Zi de vineri

Din cer se desprind îngeri atât de murdari
De la funinginea revărsată pe hornuri
Chiar dacă e vineri
Pun la fiert apa cu leșie
Să le fac o baie fierbinte îngerilor
Și mă învârt în curte căutând lemne uscate
Cu care să aprind focul dar cineva îmi atrage atenția:
Îngerii se sprijină pe picioroange de lemn
De parcă ar da o reprezentație de circ
Sunt mult mai perfecți decât Cirque du Soleil
Mult mai artistic se învârt în cerc
Și apa mea e rece rece ca gheața
Și clocotește însă în aer speranța
Acum că au venit îngerii pe pământ
Și-mi întind picioroangele lor de lemn
Sar scântei
Iar eu par atât de bătrână de parcă m-aș fi întors în urmă cu mii de ani
Și l-aș îmbăia pe Loki
Iuda sau pe Marele Maestru
Și find o zi de vineri
eu superstițioasă refuz să ies din casă
Și-i las pe îngerii mei murdari să aștepte prima zăpadă.

Timișoara Piața Libertății decembrie 2022

De Moș Nicolae

Sunt doar eu și îngerul meu
Strecurați acolo puțin în atriul stâng al lui Dumnezeu
Și ne minunăm că am putut încape și suntem fericiți că vom străbate
Fiecare inimă de pe pământ
Infinită este această călătorie
Ce bucurie că ne-am pitit și-n inima veveriței
Câte secunde tropăie în ea
Ritmul ei ne pătrunde și fulguie peste lume o stea
Mai dăm o fugă și-inima pinguinului împărat
Câtă măreție poate avea( nu am găsit nicăieri câte bătăi are inima pinguinului).
Frigul ne cuprinde încet
Ritmul încetinește și aștept
Să apară luna
Să pot atinge cerul albastru
Să pot da o fugă în inima unei mame
Ce nu adoarme niciodată
Inspir expir
Ritm compus doar din iubire
Îngerul meu se miră de cât de încăpătoare este inima de mamă
Și se vâră în atriul ei stâng
Și se despodobește de pene ca un nătâng
Și le vântură peste tot
Să poată cuprinde toate inimile de mame
Și amândoi pentru o clipă îngenunchem și ne rugăm
Pentru toate aceste inimi înfipte adânc în memoria ce ține treaz și sfânt acest pământ
Și Dumnezeu îngenunchează și el
Și pentru o clipă se opresc cântările mările vântul gravitația
Și oamenii devin mai buni
Și fiecare își pregătește încălțările pentru a primi daruri binecuvântate
Nimeni dar absolut nimeni sper că nu a fost uitat
În această noapte și zi!

Mulțumim Moș Nicolae

Primul înger

În sufletul fiecărui om sunt zăvorâți doi îngeri
Primul pleacă atunci când închidem ochii pentru todeauna
Merge și cere loc de casă în rai,
Negociază cu sfinții
Îmi dai?
Măcar un colț în care să pun un pat,o masă, a fost om bun,
Nu-i place decât să citească
Și-o veioză cu led
A iubit mult…
Promit vom face economie în aceste vremuri de criză și de curent și de hârtie,
Cât mai aștept?
Uite îl plâng toți ai lui
El nu mai este de mult acolo,
Pot să-i spun?
Îi vor rămâne cuvinte,rugăciuni și sminteli,copiii?! dar sunt pe drumul cel bun
Aici va fi cuminte,
Va tace!
Ooooooo, nu credeți că e el?
În sufletul meu locuiesc doi îngeri
Pe primul îi voi trimite la negocieri
Pe cel de-al doilea îl voi lăsa aici pe pământ
Să păzească ce nu mai pot păzi eu, să trăiască,să zboare ca frunza-n vânt,
Îl voi face mai marele amintirilor mele
Va fi scrib, prim ministru,temnicer,
Dar nu-l găsesc,nu știu pe unde umblă,
E cu mine sau pe nicăieri
Sau s-a transformat în micuțul om de zăpadă de pe stradă
Dar lumea e atât de zorită
Nu are timp să îl vadă sau doar îngerii au mai rămas
Și așteptăm în tăceri noile primăveri!

Sinaia România 03.12.2022 ( fotografie realizată de Lara Nuțu)

Piciorul meu stâng

Poate uneori am mers doar cu piciorul stâng în viață
Tronc pleosc hop
Parcă uneori și acum piciorul stâng e de gheață
Chiar dacă inima e pe aceeași vericală cu el
Blegul tembel picior a nimerit toate gropile de-a lungul anilor
Împiedicându-se mereu
Dar interesant e că nu mă doare
Are o anduranță lipită de soare
Și-o gleznă lihnită după mângâieri
Mângâierile de azi de ieri
Și-i plac pantofii cu tocuri înalte elegante ciocatele de piele fină
Și nu sunt ele de vină
Pentru mersul uneori ombilicat de c…at
Al trecerii mele în viață
Trebuia să exersez mai mult prima poziție de bază a picioarelor în balet
Să mă întorc mult mai ferm
În unghiul de maxim 90 de grade
Să-l cern
Să-mi iasă perfect
Și totuși de cele mai multe ori cineva mi-a admirat mersul și și-a îndreptat privirea spre piciorul meu stâng invidiind strategia
Mirarea mea spontană onestă de a face pașii mari
Impresionând
Ce
Pe cine
Când
Pentru cine
Pentru ce
Asta rămâne de văzut!

Egipt deșertul septembrie 2022

,,Acatist” pentru români

Bucură-te,că ai patrie
Bucură-te,că ai hotar
Ce desparte râul de râu
Malul de mal
Bucură-te,că ai cerul întins
Și bunici cu sufletul nins
Care mai știu să depene în al serii ceas
Colind despre pământul rămas
Bucură-te,că ai patrie și munții cu cetinile verzi
Cu piscuri înalte sărutate de zăpezi
Câmpii cu lanuri de grâu maci sângerii și ciulini
Lunci cu mesteceni și sălciile sălcii
Bucură-te,că sunt ale tale
Păzește-le ca pe cele zece porunci
Bucură-te,că rostești vorbe cu sunete dulci
Cu â-ul adânc și trainic ca stânca și ț-ul puternic și ș-ul domol
Că ești român oriunde te-ai duce
Bucură-te,că ai patrie și ai popor
Bucură-te,că ai mamă și tată străbuni ce au călcat acest pământ
Bucură-te și miluiește-te de ceea ce ți-a fost dat
Bucură-te,că aproape nimic nu ți-a fost luat
Bucură-te că tu știi că ai casă pentru ai tăi copii
Bucură-te,că oriunde te duci țara te plânge te așteaptă
Tu să n-o uiți!

Mai 2022 Portofino(eu cu aceeași bluză românească pe care o port peste tot unde mă duc)

România

În fiecare seară adun cuvinte grele
Patrie țară neam glie pământ popor
Le așez la masă
Le omenesc cu un pahar de busuioacă cu pâine albă caldă din cuptor
Le aduc în dar dragostea mea
Iar ele
Banatul Ardealul Moldova Oltenia Dobrogea Muntenia Maramureșul Crișana
Îmi povestesc despre frumusețile pe care le-au purtat atâția ani
Despre oamenii care au crescut în brațele lor
Despre cât i-au jelit când s-au stins
Cu atâta dor
Doinindu-i mereu ca să nu uităm
Despre credința îndumnezeită și păzită cu sânge
Despre limba română comoară de preț despre portul atât de frumos viu și bogat
Despre copiii cu sufletul albastru și curat
Cu ochii mirați și mari
Despre ciobani olari plugari făurari dascăli cărturari
Uneori plâng pentru cei plecați în altă țară frații noștri frați
Mărgăritare sunt lacrimile mele
Le șterg cu prosoape le adun în ulcele pentru
mai târziu să pot clădi într-un alt timp
Frumusețea durerea veselia hărnicia omenia bucuria acestei patrii
România!

Septembrie Egipt Valea Regilor ( eu cu ie salutând trecutul și cerul)

Dialog despre iubire

,,Dar despre Dumnezeu trebuie să se discute in cerc”
Dar despre iubire?
Vă propun să ne găsim pozițiile cele mai convenabile pozițiile relative
Să vă răsfirați degetele cu verighetele la vedere
Cercuri perfecte
Să privim soarele un alt cerc măreț
Și apoi să ne adunăm picioarele să ne arcuim spatele să ne plecăm capul
Suntem fetuși maturi
Ascunși
Care visăm ce nu vom avea niciodată curajul să spunem
Așteptăm noi nume cu care să fim strigați adulați
Răsfățați
Vechile nume se vor preface în urme pentru a nu fi uitați
Iar apoi ne vom roti în cercuri mai mari apoi tot mai mari și vom vorbi despre iubire
Cuminți ca și cum
Nu am fi cunoscut-o niciodată până atunci
Vom fi iar prunci
Veniți dintr-o altă lume
Și ne vom strădui să nu repetăm aceleași greșeli
Sau poate tot ca într-un cerc vom face la fel
Dar vom discuta despre iubire stând în genunchi
Desenând cercuri perfecte
Pe curcubeele răsturnate aduse de ploaie și vânt!

Femeia pește

De fiecare dată când o privesc pe femeia pește
Cum își croiește drumuri castele de nisip
Cum înaintează câte un pic
Cu fiecare maree
Cum strivite îi sunt buzele de povara sărutului în dimineață
Îl întreb pe Dumnezeul ei care stă ascuns în năvoade și ceață
De ce i-a dat atâtea culori
soare de aur roșu aprins curcubee și nori
Mâini care cântă cu glas de ciocârlii cinteze și privighetori
Inimi lăuze cu vene de muze
Ochi verzi de pădure cu mure
Trupuri de iele împletite cu vise
Ce rămân pe pânzele albe ale vieții transcrise
Iubiți urmele femeii pește
Vă înseamnă cu mâna în adâncul vostru privește!

Roșu pur și simplu roșu

O zi de miercuri

O zi de miercuri din care cad gutui ludăi și vise
Îți amintești de celilalți ani
În care mă vâram în tine
Nebună de iubire ca și iarna care vine?
O zi de miercuri în care stau pitită pe canapeaua de piele și îmi adun în vintrele fierbinți gânduri zurlii ca iarna care vine
Îți mai aduci aminte de celelalte cuvinte țipate spuse nespuse aruncate pe repede înainte
S-au adunat în mine toate ca un îngheț ce mă preface în mii de ace
Ace de gheață prinse în trup de carapace
Și zac și tac ursuză ca iarna care vine
Îți amintești iubire tu de mine?
O zi de miercuri…pentru fiecare dintre noi există o zi de miercuri…e de rău sau bine?

Fragment de tablou 1989 (colecția proprie)

Poezie despre ploaie

De ploaie lungă și lată se aștern lacrimi și semne
Și mă iubeam mohorâtă și grea
Cu bărbații mei neiubiți în vreme.
Ca o curcă plouată mă mișcam
Bizară,alunecoasă și grasă,
Mă înfoiam în atrii și în coaste
De cât de mult eu mă iubeam
Cu bărbații mei uitați
Și tu mă priveai și nu știai că iubirea o să se oprească și la tine,
Trist și posac mă doreai
Și știai că ploaia n-o să se termine.
Mă ascundeai atunci când nu alergam în soare să nu știe nimeni de mine,
Dar eu răzvrătita plecam din nou
În ploaia ce mereu o să continue.
Desfac cepe cu coji uscate
Ca și cum aș despuia zile de departe
Și-ți arăt ca o femeie bătrână semne că ploaia o să rămână.
În noiembrie o să plouă mereu
Și sufletul meu
Și sufletul tău
O să tremure până-n rărunchi
Și ne cuprinde umezeală pe la genunchi.
Azilul e plin de oameni ca noi
Ce așteaptă iubirea
Să cadă din nori!

Biserica Sf. Gheorghe Piața Traian Timișoara 19.11.2022