Dialog despre iubire

,,Dar despre Dumnezeu trebuie să se discute in cerc”
Dar despre iubire?
Vă propun să ne găsim pozițiile cele mai convenabile pozițiile relative
Să vă răsfirați degetele cu verighetele la vedere
Cercuri perfecte
Să privim soarele un alt cerc măreț
Și apoi să ne adunăm picioarele să ne arcuim spatele să ne plecăm capul
Suntem fetuși maturi
Ascunși
Care visăm ce nu vom avea niciodată curajul să spunem
Așteptăm noi nume cu care să fim strigați adulați
Răsfățați
Vechile nume se vor preface în urme pentru a nu fi uitați
Iar apoi ne vom roti în cercuri mai mari apoi tot mai mari și vom vorbi despre iubire
Cuminți ca și cum
Nu am fi cunoscut-o niciodată până atunci
Vom fi iar prunci
Veniți dintr-o altă lume
Și ne vom strădui să nu repetăm aceleași greșeli
Sau poate tot ca într-un cerc vom face la fel
Dar vom discuta despre iubire stând în genunchi
Desenând cercuri perfecte
Pe curcubeele răsturnate aduse de ploaie și vânt!

Femeia pește

De fiecare dată când o privesc pe femeia pește
Cum își croiește drumuri castele de nisip
Cum înaintează câte un pic
Cu fiecare maree
Cum strivite îi sunt buzele de povara sărutului în dimineață
Îl întreb pe Dumnezeul ei care stă ascuns în năvoade și ceață
De ce i-a dat atâtea culori
soare de aur roșu aprins curcubee și nori
Mâini care cântă cu glas de ciocârlii cinteze și privighetori
Inimi lăuze cu vene de muze
Ochi verzi de pădure cu mure
Trupuri de iele împletite cu vise
Ce rămân pe pânzele albe ale vieții transcrise
Iubiți urmele femeii pește
Vă înseamnă cu mâna în adâncul vostru privește!

Roșu pur și simplu roșu

O zi de miercuri

O zi de miercuri din care cad gutui ludăi și vise
Îți amintești de celilalți ani
În care mă vâram în tine
Nebună de iubire ca și iarna care vine?
O zi de miercuri în care stau pitită pe canapeaua de piele și îmi adun în vintrele fierbinți gânduri zurlii ca iarna care vine
Îți mai aduci aminte de celelalte cuvinte țipate spuse nespuse aruncate pe repede înainte
S-au adunat în mine toate ca un îngheț ce mă preface în mii de ace
Ace de gheață prinse în trup de carapace
Și zac și tac ursuză ca iarna care vine
Îți amintești iubire tu de mine?
O zi de miercuri…pentru fiecare dintre noi există o zi de miercuri…e de rău sau bine?

Fragment de tablou 1989 (colecția proprie)

Poezie despre ploaie

De ploaie lungă și lată se aștern lacrimi și semne
Și mă iubeam mohorâtă și grea
Cu bărbații mei neiubiți în vreme.
Ca o curcă plouată mă mișcam
Bizară,alunecoasă și grasă,
Mă înfoiam în atrii și în coaste
De cât de mult eu mă iubeam
Cu bărbații mei uitați
Și tu mă priveai și nu știai că iubirea o să se oprească și la tine,
Trist și posac mă doreai
Și știai că ploaia n-o să se termine.
Mă ascundeai atunci când nu alergam în soare să nu știe nimeni de mine,
Dar eu răzvrătita plecam din nou
În ploaia ce mereu o să continue.
Desfac cepe cu coji uscate
Ca și cum aș despuia zile de departe
Și-ți arăt ca o femeie bătrână semne că ploaia o să rămână.
În noiembrie o să plouă mereu
Și sufletul meu
Și sufletul tău
O să tremure până-n rărunchi
Și ne cuprinde umezeală pe la genunchi.
Azilul e plin de oameni ca noi
Ce așteaptă iubirea
Să cadă din nori!

Biserica Sf. Gheorghe Piața Traian Timișoara 19.11.2022

Psalm(după Psalmul d-nului Paul Celan)

Lăudat să fie pământul pe care calci Tu
Apăsarea tălpilor tale o aud
Mă plec în genunchi
Pe cărarea
Pe care o voi împrejmui
Cu lacrimile mele de recunoștință.
Voi sădi trandafiri roșii atât de roșii
Cu care voi înconjura zidul tăcerii
Tu vei rupe petală cu petală și copiii noștri și toate neamurile noastre până și morții noștri vor șopti rugăciuni
Cu mâinile cuprinse în tremurul rugăciunii
Vor pune roze
Iar spinii vor rămâne spre aducere aminte
Ție
Care ne-ai spus
Iubirea cu cât e mai mare
Cu atât mai mult doare
Nu mă uita
Și sloboade-ți privirea
Atunci când voi merge pe cărare
Dumnezeul meu!
Voi fi în viață trandafir
Mă voi strădui să fiu!
Coroană de trandafiri am să port.

Black Rose ( Belu-Simion Făinaru The Void of Silence Muzeul Național de Artă Timișoara 17 Noiembrie 2022)

Joc

Pot să mă prefac că e doar toamnă
E ca într-un joc
Te bagi?
Regulile sunt atât de simple:
Trebuie doar să-ți pui bască cu cozoroc gri
să se asorteze cu bocancii galbeni de piele și mantoul maro sau bej cu glugă în eventualitatea că plouă
În rest poți să trișezi…adică să fii melancolic îndrăgostit amant părăsit poți să râzi printre copacii despovărați de rod sau să plângi luându-ți o mină de nerod
Poți să-ți rozi unghiile de plictiseală sau mare scofală te poți îmbăta cu vin fiert sau cu rom
Poți să faci și pauze să dormi
Dar să nu devii alt anotimp
În timp
Acum ai voie să fii doar toamnă
Eu doar mă prefac!

O părticică din teiul din fața casei( teiul lui Doly)

Despre viață

Am constatat că în orașul nostru (Timișoara) nu avem o librărie cu cărți pe ale căror file nu este scris nimic.
Ni se transmit gânduri,, ale bărbaților care aleargă în trening”
Despre cum să împărțim frunze toamna (Ion Minulescu, vitrina Cărturești)
Autobiografii, piese de teatru anapoda,povești
Trilogii,
Citim și citim statistici,memorii, beletristici.
Nu ar fi mai ok să ne oprim înainte de a merge la jobul ideal după ce ne-am băut cafeaua încapsulată la librăria cu cărți cu file albe
Și să ne notăm gândurile refulate, pocnite, mocnite, frumoase,adunate
Într-o viață de om, mare sau mică
Exersând o vie caligrafie?
Eu dau startul pentru a vă încuraja,voi scrie:
Am luat-o din nou de la capăt cu absolut totul, nu știu absolut nimic despre viață, știe cineva despre ea?
Puteți vă rog nota?

Un mic colț de rai

O altă toamnă

Uneori în anumite zile mai locuiesc cu tine
Bem ceai verde cu ghimbir împreună
Și mă mir și te miri
Ținându-ne de mână
De plinătatea acestei toamne!
Ce simplă e iubirea!
Cât mă bucur că trăiești!
Știi că te-aș ține în brațe o veșnicie
Toate zilele sunt minunate când sunt, sunt cu tine în
toate toamnele în care ne-am îmbrăcat cu frunzele desprinse de trupurile arse de soare ale copacilor
Ca să putem defila pe stradă strigând că am salvat încă o dată măreția zilelor care se îngustează mioape
Și-n care nu ne putem privi decât înfofolite cu șaluri groase ascunse sub pături și povestind vrute și nevrute
Despre iernile care au să vină
Și despre brazii netăiați pentru sărbători
Despre casele de turtă dulce pe care le plămădesc împodobindu-le cu flori
În care vom locui odată și-odată
Dar tu știi că doar pe tine te las să așezi pe pervaz
Luna și stelele și oamenii mărunți de zahăr
Pentru că doar tu vezi
În fiecare dimineață
O toamnă pe care nu am știut-o până acum!

Tablou din colecția propie(Napoli)

Uneori

Uneori se frâng aripi
În zilele scurte de toamnă din noi,
Bocăne moale picioarele ascunse-n cizme prin noroi,
Alergăm,alergăm supuși sau distrați
Cu fețele roșii sau ascunse sub fondurile de ten Lancome
Dormi?
Așteaptă să mă demachiez,
Să mă subțiez,
Să pot să-ți cuprind genunchii reci,
Să-ți povestesc ce puțini oameni treji stau în seri,
Majoritatea își beau ceaiul fierbinte,
Mânâncă plăcinte
Și nu se mai iubesc.
Mi-am cumpărat creme de mâini cu glicerină
Grase și galbene ca pielea de găină,
Azi e duminică,fac supă cu tăieței
Iubi,iubire mă vrei?
Mai câteva zile și începe postul Crăciunului
Și voi sta departe,departe de tine atunci,
Îmi vor crește aripi în zilele scurte de toamnă,
Voi inventa
Cuvinte magice în care
Vom plânge,vom fi ploi,
Vom ninge și vom fi ninsori,
Vom fi doar doi
Și atunci se vor naște stele din cuvinte rostite în iubire
Din noi.
Uneori se desprind aripi în zile
Și penele lor se prind de inimi și se colorează în privire
Se aud pe străzi cântece de tălpi desculțe apăsate în gol…toc,toc,toc, toctocuri ce se sparg în timpane sau rămân pe loc…uneori.

Piața Traian Timișoara 05.11.2022

De frumusețe

Ca ploaia mă lipesc de tine.
Nu-i așa că sunt mai frumoasă când mă port cu norii negrii prin casă,
Când te lipești de spinarea mea udă
Și brațele-mi fulgeră
Și ochii îmi tună?
Mă privești ciudat și mirat
Că soarele cald nu s-a arătat,
În suflet,pe buze te picur într-una,
Ca toamna te scutur
Și plouă…și plouă și luna.
Ne poartă în brațe noiembrie, ne plimbă cu el,
Ne iubim tragic de parcă am edita epopeea lui Ghilgameș de ieri.
Ca ploaia mă lipesc toată de tine.
Te iubesc!
Mă iubești!
Ne plouă noiembrie cu îngerii pământești,
Galbeni, rotunzi,
Mă ascund,
Mă ascunzi,nu mă vezi?
Eu știu frumusețea din toți, o păzesc, n-o s-o pierd,nu mă pierzi și plouă mereu cu ochii mei albaștri și verzi!

Fotografie realizată de dr.Fiscutean Ancuța