Patria mea e inima mea
Compusă din respect pentru cei ce s-au dus demult și s-au străduit să ne țină împreună pe noi toți
Din visele pe care sper ca într-o zi să-mi fac cuib
Pe o stâncă albastră de mare
Din nădejdea că oasele mele se vor odihni în acest pământ
Liniștite și vor fi vegheate de românești stele
De cuvinte glăsuite într-o singură limbă
Așezate în propoziții clare nestandardizate
Lipsite de jargoane lipsite de mă frate
De iubire de demnitate
Eu nu-mi ascund identitatea când hoinăresc în lume
Le spun tuturor că aparțin unei țări cu cel mai frumos nume
Și-i invit cu drag să-mi vină în casă
În orașul în care trăiesc
Le arăt inima mea cuprinsă de dor tânără fără bătrânețe cum sunt toate inimile acestui popor
Inimi ce bat în viață fără de moarte
Inimile noastre sunt aici
Ele sunt patria noastră de basme…
Să nu uităm!

Tu mă strigi precum nou născutul mama
Tu mă alinți precum condamnatul la moarte rostește ultimul cuvânt
Tu mă iubești ca și când
Ca și cum
Ca și cine
S-ar îngropa oasele mele în curând pline
Nu locuiește în mine tristețea
Am împrumutat-o pe termen limitat
Iubirii i-am făcut pat
Din inima mea
Întinde-ți mădularele obosite
Și alintă-te cuminte
Ca și cum
Ca și unde
Ca și când
Ea s-ar opri în gând
În cel din urmă gând
Asistolă curbată
Ca o gaură neagră
Ce îngurgitează tot
Și n-ar mai rămâne nici amintiri nici urmă de mine.
Tu mă chemi pe numele meu
Dar îți răspunde o altă femeie ca și cine și de ce?