l ferești de boli și deochi,
Iartă-l când tace, nici tu nu zâmbi,
Frământă-l și lasă-l să crească în zi
În soare,în albastru, în neant,
Bucură-l ca el să ne poată uimi
Nora,roșu visează mereu , nu te opri!

Detaliu de lucrare Nora Blaj Gestuar Timișoara Calpe Gallery noiembrie 2021

Hoinăreală

Martie se apropie încet de final, istovit
Seamănă cu iubitul meu iubit,
Stă înfășurat pe trupul meu
Alintat
Mirat,că numai pocnesc de culoare
El mi-a dat atât de mult soare,
Mi-a spălat și oasele cu ploi ușoare de mătase,
Mi-a întins bretonul ciufulit și îndoliat,
M-a parfumat cu flori de portocal aurite
Prăfuite de norii care străbat cerurile în înserat
Care însă cum să vă spun mi-au luat sufletul și au plecat,
Ca un pelerin e el acum, care cerșește îndurare
Care caută
iubirea în lung și în lat
Care postește pentru a fi iertat,
Se preumble sufletul meu
În primăvară
De ar putea stârni mersul albinelor mii,
Al fluturilor cu ochi de păun
De ar înflori,
Împreună cu toți și cu toate într-un loc,
De ar găsi ceea ce caută sau poate nu e de găsit și el poartă acest umblet neobosit
S-ar opri …
Sau opritul acum în sfârșit numai e de oprit!

Poezie pentru Maria

În timp, în acest timp, în timpul rămas
Știu că și tu vei avea grija mea,
Că nu vei uita,
Că nu mă vei uita,
De aceea prețuiesc clipele alături de tine
Pentru că tu întotdeauna ai pregătit zâmbetul, cuvintele, ciocolata bio cu 90 la sută cacao, mâncarea vegană,pentru mine.
Știu că tu îmi ești prietenă,
Chiar dacă tu nu-mi mărturisești totul
Și nici n-ai cum să-mi mărturisești, ești prea tânără pentru asta,
Nu am sperat că în afara celor două fete ale mele
Prezențe ale vieții din mine,
La tine, să îmi bucuri zilele(și nu numai ale mele)
Eu știu că nu îți pot copia zâmbetul, bunătatea, că nu le pot avea și
Tu știi că indiferent cât de nebună aș ajunge
Ai avea secunde în secunde pentru mine
Să-mi repeți mereu că e bine,
Iar uneori când plivesc buruienile din grădină să las tulpinilor spațiu să crească
Mă gândesc că și tu ești asemenea spațiului,
Sufletul tău înlătură tot ce e rău
Și lasă tuturor frumosul.
Și chiar dacă mă vei uita în uitarea ta
Eu cred că îmi vei cumpăra țigări și cafea
În ziua din urmă
Și-mi vei colora curcubeul
Ca să pot visa,
Pentru că tu ai intrat demult și te vei odihni mereu în inima mea!

Maria Onica

Sunt femeie

Sunt o femeie frumoasă.
Ești o femeie frumoasă
Dar frumusețea noastră capătă contur în ceea ce clădim cu mâinile noastre, cu inima noastră.
Sunt o femeie care iubesc,
Tu ești o femeie care iubești și de cele mai multe ori
Murim din dragoste,
Nu s-au făcut statistici
Despre cât de mult am suferit noi sau am murit din dragoste sau pentru dragoste.
Bărbații au tăcut chitic, lor li se oferă dragostea consideră,că li se cuvine o parte din noi, o parte din mine, dar
Sunt puternică.
Tu ești atât de puternică,
Arhitectura timpului nostru
Se bazează pe ideile noastre,
Pe înfățișarea noastră,
Pe îmbrățișările noastre,
Noi am oferit linie universului, găurile negre spiralele,
Până și luna a fost cucerită la îndemnul nostru:,,Dacă mă iubești cu adevărat adu-mi luna de pe cer”
Până și teoria relativității ni se datorează,
Dacă Einstein nu era îndrăgostit și iubit
Nu ar fi concretizat-o,ar fi amânat-o mereu în infinit.
Sunt mamă,
Tu ești mamă,
Tu vei fi mamă,
Avem copii care poartă numele bărbaților noștri,
Avem fii pe care bărbații noștri îi sacrifică în războaie,
Noi mamele nu am face asta
Până și Dumnezeu dacă ar fi fost femeie
Nu și-ar fi sacrificat Fiul, unicul Fiu,o știu
Ne-am fi sacrificat noi și nu e blasfemie
Maria s-a supus :,,Facă-se voia Ta!”a ascultat, a tăcut,avea să sufere și nu ar fi vrut,
Dar eu nu Îl judec
Pentru că sunt femeie și Îl iubesc
Atât de mult încât cad în genunchi aproape în fiecare secundă și inima mea îi cere să numai plângă,
Sunt femeie,
Și tu ești femeie
Și știm doar să creștem frumosul și pacea în lume crescând,alăptând cu bucurie viața,
Viață am fost ,viață suntem, viață dăm,
Suntem copac,rod, grâu, soare, stele, pârâu, noapte, zi,
Piatră, nisip, flux și reflux, zbor, ocean,norii de sus,
tot ceea ce vrem și știm
Și nu ne oprim,
Niciodată nu ne vom opri,
Iubesc
Iubești
Iubim!

Mărtișor realizat de Sofica Moștioru