Poezie de echinocțiu de toamnă(știu că a fost în 22.10,orele 21 anul acesta 2021)

Am vrut să fiu femeie în viața aceasta
În toamna aceasta cu miros de castane încinse ca și buzele mele rostind iubirea
Propovăduind-o ca pe o litanie sau mai simplu ca pe o lihnită creatură obeză ce nu se mai satură niciodată
Am vrut să fiu femeie doar pentru a mai purta odată stivale
Infernale de piele maro cu ținte
Și fermoare
Sau pantofi roșii cu tocurile cui
Prin ploaie
Șiroaie curg șoaptele tale tremurate acum
Când te înghesui în mine
Argumentându-mi că ți-e frig
Că s-a scumpit gigacaloria
Și că ai închis doar pentru o oră caloriferul să facem puțină economie
O să ne încălzim știi tu cu …aia a săracului
Iar eu abandonându-mă în tine doar pentru zece sau maxim numai spun câte minute

Încerc să-ți transmit prin semne prin mișcarea ombilicată mirată și neschimbată a trupului meu
Că am plătit în avans
Că am poftă de sex de iubire de dans
Am vrut să fiu femeie doar în viața asta
În toamna asta
Cu miros de măști medicinale cu decizii halucinante și bizare cu o nouă vaccinare
Dar m-am hotărât să devin echinocțiu cu organe genitale egale sau casnică și pustnică în stele!

Guatiza-Teguise Lanzarote

Poem sfios și de jale


Vai vai

Inima mea
Va înceta

În bătaia sa
Când toamna va cădea
Din înalt
Curând
Și va rămâne
Pe pământ
Doar pene și vânt
Cuvânt peste cuvânt în cuvânt
Și un gând
Că ne vom revedea
Acum sunt stea
Și plâng și plânge și ea
Printre alte stele
Dar nici una dintre ele
Nu vor fi găuri negre
Doar inima mea
Va fi singură printre ele
Voi râde voi iubi voi privi voi priveghea pentru voi cu inima mea,

Până într-o zi când ne vom revedea căci veți fi și voi stele printre stele

Vai vai dar voi ve-ți mai sta pe pământ mult și de aceea un gând gândul meu singur rămas vi-l las și eu mă duc pe un drum fără popas până acas’

Drum bun!😥😥😥

Poezie pentru cei plecați la mare


Iubire,
De ce lovești marea cu stele?
Ai să te împiedici în ele
Si rănile nu știu să ți le îngrijesc
Eu pot doar ziua lungă
Să o îmbrățișez.
În trusa de urgență
Bandaje de tifon nu mai sunt,
E doar o sticlă goală de alcool
Și un cuvânt
Și nici tinctură brună
Și nici leucoplast
Să pun pe a ta gură
Sau pe al tău obraz
Așa că, stai cuminte
Așază-te în hamac
Bea una,sau două beri cu gheață
Privește cu nesaț
Cum marea mea te înhață
Și te îmbată, cu albastru, verde și topaz
Și te încinge cu briza albă și sarată
Iubire, nu mai lovi cu stele
Înoată pân’ la ele!
Chiar dacă sunt atât de sus
Atât de departe
Eu voi fi mereu lângă tine!

Marea Neagră România( fotografie realizată de Georgiana Popa iulie 2021)