Poezia numărul 5 din Săptămâna Mare


Vinere neagră
Vinere răstignită pe cruce,
Oameni de bună credință ,
Apostoli în biruință,
Petru cu jalnica trădare,
Veronica cu năframa cea mare,
Stropi de sânge și viață căzuți
La picioarele mamei, desculț,
Lacrimi ce nu mai spală ,
Milostivenie
Și Înger cu aripi întinse ce plânge
Și strigă:
,, Tată,facă-se Voia Ta , îndată !
Mironosițe grăbite , îndurerate și pripite
Să spele , să ungă cu ulei prea sfințit și în urnă
Tămâie să aprindă , să ardă ,
Și smirna cea caldă să cuprindă , trupul rănit , adânc pironit,
Străpuns în Vinerea mare.
Vinere neagră
Cale a crucii rămasă , zidită în piatră
Cruce grea și arsă,
Porți închise , mulțime nebună ce adună cunună de spini,
Durerea mamei , răpusă , ce strigă:,, Isuse rămâi !”
Vinere mare
Vinere a Judecății
Vinere plânsă a eternității
Vinere ce Sf. Paști ne promiți!
Nu plângeți dragii mei , veți fi toti iubiți!
Căci EL Dumnezeu
Vă va da prin mine , Fiul lui, Viața sa !
Iar , Tu , Marie, alt Fiu vei avea!!!
Iertare, căință, putere, și zile,
Lumină în stele și curcubee, și slavă
În tot și în toate , iubire,rod și sănătate!

Vinerea mare e a mea și a voastră
E a ta , e a lui , e a ei.
Noi vom fi patimi și miei.
Vinere Neagră
Vinere Sfântă
Scrisă în inimi ca o poruncă!

Desen realizat de Eunice Hasan 12 ani

Poezia numărul 4 din Săptămâna Mare

Azi coboară luna smerită să-i spălăm picioarele,
Lovită cu verdele crud de urzică,
Se face mică, și tot mai mică și clopotele cad în asurzire cu șoapte lungi postite de iubire,
Și mâinile aprind cât anul lumânarea și bat încet, sfios și dulce seara,de se aude, toaca, în inimi roșii,
Și îngerul bate toaca cu mine ca să o bați și tu prieten sau străine,
Și te poftesc apoi la cină și la masă,
Dar tu să vii doar cu iubire în casă,
Să nu-mi întorci sărutul cu sărut, și nici arginții cu împrumut,
Ci sufletul să mi-l asculți cum bate toaca în apus,să se înalțe cât mai sus!

Grădina Ghetsimani Israel 2019

Poezia numărul 3 din Săptămâna Mare

Prima femeie se tânguie nebună:de la mine a plecat totul, nu am nici o vină!
Femeia păcătoasă spune:Asta sunt eu!
Voi care nu aveți mâini urlați:Nu am iubit-o eu!Nu am cunosct-o eu iubind-o!Ea este ispita!Am fost toooooți ispitiți…și iubiți!
Eu susur visătoare și întreb:Poate fi iubirea și mai mare?
Răspundeți și numai căutați pietre!!!S-au zidit bisericile cu ele,s-au înălțat temple, a-ți rămas pe dinafară, au zăvorât uși,dar,
Dar inimile voastre, inima mea, inima ta se lasă de fiecare dată descoperită când Tu o atingi și o miruiești cu mirul de miercuri de atunci!

Poezia numărul 2 din Săptămâna Mare

Doamne
Ne-am îngropat morții
În ploaia ce vine
Se apropie Sfintele Paști
Și noi ne gândim doar la Tine
Sâmbăta morților ar trebui ștearsă din calendar
Dar nu se cuvine
Doamne noi înălțăm rugi către Tine
Copii cuminți adună iarba ce crește
Peste morminți
Mamele noastre înroșesc ouă
Și frământă colaci
Doamne cât plouă
Și floarea pustie
Dă muguri în suflet
Și-n inimi ne poartă
Iubirea speranța credința în lumea toată
Deschidem psaltirile
La ceasuri de taină
Se zguduie viața
Și plânsul în palmă
Și mieii aleargă
Născuți ei întâii
Și-n rugă genunchii zdrobiți de cădere
Nu poți să ni-i ceruiești Doamne cu tăcere
Căci noi ne închinăm
Și-ți cerem fierbinte
Dă-ne zile să mergem înainte
Să ne creștem copiii să-i ducem la școală
Să ținem puiuții cei galbeni în poală
Să împodobim ferestre
Cu crengi de salcâm
Să se audă pantofii
Pe surul caldarâm

Să coacem plăcinte
Și să ciocnim pahare
Să ne ținem de mână
Într-o strânsă sărutare
Să plecăm genunchii
De data asta de mulțumire
Căci gândurile noastre
Sunt toate la Tine
Și plânsul și chinul
Și tăcerea și frica
Ia-le tu Doamne
Ia-le și du-le
Fă curcubee în soare
Fă să fie bine pentru noi, bine în noi , pururi, doar bine!

Catedrala ortodoxâ sârbă Timișoara

Poezia numărul 1 din Săptămâna Mare


Postim până la Paște
Post negru,
Doar apă buzele noastre vor picura
Doar rugăciuni și căință
Sufletele noastre vor cânta,
Postim pana la Paște
Post negru,
Doar pâine vom mânca,
Pâine de grâu,de secară
Amară în dimineața albă și goală,
Postim pana la Paste
Post de izbăvire
În inimi ,iubire, iubire aprinsă
De rugă nestinsă,
Văruită pare noaptea cu luna
Străjer ,pribeag printre noi
În nopți așternem , stele , făclii
În case , flăcări vii.
Postim până la Paște
Cu capul plecat, acoperit de broboadă
Obrazul ne murmură,
Ochii ne tulbură,
Mâinele tremură răsfirând mătănii
În aprilie ,merii, țarinile pluguie.
Seceta arde macii roșii din mai
Când de Rusalii, salcâmii ,
Se îmbracă în straie bălaie
Și primii dănțuie în vale , crinii.
Postim pana la Paște
Și apoi până se naște ,
Cel ce Mântuie viața noastră de spinii durerii și a tăcerii
Mântuire în lume
Rostind nume,
Chemând pe fiecare,
La cina cea de taină și răscumpărare
Și Iuda din noi
Cu tristețe se închină
Turnând vinul în gol , ce curge a vină
Sărutul ce întoarce iertarea cea scumpă,
Și drumul crucii cel lung,
Îl străbatem cu toții,
La porți batem și cerem odihnă
În postul cel mare,
Rugăciuni și har , iertare,
Primim in dar…dar

Flori de măr(mărul din fața casei mele)

De Florii

Ramuri de salcie,
Ramuri de palmier,
Peste voi azi,
Peste noi ieri,
Mâine peste ei,
Sfințite cu bucurie
Duminica de Florii
Să vă fie
În suflet și în casă
Și la masă
Strop de liniște în pahare,
Binecuvântări în altare
Cerurile albastre să slăvească
Lumină și pace
Pace și lumină,
Iar inimi să zidească
Biserici albe
De speranță
Cununi de lămâiță
În mâini ca sa vă crească,
Și pașii să alerge
Să zboare blânzi prin lume,
Iar ochii să nu plângă
Și buzele să spună
Că de Florii
Se așterne in viață
Rugăciune
Și Taină
Și Iubire
Și numai voie bună!

Poezie pentru frumos

Azi eu îmi pun o mască de iubire, de adevăr,
Sufletul meu cască a uimire, flutură spre cer,
Fotografiez mereu hărțile întipărite pe fețele voastre,
Sentimente atârnate în minte, pe ochi,zăbrelite și mate ca într-o fereastră ce așteaptă să fie închisă sau spartă.
Emoții stârnite de a zâmbi cât mai frumos, de a sta pironiți într-o ramă de lemn sau de os,
De ar rămâne trecerea a tot și toate ca o năframă legată la spate!( mama își acoperea capul mic și drag cu o astfel de năframă și mă alinta și-mi întorcea inima pe dos, de dor, de neputința de a mă ști neîntors).
Uneori vă pun eu mască, mască împletită din ceară de tei,encaustic vă aștern cu temei, să rămâneți încremeniți , să priviți înspre copacii miraculoși de înfrunziți, să priviți doar înspre ei.
Uneori, azi, acum , mâine, alaltăieri purtăm toți mască, dar vă surprind fotografiind un alt timp,timpul rămas acasă!

Remember Thassos


Pescărușii ciugulindu-mi din palmă
Vinișoarele străvezii ale mele
Ale Mării Egee
Eu,Kouros sunt acum
Ce înalt a crescut sufletul meu
Acum sunt și eu tânăr bărbat
Acum pot fi,dacă vrei , iubitul tău,
Doar pentru câteva zile,
Cât suntem plecați in vacanță!
Eu Kouros sunt acum
Îngropat
În plaja cu marmură albă
Inima mea caldă
Pulsează mai mult sânge,
Mai multă frumusețe
Închinăciune
Să n-o dai nimănui
Nici măcar pescărușilor
Când ne întoarcem iar acasă!
Eu , Kouros , am fost cândva!

Thassos 2013

Poezie de duminică frumoasă de aprilie


Spovedania mea completă
S-a săvârșit la Roma
În ceasul ultim al zilei
Pioasă,devenisem dintr-o dată curioasă
Să beau cel mai bun latte machiato
Stând pe un caldarâm fierbinte în aprilie.
De -ar fi acesta ultimul păcat
Din lume
De-aș putea ține cana de cafea
În mâini , în fiecare dimineață
Rostind cu bucurie
Un Ave Maria,
Ascultând liturghia!
Într-una din duminici
Îmi voi spăla cana…

Roma, 2016,aprilie

Poezie de sfârșit de săptămână


Poezie de joi:
Joi in puhoi
Îmi aduce cântec despre voi
Prieteni dragi
Oameni ai sufletului meu
Mereu , mereu.
Îmi spune despre fiecare
Vezi că pe unul îl doare
Măseaua sau cotul
Pe celălalt l-a lovit norocul
Iar de altul , că e trist și împovărat
Și nu mai are chef să stea întins pe pat.
De câte unul îmi aduce aminte
Că stă în colț îngenuncheat și plânge
Și îi privește uimit pe cei ce țopăie și aleargă
Să prindă trenul dintr-o gară
Al cărei nume nu știu să-l pronunț
Iar câte unul face un anunț în care cere prin enumerare
Câte în lună și in stele
Mirându-mă de ce,chiar ele
Ar reuși ca să rezolve
Ziua de joi
Când noi cântăm cu toții
Un refren
Vrăjiți încă de ziua de ieri
Și așteptăm
Ziua de vineri
Când numai strigă nimeni
Nimeni!
Poezie de sâmbătă:
Sâmbătă lipsește din săptămână
E ciuntă chiar și de o mână
Cu un ochi de sticlă
Și cu degete de bachelită
Stă sprijinită pe un pian
Și în picioare încălțată cu teniși roșii cu design de ciocolată,
Pe umărul stâng
Își pune pelerina
Cu blugii ei cei peteciți, tăiați , cu franjuri
Se plimbă agale printre zile
Bijuterii chiar numai poartă
Și pare plictisită de o soartă
În care ea cuminte
Programează weekenduri fierbinți
Până la amiază
Mâncare chinezeasca și grătare
Duminica sa fie numai soare
Și un vernisaj al nu știu cărui pictor naiv
Și chiar de toate și nimic
Și hotărâtă că în calendar pe -o foaie
S-a strecurat puțină ploaie
Se așează nonșalantă în hamac
Ce -ar fi să-mi fac puțin de cap?
Să nu îmi pese nici de luni
Și nici de marți
Iar miercuri să mă lovească amnezia
Ca joi de -abia să-mi treacă și beția
Și vinerea să-mi pun umbrela în cui
Duminica să o iau hai hui
Și vezi că sâmbătă lipsesc
Și uite așa nu reușesc
Să număr până la șase
Și să mă țin mereu de farse
Ca un copil ce în joacă uită
Că sâmbăta e ziua cea mai lunga!