Etichetă / ploaie

de elenalazar28

Cine mai știe?!

Ultimul țipăt al iernii
Pătrunde în noi
Pasăre rănită ciupilită cu umerii goi
Ploi ploi
Mă strecor în iubire
Mă mir cum de ea
Mă țintuie cu privirea
Mă soarbe mă vrea
Mă pătrunde mă ia și apoi mă lasă grea
Borțoasă mă tângui
Că am să cresc copiii singură
Și tu iarnă nu ai să-i vezi
Vor crește în vară în cuiburi
De rândunele și berze moțate
Vor învăța să trăiască se vor zbate
Și într-un târziu vor zbura mai departe
Cu un nou fâlfâit și gâlgâit de bucurie
Iarna viitoare ce se va mai întâmpla
Oare ce o să fie…ce ultime noi voci vor vui cine va știi

Nora Blaj 26.11.2022
de elenalazar28

Poezie despre ploaie

De ploaie lungă și lată se aștern lacrimi și semne
Și mă iubeam mohorâtă și grea
Cu bărbații mei neiubiți în vreme.
Ca o curcă plouată mă mișcam
Bizară,alunecoasă și grasă,
Mă înfoiam în atrii și în coaste
De cât de mult eu mă iubeam
Cu bărbații mei uitați
Și tu mă priveai și nu știai că iubirea o să se oprească și la tine,
Trist și posac mă doreai
Și știai că ploaia n-o să se termine.
Mă ascundeai atunci când nu alergam în soare să nu știe nimeni de mine,
Dar eu răzvrătita plecam din nou
În ploaia ce mereu o să continue.
Desfac cepe cu coji uscate
Ca și cum aș despuia zile de departe
Și-ți arăt ca o femeie bătrână semne că ploaia o să rămână.
În noiembrie o să plouă mereu
Și sufletul meu
Și sufletul tău
O să tremure până-n rărunchi
Și ne cuprinde umezeală pe la genunchi.
Azilul e plin de oameni ca noi
Ce așteaptă iubirea
Să cadă din nori!

Biserica Sf. Gheorghe Piața Traian Timișoara 19.11.2022
de elenalazar28

Joc

Pot să mă prefac că e doar toamnă
E ca într-un joc
Te bagi?
Regulile sunt atât de simple:
Trebuie doar să-ți pui bască cu cozoroc gri
să se asorteze cu bocancii galbeni de piele și mantoul maro sau bej cu glugă în eventualitatea că plouă
În rest poți să trișezi…adică să fii melancolic îndrăgostit amant părăsit poți să râzi printre copacii despovărați de rod sau să plângi luându-ți o mină de nerod
Poți să-ți rozi unghiile de plictiseală sau mare scofală te poți îmbăta cu vin fiert sau cu rom
Poți să faci și pauze să dormi
Dar să nu devii alt anotimp
În timp
Acum ai voie să fii doar toamnă
Eu doar mă prefac!

O părticică din teiul din fața casei( teiul lui Doly)
de elenalazar28

De frumusețe

Ca ploaia mă lipesc de tine.
Nu-i așa că sunt mai frumoasă când mă port cu norii negrii prin casă,
Când te lipești de spinarea mea udă
Și brațele-mi fulgeră
Și ochii îmi tună?
Mă privești ciudat și mirat
Că soarele cald nu s-a arătat,
În suflet,pe buze te picur într-una,
Ca toamna te scutur
Și plouă…și plouă și luna.
Ne poartă în brațe noiembrie, ne plimbă cu el,
Ne iubim tragic de parcă am edita epopeea lui Ghilgameș de ieri.
Ca ploaia mă lipesc toată de tine.
Te iubesc!
Mă iubești!
Ne plouă noiembrie cu îngerii pământești,
Galbeni, rotunzi,
Mă ascund,
Mă ascunzi,nu mă vezi?
Eu știu frumusețea din toți, o păzesc, n-o s-o pierd,nu mă pierzi și plouă mereu cu ochii mei albaștri și verzi!

Fotografie realizată de dr.Fiscutean Ancuța
de elenalazar28

Se spune

Se spune că toamna se poartă melancolia,geci de piele și stivale,
Șaluri portocalii cu urme de soare,
Inimi strivite regăsite în cețuri,
Ochi vopsiți cu negrul albastru de ciori
Și obraji cu pete de soare și lacrimi de mare
Și umeri îmbrățișați de palide ploi.
Toamna se poartă însă iubirea mai mult ca niciodată,
O căutăm înfrigurați și ciufuți,
Suntem îndrăgostiți în noaptea cea lungă
Cu umede stele și săruturi fierbinți,
Se despoaie frunza în vânturi și în urme,
Mă dezbraci, cu durere mă strigi,
Se așterne bruma pe stradă,
Tremură toamna pitică, se strânge roșie de frig,
În suflet se vâră timidă, mă atinge,
Te ating,
Mă atingi,
Bum bum, se aude cum zilele se scutură de păsări și flori,
Se întunecă atât de devreme
Și cerul se ascunde în nori!

Dovleci decorativi (Piața Badea Cârțan Timișoara)
de elenalazar28

Alte toamne

Să poți să aduni laolaltă toate toamnele furișate în viața ta
Cu ploile lor mărunte asemenea ridurilor de pe obraji
Cu gust bogat de tristețe
De tot ce ai trăit și ai uitat
Uneori se nasc alte toamne
Așa cum naști un copil
Strigi de durere și teamă
De a nu-l vedea nefericit și debil
Te uiți cum în contracția copacilor de a se desprinde de frunze și rod
Se scurge caldă placenta
Și cordonul ombilical,
Totuși ți-le porți
Ca o creangă prinsă în trunchi
Ca un pământ pe care se așează ploaia măruntă și trează
Și lacrima neagră de colb,
Se nasc alte toamne în tine
Și le vezi calde și pline
De viață și frumos
Și ai vrea ca frigul ce vine
Să fie un frig netăios cu soare de vară tropicală să te ungă pe inimi și os…

Galben de soare și toamnă
de elenalazar28

Septembrie

Noaptea de septembrie ne-nvăluie ciudată
Ca o plapumă de mătase brodată dintre acelea pe care la un moment dat
Le-am avut toți în casă
Și apoi ne-au fost furate,
Puține stele se-ncumetă să apară pe dunga neagră a cerului cu miros de vacanță și înghețată de fistic,
Va fi toamna lungă,caldă,hăbăucă în toropeala secundei
Sau năucă,
Vor bate nucii și se vor scutura
În ploaia grea,în poala mea?
Mă îndrăgostesc mereu de tine
Într-un septembrie ce vine,
Mă tot lipesc de gura ta
Și palmele mi se înmoaie de mângâieri cu gust de paie
În dimineți când te iubesc,
Când trupul meu se apleacă și se-ntinde,iar,tălpile strivesc doar îngeri
Și vânturi îmi suflă între coapse
Când tu de pârg și rod te scuturi
Și se albesc în ceață fluturi
Și timpul încremenește în mine
Iubindu-ne agonic,moale
Într-un septembrie ce vine
Cu crize dese și nebune
de toamne lungi și calde,
Și ploi subțiri și nesfârșite
În inimi arse de iubire!

Biserica sârbească din Traian Timișoara
de elenalazar28

Testamentul meu

Ce putem lua cu noi
Când ne vom risipi
Când inimile noastre se vor opri
Oare vom mai iubi
Vom fi în sfârșit împăcați
Uitați
Renegați
Adulați
Scriși pe pomelnice cu sume mai mici
Sau mai mari depinde de inflația bisericilor ortodoxe sau alte culte bizare
Eu mi-am propus să-mi duc iubirile multe din zile și nopți să-mi las trupul uns cu ierburi de câmp
Uscat de vânt
Ars de soare
Mângâiat de mare
Pe degetul mic să-mi puneți un inel cu o floare
Înfășurată să fiu cu rochia de botez din Iordan
Desculță să mă lăsați să alerg pe maidan
Iar în brațe să țin oasele albe de câine bătrân cu suflet de înger prietenul meu bun
În rest las tot ce-am adunat pe pământ
Zâmbetul meu cuvinte rostite și scrise
Genele mele frumos și trainic clădite
Dar mai ales multe multe vise
Să mă tămâiați din când în când cu smirnă și să -mi culegeți rouă
Să mă strigați
Să mă înjurați
Să vă aud răzând
Să vă țineți de mâini să vă strângeți în brațe
Cam atât

Dar nu vă speriați
Nu am să plec curând!

de elenalazar28

De veri și iubiri

I-am povestit verii despre tine,
Despre trupul nădușit ce se desprinde de mine
După ce ne-am iubit,
E muuult,muult prea cald să te pot ține în brațe!
Nu cumva vrei limonadă cu vreo două, trei cuburi de gheață?
I-am vorbit verii despre tine,
Cum îți miști degetele pe sânii mei
Întinzând uleiul încins de bronzat,
Cum strâng în pumni
Buretele cu care ca pe un copil te-am spălat în seri,de nisip,vânt și sarea dulce, adunată,
Sărutată pe umerii tăi.
I-am arătat stelelor din nopțile albastre și lungi cuvintele mele șoptite în curba axilei tale pitite
Și mi-au trimis ploi,
Să tremur mereu lângă tine,
Să mă vâr în tine,
Apoi au dezlănțuit ninsori
Și ghețuri veșnice
Să ne criogeneze
Sufletele în dragostea cea lungă
Să viseze,
Să viseze
Și atunci mi-am răsfirat vocalele să strălucească pe cer!

Portofino 2022
de elenalazar28

Întrebare

Pentru că mă îndrăgostesc atât de repede de apusuri,
Pentru că doresc să le văd accentuată starea în surâsuri,
Pentru că văd linia spatelui tău ușor curbată
Luând din culoarea unui nor ploaia toată,
Pentru că încerc și mă mir de faptul că am încercat,
Pentru că numai știu dacă sau nu te-am rugat,
Pentru că acum nu mă mai ajută nici vestirea oricărui înger
Care trâmbițează ziua în amiază,
Pentru că am spus e mult mult prea mult,
Pentru că m-am reîndrăgostit de un cuvânt nescris șoptit pitit în creier
De o metaforă cuprinsă în noaptea pierdută pe lună
Singur sau singură tu
În care lătrau sute de câini nu la oameni ci la fapte,
Pentru că vreau să rămân să rămâi,
Pentru că în final am învățat să cer
Apusurilor și steaua cea mare și albă de pe cer
Chiar dacă ele curg mereu cu aceeași nonșalanță purtându-ne și pe noi în visare
Amintindu-ne că suntem uitare
Se spune se pune
Nu știu!

Fragment de tablou din colecția proprie( autor necunoscut)