Etichetă / iubire

de elenalazar28

Când trăim

Când trăim de-a adevăratelea există o tristețe inconfundabilă și unii dintre noi avem parte doar de această stare,
Nu ne putem desprinde în visare,
E un subiect tabu sau clasic
Catalogat în timp.
Când trăim de-adevăratelea producem o euforie categorică care ne ține câteva clipe,
Aidoma florilor de maci
Clipele sunt roșii sângerii intense diafane dar se scutură asemenea lor ( macilor) într-o zi.
Creăm o plăcere vizuală un zâmbet un confort psihic tipic în zilele noastre dar despre care discutăm doar la anumite ore într-o anumită lună( mai).
Așa că eu am ales să trăiesc de-adevăratelea discutând despre toate oricând oricum anapoda
Și nu mă pot preface
Pot doar să vă spun că și în decembrie în mintea mea înfloresc macii chiar dacă știu că de Crăciun nu sunt toți cei dragi acasă
Dar am atâtea emoții și bucuria că se va săvârși o minune
Încât o transmit inimii mele mereu, azi, mâine,
Știind că această viață o pot trăi fără teama de a fi izgonită din propria iubire, într-o zi!

Timișoara 05.2023
de elenalazar28

Tu

Și nu fi sfios când eu te iubesc
Așa știu să te miros cu susul în jos
Mă strecor ca o hienă pe lângă umărul tău stâng
Să pot privi dedesuptul lui
Să-l miros să-l descos
Să-mi înfig dinții până la os
Să-i sorb seva și măduva roasă de timp
Și sătulă să pot să te ating
Mai jos de rotulă
Pe tibia groasă
Să-mi știi mângâierea aspră sau de mătase
Și mă voi lăsa până sub talpă
Strivită și grea
Istovită și rea
Și mă vei purta și mă vei ține minte
Voi fi vie ca durerea de măsea și de dinte!

Iris din grădina mea
de elenalazar28

Singură

Iar eu te știam atât de mult pitulat în mine
Încât am uitat să te mai strig
Poate uneori ți-era frig
Și trebuia să te țin în brațe
Ca pe un nou născut
Să te alăptez și să te mângâi pe frunte
Să nu rămâi încruntat
Ar fi păcat
Se spune că faci riduri de expresie
Poate tu nu ai vrut asta
Și cu cât mă gândeam mai mult la nevoile tale
Cu atât mai mult te vârai pe sub pielea mea
La un moment dat mi-a apărut pe brațe fire de păr d-alea tale
Și încercam să le ascund
Și mă uitam și dedesupt ca nu cumva să-mi crească și o pereche știi tu
Sau un falus mic sub subțiori sau pe pântec
Nu mă speria acest lucru prea tare
Mai mult eram nedumirită ce gel de duș să folosesc
Trupul meu mirosea veșnic a transpirație de bărbat
De cât de mult mă iubeai
Mă doreai
Mă aveai
Și m-am trezit dintr-o dată singură în primăvară
toți din jurul meu plecau sau păstrau distanța
Nedumiriți de prezența ta
Pentru că ele persoanele cumsecade nu purtau nimic sub epidermă!

de elenalazar28

Ce bine că m-am născut în primăvară

Ieșisem cu capul înainte
Și m-am agățat de sfeterul roșu al mamei care într-o zi împrumutase o culoare scorțoasă galbenă deasupra buzunarului stâng
Mult mai târziu aflasem
Că l-a ars când l-a pus la uscat într-o iarnă lângă cuptorul din camera din mijloc unde aveam două paturi și eu încă dormeam cu mama
Ce bine că nu m-am născut în iarnă și nu m-am prins de bucata de lână a sfeterului roșu care încă ardea
Aș fi rămas cu o semilună în palma mea!

de elenalazar28

De bârrrr, e cam frig pentru primăvara aceasta

Și știam că în acest an caișii vor înflori mult mai târziu
De roz de rozul din soare le este teamă
Va fi frig din nou de Paști
Ne anunță metereologii
Tu taci
Iar eu mă enervez că nu pot să încalț balerinii bătuți de culoare galben de malț
Și știam oricum că nu mai am coapsele tonifiate
Să mi le expun
Și știam că mi-e dor de rochițele vaporoase
Ce se-nfoaie în mers pe drum
Dar timpul măsoară tic-tacul din noi
Ore de după echinocțiu
Pocnesc de un roșu aprins
De iubire
Oricum va trece și ea
Alți oameni se vor ține de mână
Timizi și fără întrebări
Caișii privesc înspre mine
Și știam că vor învia…mâine!

Timișoara malul Begăi
de elenalazar28

Bucurie

Pe prag am pus pâine și sare
Pentru îngerii mei
Să nu flămânzească
Să nu mă vorbească de rău
Doar cucul îmi face cu ochiul
De l-ar apuca deochiul
Să-l lovească migrena de primăvară în seară
Că nu mi-a cântat
Stă și mă privește pe creanga mărului tulburat de frumusețea ivită dintr-o dată
Ce spală păcatul de păcat
Pământule tu te bucură
De ziua aceasta
Pământule ce ai fost arat și însămânțat cu bucurie
Iubirea va umple marginile tale
De iertare de dorință de speranță de mirare de bună vestire în toate
În ziua aceasta prima din toate
Am învățat despre mine
Iar îngerii mei cu burțile pline bucuroși m-au aprobat
Într-o zi cu soare voi spăla pragul cu detergentul universal Chanteclair cu miros de cer!

de elenalazar28

Să nu plângi

Nu pot să mă opresc din alergatul acesta spontan în primăvară
Adrenalina atinge nivelul maxim când mă întind
Să cuprind bobocii pocniți albi și timizi de floare
Iar tu cu toată inima ta mă săruți pe vârful picioarelor
Și atunci ca să nu mă mai înspăimânți cu atâta dragoste
Pornesc într-o cursă nebună de mii de km spre lună
Să văd dacă poți ține pasul cu mine
Să nu plângi dar să nu plângi
Dacă te vei număra printre învinși
Eu oricum sunt prima de data asta!

Răchitova Caraș- Severin 14.03.2023
de elenalazar28

Altcumva

Eu trăiesc după cum îmi spune inima
Iar inima mea nu este perfectă
De-a lungul vieții am încercat să mulțumesc oameni care credeam eu că au o inimă ca a mea
Mult mai târziu am constatat că fiecare inimă are ritmul ei
Și nici măcar inimile fetelor mele nu seamănă cu a mea pentru că au luat și din inimile taților lor
De aceea nu mi-a ieșit nimic bine în viață
Nu am fost o mamă perfectă nu am fost o soție perfectă o iubită prietenă vecină tovarășă sau colegă perfectă
Nu am fost nimic din toate acestea
Nu am reușit nici măcar pe jumătate
Și aici îi las pe alții să o spună pe ,, bună dreptate”
Poate orânduială lor e mult mai potrivită
Eu am fost de mult etichetată!
Dar știu că inima mea bate în zilele acestei primăveri bucurându-se de soarele blând și timid
Bate puternic și avid
Sinceră și răsfățată
Deschizându-și aripile în inocența tulpinilor verzi
Doar îngerul meu știe cum înflorește mereu iubirea în sufletul meu
O vezi? Crește rotundă și dolofană printre scaieți și nu aștept și să nu te aștepți că va avea vreo altă formă sau ritm vreodată!

Fragment de tablou din colecția proprie
de elenalazar28

Despre noi sau mine

Poetul cântă femeia
O pune pe un piedestal de pe care ea nu are voie să coboare
E desculță
Numai așa știe să treacă prin zile
Iubitul dezmiardă femeia și îi promite câte Doamne îi mai promite
În orele în care ea îl iubește
și știe că nu va respecta decât zece la sută din spuse
Pentru că într-o zi ea îl va părăsi
Pentru a iubi din nou
Soția poartă verighete până și pe degetele de la picioare
Atât de sigilată e cu aur argint sau platină
Unora le place unele din soții sunt mulțumite chiar fericite
Se simt atât de împlinite cu casa mașina aspiratorul robot de la miele hair-stilistul cel mai scump
vacanțele în Bali sau Seychelles
Încât nimic nu mai cer
E de ajuns au chiar totul
Eu încă mai cânt mai caut iubirea și nu am curajul să o pornesc desculță prin lume
Merg la frizerul din cartier și încă mai cer vrute și nevrute
Pentru că sunt atât de îndrăgostită
Încât plutesc în nopțile din martie
Și aștept să înflorească albul în mine ca o mireasă!

de elenalazar28

Electrocardiogramă de primăvară

Mă cuprinde albastrul ploilor desprinse din pupila ta imensă,
Ochii, tu, iubitul meu
Să nu-i închizi niciodată,
Lumea mea n-ar exista într-un deșert de piatră arsă,
Îți așez dragostea pe pieptul tău în stânga să-ți simt ritmul,mișcarea,mirarea,
C1 e primul electrod roșu cu nod
Îmi arată tristețea din dimineți
Atunci când ești singur,când nu mă vezi,
C2,iubirea dintre noi,
C3 arată o mică denivelare,
eu te întreb,mă mai vrei,știu că iubirea mea doare,
C4 se amplifică și el,tembelul tembel,
C5 arată modificări
O fi de azi, o fi de ieri
Când nu ne-am mai ținut în brațe,
C6 putem scrie o dizertație
Despre ce este, a fost sau poate va fi
În noapte, în zi…
Să nu închizi ochii iubitul meu niciodată,
Verdele din ei îmi arată
Cum pocnesc artere din care răsar mlădițe crude cu muguri roșii
De primule și iriși și brândușe,
Lujeri de camelii și azalee,
Lalele cu galben bătute cu miros de femeie,
Zbor de fluturi,
Țârâit de larve de greieri,
De bondari
De mistere, aceleași mistere de primăvară eterne, efemere!

Victor Brauner ( fragment )