Etichetă / vacanță

de elenalazar28

Septembrie

Noaptea de septembrie ne-nvăluie ciudată
Ca o plapumă de mătase brodată dintre acelea pe care la un moment dat
Le-am avut toți în casă
Și apoi ne-au fost furate,
Puține stele se-ncumetă să apară pe dunga neagră a cerului cu miros de vacanță și înghețată de fistic,
Va fi toamna lungă,caldă,hăbăucă în toropeala secundei
Sau năucă,
Vor bate nucii și se vor scutura
În ploaia grea,în poala mea?
Mă îndrăgostesc mereu de tine
Într-un septembrie ce vine,
Mă tot lipesc de gura ta
Și palmele mi se înmoaie de mângâieri cu gust de paie
În dimineți când te iubesc,
Când trupul meu se apleacă și se-ntinde,iar,tălpile strivesc doar îngeri
Și vânturi îmi suflă între coapse
Când tu de pârg și rod te scuturi
Și se albesc în ceață fluturi
Și timpul încremenește în mine
Iubindu-ne agonic,moale
Într-un septembrie ce vine
Cu crize dese și nebune
de toamne lungi și calde,
Și ploi subțiri și nesfârșite
În inimi arse de iubire!

Biserica sârbească din Traian Timișoara
de elenalazar28

,,Iubi”

Am văzut marile piețe ale orașului ticsite de oameni
Parcă erau mai mulți ca niciodată,
Parcă s-au născut deodată
Sau în aceste zile pârjolite și dezgolite,amețite nu se practică activități domestice,
Oamenii nu mai dorm împreună,
Preferă să se țină de mână pe stradă,
Pe la colțurile clădirilor au pus coșuri imense de metal pentru așa zisele reziduuri,cine să se mai înghesui pe acolo,
Să se lipească lasciv de ziduri,
Oamenii nu se mai țin în brațe,
Se cuibăresc atenți în vreun fotoliu de marcă
Cu laptopuri scumpe drept iubire,
Eu fac yoga între timp și-mi examinez sânii cu uimire
Și nu sunt hotărâtă dacă mi-i măresc
Sau nu pot, să te întreb pe tine?!
Iubi avem bani pe card?
Iubi chiar dacă am sânii lăsați și grei de bătrânețe mă iubești?
Iubi ai văzut pozele din piață?
Casele au ochi de oameni în loc de ferestre
Iubi, trăiești, alo, cine mai trăiește?
Am văzut marile orașe în care te pot pierde și să nu mai te găsesc!(iubi eu iubesc, tu iubești, el, ea iubește…)

Piața Traian Timișoara iulie 2022
de elenalazar28

A nu uita

Tata îmi repară bicicleta
Tăcut afundat în spițele ruginite și zdrobite de asfalt,
Mai smulge câte un fir de iarbă ciufulit,
Nu e grăbit!
Nu e grăbit!
Mama ne pune în farfuriile de porțelan mâncarea de varză dulce cu roșii tercite
Fierbinte,
Mă ard la limbă și buze și înghit,
I-am promis că o să mănânc tot
Dar ea urlă,urlă:
Costică
Nu e cuminte!!
Nu e cuminte!!
Și atunci în ziua aceea mi-am promis
Că am să cresc mare,
Știu că am și scris undeva, ,, asta”
Poate chiar am compus o scrisoare
Și mi-am promis că nu o să gătesc feluri de mâncare sezoniere,
Cu varză sau alte legume aduse de prin lume
Și bicicletele copiilor mei vor fi mereu noi,
De parcă ar avea importanță
Sau poate nu le voi cumpăra biciclete niciodată,
Tata m-a auzit ;(wow)
Nuțica ar fi păcat!
Iartă-mă!iartă-mă
Că te-am întristat!
Acum șterg de păianjeni și praf biciclete
Și caut rețete,cu tăieței și varză creață
Uscându-mă în soarele de iulie holbat
Nu am uitat!
Nu m-ați uitat!

05.07.2022(IBCV Timișoara curtea din spate,nu știu a cui este bicicleta 🚲)
de elenalazar28

Aș pleca

Uneori trebuie să plec
Să măsor timpul în alte lumi
Ca și cum nu mi-ar fi de ajuns lumea mea imaginară
Cei peste 100 de metri pătrați ai casei ,grădina cu trandafirii vărgați.
Știu că uneori le-aș muta într-o altă țară
Ca pașii să-mi bată pietrișul mării
Lăsându-mă să mă înnegrească vântul serii,
Aș mânca doar alge și caracațițe prinse dimineața în plase,
Melci de nisip cu trup de mătase,
Fructe cu nume ciudate crescute în iarnă
Și mi-aș arde trupul cu smirnă și-n taină
Aș putea colinda neobosită,năucă în vreme
(Doar m-am născut pe drum pesemne)
Sufletului meu nu i-ar ajunge niciodată îmbrățișările furate,fumate,sărutările alunecoase pe buze,pe umeri, pe spate,
Dar într-o zi,
M-aș opri,
M-aș opri,
Încovoiat trupul meu ar dormi,
Ar dormi,
Și dacă-n somn voi umbla ca și-n viață
Voi ajunge departe,
Voi fi dimineață
Pescar de midii moluște și scoici
Cu ale căror schelete ai să te joci
Și culmea nu știu deloc să înot
Dar m-aș scufunda în valuri cât mai mult
Să pot culege din toate iubire
Albastru și verde
Și soare-n privire,
Aș fi pescărușul sau pasărea de după potop
Care v-ar aduce firul de iarbă,speranță și un pic de noroc!

Tablou din colecția proprie ( Parga Grecia 2011)
de elenalazar28

Poezie de dor acum de vară în iarnă

Bântuită iarnă de ger
De polei,
De ploi care te mucegăiesc și te rod pe dinăuntru
De-ți pocnesc articulațiile și scrâșnesc de durere în tăcere,
Parcă îmi vine, sigur îmi vine
Să mă împachetez cu pălării și ochelari de soare
Cu rochii roșii cu modele etno și cu buline
Și să negociez o croazieră pentru mâine,
Să fac escale chiar și o sută, prin porturi și orașe colorate,
Să mă scufund în apele albastre,
Să stau cu burta mea de doamnă doar la soare,
Să învârt măsline coapte și acide
În deți de gin sau de Martini,
Să uit să pun cuburi de gheață(le las acasă și în piață)
Să răsucesc paiul în gură,
Și tu să mă iubești peste măsură!

Costea Crina
de elenalazar28

Poezie pentru cei plecați la mare


Iubire,
De ce lovești marea cu stele?
Ai să te împiedici în ele
Si rănile nu știu să ți le îngrijesc
Eu pot doar ziua lungă
Să o îmbrățișez.
În trusa de urgență
Bandaje de tifon nu mai sunt,
E doar o sticlă goală de alcool
Și un cuvânt
Și nici tinctură brună
Și nici leucoplast
Să pun pe a ta gură
Sau pe al tău obraz
Așa că, stai cuminte
Așază-te în hamac
Bea una,sau două beri cu gheață
Privește cu nesaț
Cum marea mea te înhață
Și te îmbată, cu albastru, verde și topaz
Și te încinge cu briza albă și sarată
Iubire, nu mai lovi cu stele
Înoată pân’ la ele!
Chiar dacă sunt atât de sus
Atât de departe
Eu voi fi mereu lângă tine!

Marea Neagră România( fotografie realizată de Georgiana Popa iulie 2021)

de elenalazar28

Reverie

Îngerul meu fuge
În depărtări
Înoată în mări
Mai suie un munte
Cuminte
E îngerul meu
Stă plin de el
Într-un ungher al casei
Atârnat pe perete
Printre tablourile cumpărate la licitații
Și fotografii colorate din vacanțe
Și nu mă lasă să-l vopsesc în alb
Așa cum se cade să le steie îngerilor
Îmi spune de fiecare dată
Când înmoi trafaletul
În ploi
În var
Că n-am habar
Că pe lume îngerii
Împrumută culorile locurilor în care noi am fost
Și nu vede de ce ar avea rost
Să renovez casa
De fiecare dată
Când mă întorc de unde am fost plecată
Pereții mei nu au voie sa fie decojiți de lumină!

Sat Râu de Mori , județul Hunedoara, România
de elenalazar28

Dor de mare


Să nu mă chemi din depărtarea
În care marea mă ascunde
Și îmi sărută sânul stâng
Iar pe cel drept, nătâng,
Îl atinge cu valul cald, ca de pământ
Și brațele mi le înfășoară
Cu apa lucie ca de smoală,
În păr,agrafe îmi agață
Din scoici mărunte și de viață,
La gât, mărgele verzi de pietricele
Să număr zilele cu ele
Și trupul moale,ca de soare,ea mi -l așterne,
Cu alge,și nisip,și perle
Și uite așa împodobită
Îmi prind rucsacul roșu , încet , pe spate și plec…în amintire,
Și tu,să nu mă chemi iubire,din depărtare,
Promit că am să ajung în noapte
Și am să fiu cu tine
Cu marea,plaja,vântul , pescărușii și o cochilie …
Să ne ascundem , să ne ascundem!
Îmbrățișați și uitați de lume.

Monastir , Tunisia 2019
de elenalazar28

Vine, vine vara

Vine, vine vara,
Vine în curând, trăgând,în lună norii,
Și zilele lungi,
Ca să mă ajungi
Și să mă ascunzi
Într-un curcubeu sau să mă arunci și să mă scufunzi în sufletul tău!
Vine, vine vara
Vine în curând,
Inima-mi surâde, roșie, sângerie
Ca un mac umflat și purtat de vânt!
Vine, vine vara peste buza mea,
Și se vâră în tine ca o pușlama și mă minți în seară că am părul blond, răsfirat în fânuri și de dor necopt.
Vine , vine vara peste ochii mei,
Cricăie un greier în urechea-ți surdă că sunt spicul verde care-l vezi în luncă,
Ce se-ncinge -n truda de a-ți rămâne în suflet și de a da în pârg.
Vine, vine vara,
Vine în curând!
Tu, deschide-i ușa, n-o auzi strigând?
Ea e disperată
Că a venit în grabă și e necoafată,
N-are nici sandale , nici costum de baie , nici rucsacul roșu sau coșul de paie,
Are doar cireșe,zmeură și pepeni, ochelari de soare și valiza veche în care a îngrămădit dragostea mea toată,
Să o duci la munte, să o duci la mare,
Să o duci în lume, s-o pierzi în visare!

de elenalazar28

Remember Thassos


Pescărușii ciugulindu-mi din palmă
Vinișoarele străvezii ale mele
Ale Mării Egee
Eu,Kouros sunt acum
Ce înalt a crescut sufletul meu
Acum sunt și eu tânăr bărbat
Acum pot fi,dacă vrei , iubitul tău,
Doar pentru câteva zile,
Cât suntem plecați in vacanță!
Eu Kouros sunt acum
Îngropat
În plaja cu marmură albă
Inima mea caldă
Pulsează mai mult sânge,
Mai multă frumusețe
Închinăciune
Să n-o dai nimănui
Nici măcar pescărușilor
Când ne întoarcem iar acasă!
Eu , Kouros , am fost cândva!

Thassos 2013