Lună / aprilie 2023

de elenalazar28

Pentru tine

Visul oricărei păsări migratoare este să se întoarcă acasă
Dar tu nu te mai întorci acasă
Ți-ai construit acolo cuibul
Iar puiul tău a învățat acolo să zboare
Intenționat într-un târziu îți vei frânge aripile ca să rămâi acolo
Și ciocul ți-l vei pune printre pietricele și florile de cireș roz și albe
Doar ochii tăi vor citi mereu poezii scrise în limba maternă
Și nu-și vor dezlipi retina de dorul pe care-l porți în tine
Noi celelalte păsări rămase să visăm aici te mai așteptăm să vii
Și în zborul nostru ne străduim să-ți aducem firele verzi de iarbă cu mirosul de acasă
Norii calzi de ploaie spini de arici
Și roze roșii de sânge
Ochii tăi nu vor plânge
Inima ta va cuprinde bucuria cu care mereu ne vom întâlni
Oriunde vei fi
Oriunde vom fi
Știu că ne gândim una la cealaltă chiar dacă în timp ne-am vorbit prea puțin
Pentru că nu aveam nevoie de cuvinte
Eram și suntem prea îndrăgostite de tot ce e frumos și cântă în note pe care doar noi le auzim doar noi le știm și le putem păstra vii și sfinte!

Fotografie trimisă de Cristiana(Anglia)
de elenalazar28

Poezie pentru mama

Ce pot să vă spun despre mama mea
Că avea ochii albaștri atât de albaștri
Că eram mai tot timpul supărată că nu mi-a dat nici măcar o dâră din albastrul lor
Că avea un amestec de cuvinte rostite în sârbă maghiară și alte limbi pe care le rostea în absența mea
Încât și pentru asta m-am supărat mult mai târziu
Că atât de mult mă certa
Dar pentru asta nu mă supăram
Îmi construiam o lume a mea
În care auzeam
Cât de frumoasă sunt
Cât de pricepută la toate sunt
Cât de cuminte sunt😂
Și cât de desteaptă sunt🙈
Și-i mulțumesc pentru asta
Că mi-am construit propria mea lume în care ea nu exista ( și m-a iertat pentru asta)
Acum când mama mea nu mai există
I-aș face loc în gândurile mele secrete dar cu blândețea și înțelepciunea mamei care sunt
Pentru că în toată pietrificarea și tristețea cu care m-a crescut
Știu că a tremurat și a plâns ca o mamă de teamă că cel mai mic copil s-ar pierde la un moment dat sau ar dispărea de tot
Și asta nu mi-ar fi iertat-o!

Mama mea ( copil ) fotografie făcută în Croația locul ei de naștere
de elenalazar28

Peste 50 de ani

La peste 50 de ani te întrebi cum de ai rezistat atât
Fără să fii măcar o săptămână depresiv( chiar dacă ai avut una sau două tentative de suicid)🙈
Chiar dacă… n-ai încercat să-ți pui măcar o dată inima în vid
Să vezi știe să înoate
Așa cum înoată copiii din China pentru a obține medalii olimpice dopați cu substanțe chimice nedectabile la controlul anti-doping( nici tristețea sau pierderea unei clipe unui cuvânt nu e remarcată)
Și în acești peste 50 de ani am înghițit atâtea reacții toxice aberații sclipiri minciuni donații
Uneori am tremurat mai mult decât trebuia
Uneori mai apărea și câte o pală de vânt care-mi lua nenoroacele dar nu mă plâng de ele
sunt fericită pentru că mai am două picioare cu care pot zbura și nu sufăr de amputare
Chiar dacă
În tot acest timp m-am târât ca o omidă și nimeni nu m-a zărit…o omidă care a plutit în derivă chiar dacă părea că are un scop
Cu suspine de adolescentă sau aere de divă.
Doar acum cu o nonșalanță timidă mă pot transforma în crisalidă
Luîndu-te și pe tine iubire să observi tot ce nu ai văzut până acum
Și să te înscriu măcar într-o competiție de viață pe care să o duci la final!

Pablo Picasso( Muzeul Picasso Paris fotografie realizată de Lara Nuțu 26.04.2023)
de elenalazar28

,,Povești”?!

Și când țin în mâni albul păpădiei bătut de ploaie și rămân
În târziu cu iluzia că am pierdut atâtea în viață,
Cred că nu sunt în lumea aceasta atâtea păpădii ascunse în ceață
Pentru câte nu am cunoscut sau nu am știut sau nu am făcut
Și pentru că deodată mă simt atât de bătrână și istovită,
Las păpădiile pripite, înfipte în iarbă
Și mă vâr în pat și trag plapuma de mătase peste cap
Și încerc să adorm,de m-ar cuprinde un somn în care am parte doar de vise cu zâne și unicorni,
Povești nescrise dar în care totul se termină cu bine
,,și au trăit tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” și-am încălecat pe jumătate de lună ca povestea mea să dăinuie, să rămână…sau un alt final cu pantofii de bal.

25.04.2023
de elenalazar28

Poate

Și fotografii stau adunate în mine ca o carte
Pe care o vor răsfo-io cei care mă mai vor
Sau cei ce n-au știut
N-au auzit de mine
Și poate primăvara cu gust de liliac
Crud și sălbatic
Cu flori ce nu mai tac
Și amintiri întipărite ascunse pe retină
Vor fi mai multe poate
În vara care vine
Sălbatică cuprinsă de dor și de arșiță
Ca un deșert ce crește prin trupuri de dorință
Și se întinde în sus și-n jos și-n lat
Și-n lungul vieții noastre
Dulce și sfânt păcat
Poate va rămâne un colț dintr-un clișeu o pată de lumină un ochi în curcubeu
Fotografia albă cu umbre și cuvinte
Poate zilele toate vor merge înainte
Poate în imagini voi apărea doar eu!

Egipt septembrie 2022
de elenalazar28

Tu

Și nu fi sfios când eu te iubesc
Așa știu să te miros cu susul în jos
Mă strecor ca o hienă pe lângă umărul tău stâng
Să pot privi dedesuptul lui
Să-l miros să-l descos
Să-mi înfig dinții până la os
Să-i sorb seva și măduva roasă de timp
Și sătulă să pot să te ating
Mai jos de rotulă
Pe tibia groasă
Să-mi știi mângâierea aspră sau de mătase
Și mă voi lăsa până sub talpă
Strivită și grea
Istovită și rea
Și mă vei purta și mă vei ține minte
Voi fi vie ca durerea de măsea și de dinte!

Iris din grădina mea
de elenalazar28

Singură

Iar eu te știam atât de mult pitulat în mine
Încât am uitat să te mai strig
Poate uneori ți-era frig
Și trebuia să te țin în brațe
Ca pe un nou născut
Să te alăptez și să te mângâi pe frunte
Să nu rămâi încruntat
Ar fi păcat
Se spune că faci riduri de expresie
Poate tu nu ai vrut asta
Și cu cât mă gândeam mai mult la nevoile tale
Cu atât mai mult te vârai pe sub pielea mea
La un moment dat mi-a apărut pe brațe fire de păr d-alea tale
Și încercam să le ascund
Și mă uitam și dedesupt ca nu cumva să-mi crească și o pereche știi tu
Sau un falus mic sub subțiori sau pe pântec
Nu mă speria acest lucru prea tare
Mai mult eram nedumirită ce gel de duș să folosesc
Trupul meu mirosea veșnic a transpirație de bărbat
De cât de mult mă iubeai
Mă doreai
Mă aveai
Și m-am trezit dintr-o dată singură în primăvară
toți din jurul meu plecau sau păstrau distanța
Nedumiriți de prezența ta
Pentru că ele persoanele cumsecade nu purtau nimic sub epidermă!

de elenalazar28

Înviere

Să plouă peste noi cu stele lăptoase albe ca de miei,
Mieii tăiați și rupți în două
De noi putem privi în ei,
Să plouă peste noi cu pietre
Mai albe decât apa care curge,
Să spele supărările, tristețea, și relele să ni le plângem,
Să plouă peste noi cu iarbă,
Cu iarbă crudă și trifoi,
Să fim toți iazuri lungi, întinse pe care pasc mai buni ca noi,
Să plouă și cu suflete de îngeri cu oase albe flori de cireș,
Să fim semințe ce se nasc lumină,
Să încolțim pe la ferești,
Să crească ramuri de cunună
Ca Tu să poți să ne privești,
Să plouă și cu sori și lună,
Să plouă cu ce vrei și ce dorești,
Să fim jertfiți și judecați de alt Irod
Și prinși în cuie
Și să murim și să-nviem frumos…
Și ploaia să ne spele-ntr-una
Și să ni-l spele pe Hristos,
Că n-avem lacrimi ca să-l plângă și n-avem mirul prețios,
Să plouă cu cântări de slavă, să plouă cu cuvinte-n rugăciune, pricesne și prohod, să plouă și cu ce nu ne putem spune,să plouă și cu ouă roșii-ncondeiate,
Să plouă și cu iezi mieroși, mărunți și grași,
Să plouă cu iubire și cu pace,cu liniște și cu arhangheli și cu sfinți,
Să plouă cu mamele noastre care așteaptă ca plânsul lor să nu mai fie plâns,
Să plouă mult și pe alese,
Ca într-un potop de primăvară caldă
Să fim toți miri și toți mirese,
Să plouă peste noi cu vin și pască, să plouă peste noi cu Paște să fim cu toții Înviere!

Ioana pregătindu-se pentru Paște
de elenalazar28

Rugăminte

La șase ani am primit prima carte
O carte roz și mov cu povești japoneze
O primisem ca mențiune când terminasem clasa a întâia
Pentru mine era o minune
Stăteam cuminte și citeam prima oară în gând cine să mă asculte
Vocea mea pierea sugrumată în vânt
Nu puteam rosti cu o altă voce
Pentru că eram un copil cu rahitism cu oxiuri mici și mulți care mă rodeau pe dinăuntru tăcuți
Oasele mele creșteau bântuite atât de încet și chinuite
Nu eram un copil frumos
Nu eram premianta clasei
Nu eram copilul dorit
Nu aveam cârlionți ca fratele meu și nici ochii albaștri
Aveam bretonul lins și ușor ca firele de porumb de mătase
Din când în când mă opream din citit
Îmi închideam ochii ca-ntr-un vis
Și-l rugam pe Dumnezeul meu
Să mă ducă în Japonia
Să vorbească cu Dumnezeul de acolo să mă primească și să mă ocrotească
Și acum în săptămâna mare cu sufletul lipit de spinare
Îl rog dacă se mai poate
Să mă poarte departe, departe!

de elenalazar28

Vestire

Nu mi-au plăcut niciodată ierbarele
Mă tângui pentru florile uscate
Așezate într-o ordine perfectă
Flori de primăvară
Flori de vară
Flori de toamnă
Flori de iarnă
Flori din viața mea
De aceea când văd flori strivite în casele celorlalți
Trimit bondarii și albinele
Să le fertilizeze pe ascuns
Și să spună sărumâna că nu am trimis viespile descoperite într-o dimineață în lemnul greu și afumat al verandei
Să le bântuie diminețile
Șocate anafilactice și bogate de câte ierbare au strâns în timp
Mai bine le-ar culege semințele înainte de ninsori
Și le-ar împrăștia în pământul moale de ploi
Să răsară culori
Ca o vestire a iubirii din noi!