Etichetă / vara

de elenalazar28

Cine mai știe?!

Ultimul țipăt al iernii
Pătrunde în noi
Pasăre rănită ciupilită cu umerii goi
Ploi ploi
Mă strecor în iubire
Mă mir cum de ea
Mă țintuie cu privirea
Mă soarbe mă vrea
Mă pătrunde mă ia și apoi mă lasă grea
Borțoasă mă tângui
Că am să cresc copiii singură
Și tu iarnă nu ai să-i vezi
Vor crește în vară în cuiburi
De rândunele și berze moțate
Vor învăța să trăiască se vor zbate
Și într-un târziu vor zbura mai departe
Cu un nou fâlfâit și gâlgâit de bucurie
Iarna viitoare ce se va mai întâmpla
Oare ce o să fie…ce ultime noi voci vor vui cine va știi

Nora Blaj 26.11.2022
de elenalazar28

Vântul de azi 18.01.2023

Poate că tu nu știi că vântul s-a pornit să sufle turbat
M-a trezit m-a dat jos din pat
Și lovește cu o furie nemaiîntâlnită până azi
Zbiară iernatic pe drum
Poate că ne vestește un început de primăvară
Doar în zilele lungi de vară
Bătea ca un nebun
Cum bate acum
Mă închid între pereții casei și ascult bum bum
Gâlgâit de păsări călătoare ce vor să se întoarcă
Bulbi și lujeri de roze ce pocnesc
Bum bum iarnă te oprești
Sau ne aduci zăpezile de odinioară
Te zvârcolești sau ceva te doare
Și nu știi să-mi vorbești și de aceea îmi trimiți vântul nebun?

Fragment de tablou ( din colecția proprie)
de elenalazar28

Alte toamne

Să poți să aduni laolaltă toate toamnele furișate în viața ta
Cu ploile lor mărunte asemenea ridurilor de pe obraji
Cu gust bogat de tristețe
De tot ce ai trăit și ai uitat
Uneori se nasc alte toamne
Așa cum naști un copil
Strigi de durere și teamă
De a nu-l vedea nefericit și debil
Te uiți cum în contracția copacilor de a se desprinde de frunze și rod
Se scurge caldă placenta
Și cordonul ombilical,
Totuși ți-le porți
Ca o creangă prinsă în trunchi
Ca un pământ pe care se așează ploaia măruntă și trează
Și lacrima neagră de colb,
Se nasc alte toamne în tine
Și le vezi calde și pline
De viață și frumos
Și ai vrea ca frigul ce vine
Să fie un frig netăios cu soare de vară tropicală să te ungă pe inimi și os…

Galben de soare și toamnă
de elenalazar28

Doi

Uneori avem nevoie de mult curaj în iubire
Uneori ne spunem ni se cuvine
Să ne îndrăgostim la ceasuri reci sau fierbinți
Să ne lăsăm pătrunși și goliți de minți
Să lăsăm frumosul vremii să ne învăluie treptat
Și…ca într-un exercițiu de yoga
Să scoatem și câte un oftat
Din adâncul plexului nostru solar
Să-ți mulțumesc ție că-mi ești dar
Că pot să te țin de mână adolescentin
Că mă asculți
Că mă aștepți când vin
Că ești cuminte și rea câteodată
Dar fără tine jumătatea mea ar fi moartă
Că ne privim cu aceeași ochi
Miopi și albaștri
Că semăn cu tine
Că semeni cu mine
Că știu că noi doi suntem bine
Atât de bine
Că ar pieri totul și s-ar surpa secunda
Dacă ai pleca
Dacă ai uita
Cât de mult te iubesc
Cât de dor mi-e de tine
Cât de mult mă iubești
Cât de dor ți-e de mine!

de elenalazar28

August

August
Cu gust sărat de alge
Mi-a revărsat sufletul în mările și oceanele albastre
Să devin și eu perlă
Ultimul culegător din cei rămași cu plămâni de pește
Mă va culege și mă va pierde iar
Din dragoste și neatenție
Va privi cum mă depărtez
Și-și va număra mărunțișul în barcă
Rămânând flămând și însetat
Huiduit de nevastă și copii
Dar eu am să-i mulțumesc într-o zi
Dăruindu-i vise albe
Pe care să le coloreze cu zâmbetul lui de om bun.

Teguise Lanzarote octombrie 2022
de elenalazar28

Încă

Încă ne mai facem promisiuni pentru ziua aceea când cactușii înfloresc
Și noi nu suntem acolo să-i privim
Ne amăgim sau ne pierdem
Printre casele albite de soare
Cu bucătării în care acum se coc vinete
Se fierbe bulion
Și curți în care nimeni dar absolut nimeni
nu mai joacă șotron
Doar pisici ofilite cu mustăți blegite dorm
Iar nouă celor care încă mai iubim
Nu ne e somn
Și nici nu pregătim conserve pentru iarnă
Nu avem unde le depozita
Iar cămară e goală nevăruită
Las-o așa!
Mai bine te strecori lângă mine să te miros
Să te țin mică în brațe
Cuminte domoală
Să-ți pun scoici adunate din timpul trecut
La ureche să ascultăm marea
Mi-e dor să o aud
Cum coboară în apus
Și luna cum se uită de sus
Și vara…
E aici?
Sau s-a dus?

Manți pisica pe care o alerga Hazel
de elenalazar28

Testamentul meu

Ce putem lua cu noi
Când ne vom risipi
Când inimile noastre se vor opri
Oare vom mai iubi
Vom fi în sfârșit împăcați
Uitați
Renegați
Adulați
Scriși pe pomelnice cu sume mai mici
Sau mai mari depinde de inflația bisericilor ortodoxe sau alte culte bizare
Eu mi-am propus să-mi duc iubirile multe din zile și nopți să-mi las trupul uns cu ierburi de câmp
Uscat de vânt
Ars de soare
Mângâiat de mare
Pe degetul mic să-mi puneți un inel cu o floare
Înfășurată să fiu cu rochia de botez din Iordan
Desculță să mă lăsați să alerg pe maidan
Iar în brațe să țin oasele albe de câine bătrân cu suflet de înger prietenul meu bun
În rest las tot ce-am adunat pe pământ
Zâmbetul meu cuvinte rostite și scrise
Genele mele frumos și trainic clădite
Dar mai ales multe multe vise
Să mă tămâiați din când în când cu smirnă și să -mi culegeți rouă
Să mă strigați
Să mă înjurați
Să vă aud răzând
Să vă țineți de mâini să vă strângeți în brațe
Cam atât

Dar nu vă speriați
Nu am să plec curând!

de elenalazar28

Poezia

Poezia e o umbrelă de soare deschisă
Pe care o uităm pe nisip seara, ghetele ude aruncate în colțul din baie
Până mâine,
Cafeaua sorbită adunată în gândurile dinainte de zi,
Poezia e floarea mov sau galben pe care mi-o culegi și o ții în mâini
Și eu răsfoiesc secundele multe sau puține până te voi putea ține în brațe,
Poezia e știi tu,sentimentul acela ciudat
În care te văd culcat lângă mine
Și eu te învelesc cu un zâmbet mirat,
Mirată că ești,
Că îmbătrânim împreună,
Poezia e?!
Spuneți voi ce e poezia
Ca eu și alții ca mine
Să o pot traduce în tot atâtea limbi vorbite și nevorbite,inventate și neinventate
Ca să putem să ne amintim
De noi și viețile noastre.
Mi-au mai rămas atâtea zile
În care pot răspunde fiecăruia!

Elveția 15.08.2022 (fotografie realizată de Lara Nuțu)
de elenalazar28

Sunt bine

Și eu sunt bine!
Tu?
Promite-mi că ai să rămâi cu mine,
Să învățăm să preparăm margarite odată și odată ca lumea,
Am făcut provizii de sticle de tequila și triple sec,
Lămâile galbene și grase?
Ai să mă storci pe mine
Sau poate anul acesta mai dăm o fugă în Napoli sau Aegina
Să despuiem pomii de roade
Pe ascuns sau
în văzul tuturor
Să se întrebe toți de ce suntem atât de barbari,de needucați și neciopliți,
Poate facem și o baie în marea cu solzi de arginți
Și lăsăm slipurile în valuri
Să nu fim cuminți!!!
Sigur că pot fi bine
Dar tu să-mi promiți că ai să mă îngrijești și când voi fi mai senilă de atât
Și voi alerga desculță pe plajele unor mări doar de mine știute
Și le voi face cu mâna și voi trimite bezele
Oamenilor care te vor întreba
De ce mai stai cu mine
Și cum de m-ai putut suporta atât de mult.

Aegina august 2022 ( fotografie realizată de Bella Dronca)
de elenalazar28

Încă o poezie de august

Desmierdările tale mă ating pe celulita scorțoasă diluând-o în arșița verii,
Mă frămânți ca pe un aluat de gogoașă,
Îmi ungi vergeturile cu uleiul de iasomie cumpărat acum patru ani din Tunisia
Pe puțini dinari,
Eu încerc să vizualizez termenul de expirare
Dar îmi amintesc că nu are,
E produs hand-made
Ca și mine,
Sunt făcută cu mâna
Care a îndepărtat picioarele mamei
Într-o după-amiază de sfârșit de august sau septembrie plus minus zece zile,
Între timp mă cerți că nu mă mai îngrijesc atât de mult,
Că mănânc noaptea pe furiș
În loc să mă strecor lângă tine,
Că beau apă multă că mă p..ș,
Dar sunt ca și o cățea în călduri,
Mă p..ș când te văd iubitule pe tine,
Dezmierdările tale dor și continuă,
Iar eu adorm visând ce bine mi-a fost în burta imensă a mamei mele cele nouă luni,evolând secundă de secundă în întuneric
Și socot și adun
Câte secunde voi mai cunoaște în lumină
Și câte îmi mai rămân,să pot dezmierda în cuvinte vara în ultima suflare a acestui an!

Vama veche România august 2022 (fotografie realizată de Erika Jurca)