Bucurie

Pe prag am pus pâine și sare
Pentru îngerii mei
Să nu flămânzească
Să nu mă vorbească de rău
Doar cucul îmi face cu ochiul
De l-ar apuca deochiul
Să-l lovească migrena de primăvară în seară
Că nu mi-a cântat
Stă și mă privește pe creanga mărului tulburat de frumusețea ivită dintr-o dată
Ce spală păcatul de păcat
Pământule tu te bucură
De ziua aceasta
Pământule ce ai fost arat și însămânțat cu bucurie
Iubirea va umple marginile tale
De iertare de dorință de speranță de mirare de bună vestire în toate
În ziua aceasta prima din toate
Am învățat despre mine
Iar îngerii mei cu burțile pline bucuroși m-au aprobat
Într-o zi cu soare voi spăla pragul cu detergentul universal Chanteclair cu miros de cer!

Inima noastră

Sunt sigură că femeile au un paradis
Unde se duc singure după ce mor
Și de ce nu ar fi astfel
Dacă în această viață suntem supusele bărbaților( unele dintre noi)
Pe mine mă revoltă această supunere …uneori
Măcar când murim să avem doar un paradis al nostru în care să ne plimbăm minunate cu flori la gât și pe sânii mici și obraznici cu gust de pubertate
Așa ca în ,,Primăvara” lui Botticelli
Să fim toate zeița Flora
să ne izvorască flori din inimă nu din gură
Să știe toți cât de mult am iubit
Cu inima noastră mare de flori
În care am ascuns vise speranță lacrimi de tristețe sau bucurie îngeri culori…

De sfârșit de săptămână de februarie!

Azi noapte intenționat am lăsat ușa grea de mahon vopsită în gri înecăcios
Deschisă,
Larg deschisă
Și am presărat pe podele pene de îngeri și pene de flori
Și eu stau
lacomă, întinsă
Dar m-ai ocolit și penele alb-roșii le-ai strivit.
Nu e timp de tăvăleală!
E frig,e beznă afară
E jale în alte țări, în țară
Se trezesc țânțarii din somn,
Cresc răuri, se deplasează pământuri ,
Urcă prețul la pâine,
Mâine,
Femeie ai îmbătrânit degeaba pe lume?!
Tot ce ai adunat în viață nu ne rămâne!
Păi tocmai de-aia te aștept încâlcită, supusă și moale
Poate oi fi dorită,
Se surpă case,huruie vântul,
Se duce ziua odată cu gândul,
Mai bine rămâi să jumulim de penele bătrâne îngeri,
Le cresc în neștire, le îngreuie zborul,
Îl vezi pe al meu,
Plânge!

Piața Traian Timișoara februarie 2023

Nopți

1 noaptea mă trezesc și mă întreb ce am făcut acum zece ani la aceeași oră,
Nu-mi amintesc.
2 noaptea,bizară oră pentru a opri uscătorul de rufe noua achiziție, pentru noua perioadă de tranziție,
Zgomot grotesc,
3 noaptea, e frig afară, o umezeală, stupoare,vise,îngeri somnambuli
Pe drum rătăcesc,
Eu îl iau pe al meu și încă o dată îl înveselesc,
Să nu răcești îngere, să nu răcești!
4 noaptea, se opresc inimi în mersul lor aritmic,
Pedale de defibrilator,
Nu știu toropită de oboseală
Câți jouli, unde să apăs
Sau o dau la nimereală,
Palme încărcate de adrenalină,
Salvate vieți,
O Doamne !
Cine-i de vină?
O inimă pornește în căutare
Îi scurm mersul spre lumină
Și o aduc în soare,
5 dimineața,răsărit superb,acerb,
Se arată în largul mărilor,
Nostalgii de vară,
De dor de steaua polară
Să-mi arate cărarea de a aduce înapoi
Secunde neprețuite în noi,
6,e 6,e 6,mă ghemui în tine,
E bine iubire,e bine,
Îngerul meu e treaz și bea un espresso, sătul de priveghere, mă privește,
Alintă-mă în zi
Și mă iubește!
O nouă noapte însă se arată
Gonește-o!

Defibrilatoarele salvatoare de vieți

m-am îndrăgostit

M-am îndrăgostit și atunci îngerul meu de bucurie mi-a împrumutat aripile
La început nu am știut unde să mi le pun,
Mi le-am așezat pe nuri
Să-i ascund, îndrăgosteala mă făcea sfioasă
Mai târziu avându-te în ani
Și iubindu-te de câte ori aveam chef
Mi-am înfipt aripile în stern
Chiar în apendicele xifoid,
Timid
Dar statornic
Și te iubeam privindu-te cum
Îți mișcai inima
plimbând-o agale ca pe o câmpie în care înfloreau maci
Pe apendicele meu
Că într-o zi ai să taci,
Nu ai să mai fi al meu
Și atunci speriată mi-am prins aripile pe umerii mei de fată
Și am învățat să zbor!
Și zbor
Zbor
Iar lumea mă întreabă mirată
Încotro? Să caut dragostea!

Teguise -Tahiche 14.10. 2021

Alb înger alb

Alb înger alb
În iubire te scald
Cu vântul cel cald
Te usuc și mă urc
Pe scări troienite
La ceruri să văd
Alaiuri de sfinți
Cufundați în omăt
Să mă prind de steaua cea mare
Să întrevăd a vieții mirare
Minunea să o spună
Colindătorii în lume
Alb înger alb
Vestitor de iarnă
Vestitor de iubire
Al casei mele prag să îl calci rogu-te mâine
Te voi cinsti cu mere cu nuci cu bănuți pentru prunci
Cu cozonaci covrigi și colaci
Pentru mame și tați
Cu apă mieruită și creangă de măr înflorită
Cu inima roșie și vie
Sus să mă ție
Alb înger alb
Cu drag te poftesc lângă brad
Să aducem cântare
Domnului cel Mare
Și slavă și închinăciune
Și apoi om bun
Om ajunge la tine
Să te colindăm
Să te vestim căci te iubim
Alduiască-te Dumnezeu
Cu bine și fără de rău bogății să vă deie de aur și sănătate belșug și spor să aveți în toate zilele vieții nemăsurate har și noroc voie bună credință pace lumină și biruință!

Crăciun fericit! ( a se lua cuvântul Alduiască-te în sensul binecuvântării)

Și încă un înger

Îl pieptăn pe îngerul meu
El oricum are o podoabă capilară mult mai bogată coafată enervant de minunată decât mine
A început să ningă
Uit că de fiecare dată când îmi pieptăn îngerul
Se pornește ninsoarea( știți numai iarna am timp pentru el să-l scarmăn să-i aranjez bretonul să-i pun agrafe și bentițe, în celelalte anotimpuri alerg)
Cu o mână îl piaptăn
Cu cealaltă împodobesc bradul
Și cu inima deschid ușa casei
Vin colindătorii vestitori de Dumnezeu!

Așa zisul colind al meu de marți

Se ascund cerbii și căprioarele-n păduri
Cad stele și le acoperă trupul cald
Se prind urme din cer în coarnele lor
Și picură iarna,
Mă scald alături de îngeri
În păduri mirosind a deșert
Și aștept vânătorii veniți de pe alte meleaguri
Să țintească în ochi,
Să strivească lacrimi de mame,
Dar țeava puștii tremură jalnic
La auzul blândului colind,
Bunii noștri țin în mâini ramuri, de brazi prăbușiți pe pământ
Și clopote calde de biserici
Dăngăne în surdină, în cor,
Le poartă mai departe căprioarele și cerbii
Și îngerii se ascund în noi, printre nori
Și Dumnezeu ne privește cu drag
Și în această zi nu mai știe care suntem îngeri sau oameni,oameni sau îngeri,
Vânătorii se opresc,vânătoarea s-a sfârșit,
Un copil în păduri plânge!

Catedrala din Palermo (detaliu 05.2022)

Îngerul de luni

Îngerul de luni e cel mai harnic
Se trezește atât de devreme
Pesemne trebuie să-și pună amprenta pe ceea ce urmează și sfidează orice întrebare sau lege primordială a fizicii
Se spetește decât de mult muncește
Aleargă într-una în timp ce eu îl privesc somnoroasă bându-mi cafeaua în bucătăria cu gust de panettone cu multă portocală
Și-i murmur încet la urechea lui de înger
,,Steaua sus răsare”
Și dintr-o dată apare
Din ceruri prima ninsoare
În ziua de începuturi a săptămânii
Iar îngerul meu de luni
Mă întreabă dacă am sanie
Nu am îngerul meu
Nu mai am de mult
De când au crescut fetele mari
Dar am să merg la mall să cumpăr una pentru orice eventualitate!
O să ai nevoie atunci când vei fi singură
Îmi strigă el
Punând zurgălăi de argint în cele patru colțuri ale casei
Și să nu uiți și mănuși de lână sau blană
De urs
Să nu-ți înghețe degetele
Când îți vei pune inele pe ele
În ultima logodnă printre stele!

Colind de duminică

Șapte îngeri au venit azi la mine
Mi-au spus că sunt câte unul pentru fiecare zi din săptămână
Vom posti împreună
Vom avea mai multe zile cu dezlegare la pește de data aceasta
Vom citi acatiste și ne vom construi propria iesle
Vom aștepta smeriți în rugăciune
Steaua să apară
Vom colinda cu lerui ler
Și vom tăia bradul înalt
Vom tămâia casa și masa
Și vom vesti că Împărăteasa Aleasa
În curând va aduce în lume pe Hristos
Duminica să-ți fie binecuvântată om frumos
Și sufletul și inima curată
Îngerul să te păzească mereu
Aproapele să-ți fie aproape la bine și greu
Șapte îngeri vor fi cu mine
Pentru fiecare zi din săptămână
Duminica de Crăciun îi voi trimite la tine
Om bun
Tu să le deschizi ușa
Și să-i primești !

Muzeul Louvre Paris( fotografie realizată de Lara Nuțu decembrie 2022)