Poezie de iunie fierbinte

Îmi vine să-ți amintesc de mine cea tânără din când în când
De aceea mă port prin casă fără sutien cu o nonșalanță și o angoasă de parcă m-aș rătăci în etern
Iar după fiecare noapte și secundă lungă în care noi doi ne-am iubit,
Mănânc înghețată multă,
Acum am timp să observ
Că rochia cu tivul brodat cu roșul mat
Nu mă cuprinde,
Am tot timpul din lume
Să exersez pilates și stretching și yoga,
Să plâng,să nu plâng,să mă plâng
Privind în anii din urmă
Cum zburam rătăcind, rătăcind
Adunând ca într-un puzlle 3 D
Fărâme din tinereți
Și-ți fac cu ochiul într-una, în dimineți
Când tu mă trezești,șoptindu-mi:
-Nu știu ce faci iubito
Dar tot mai frumoasă și dragă îmi ești!
Și eu mă adun în tine mioapă la tot ce e în jur
Și știu că îmi vine, dar ce îmi vine
Să iubesc,
Să te mir,
Să te …
Tot timpul din lume!

Sidi El Bechir 05.05.2022

Poezie copilărească

Știu că numai tu mă miroși ca pe o vară cu nopți lungi,acoperite de stele fierbinți în îmbrățișările mele
Cuvintele auzite uneori cad,
Ploi repezi,
Tunete de vocale,
Mă încalț cu sandale și port rochițe scurte
Galbene,roșii sângerii
Ca și cum apusurile
S-ar pătrunde în mine stinghere, hoațe și vii
Și trupul meu acoperit de sudoarea smintită din zi
Îți amintește de dogoarea
Coaptă din lanuri
Și-mi scrii,
Că ți-e dor dor de pâinea dospită și arsă în cuptor
Că mi-ai întins cearșaful de pânză
Și l-ai împodobit cu flori,
Maci ofiliți să zaci
Margarete turtite de albul fără bronz
De buzele mele dorite
În dimineți peste tot.
Știu că numai tu mă miroși ca pe o vară
Ce abia e la început
Și-mi trimiți mesaje cu gif-uri drăguțe mereu
Să nu te uit.

Lanzarote 04.2021(rochița mea galbenă)

Te iubim

Știu că ai obosit
Și te doare nenorocitul de picior legat cu sârme reci și strașnic de puternice
Ca să poți să alergi,
Știu că plămânii tăi se inundă de ploi,
Că sunt ca cei doi poli
Fără vară,
Că în curând vei pleca într-o țară,pe care nu o voi cunoaște eu,acum,
Dar în ziua aceea nescrisă încă de mine
În care voi fi acoperită de alte urme îndrăznețe de câini bătrâni
Te voi lua cu mine,
Să ne jucăm nebune, nostalgice,amnezice de lume,
Până atunci,
Fiecare din noi vom păstra frumusețea dragostei tale incomensurabile
De neatins,
Dorul nestins,
Mirosul tău de soare și iarbă,
Răsuflarea ta caldă,
Atingerile tale de vis,
Te iubim
Te iubim
Cum n-am crezut că vom iubi vreodată
Te iubim și-ți mulțumim
Pentru tot ce ne dai,
Pentru tot ce ne-ai dat
Și nu ai așteptat ca tu să primești vreodată!

,,Viețile câinilor sunt prea scurte.Acest lucru, este, de fapt, singurul lor defect”(Agnes Turbunll)

Nu-ți spunem rămas bun Hazel

Am păstrat din anii tăi
Smocuri de păr
Subțiri
Mătase a porumbului
Cu miros de ghimbir
Frunzele de ceai ținute în borcanele de sticlă legate cu ațe subțiri mai păstrează subtil mirosul acesta cu mișcări timide,
Smocuri groase,cânepoase,
Fuior de dor,
Salteaua puțin roasă,
Ursul peticit,surd,adormit,
Memoria a reținut fețele celor pe care i-ai iubit,
Drumurile,
Muulte drumuri,
Dar care se sfârșeau mereu acasă,
Mi-am făcut și testamentul,pomenile,
Mi-am pregătit și ultimele cuvinte,
Iar tu îmi vei fi ca un dinte,
Ca ultimul dinte cu care voi molfăi nu știu ce,
Sper,împărtășania
Dacă în viață voi fi cuminte,
Vei rămâne pentru mine ca ultimul femur
Și voi crede în adâncul sufletului că ai plecat într-un sejur sau o vacanță binemeritată de lungă durată
Pentru că erai obosită,atât de obosită
De iubire
Muuuultă iubire,
Și vroiai să vezi și tu ce e în afara ei.
Voi veni și eu la un moment dat, poate voi știi acel moment
Acea zi,
Și vom lenevi împreună la soare
Ne vom încălzi,
Ne vom săruta pe ochi,pe burtă,pe picioare
Vom juca un altfel, etern joc
Tu vei fi stăpâna mea
Și eu voi învăța din nou, de data aceasta adevăratul sens al iubirii,
Voi știi să iubesc mai mult
Infinit de mult
Acel mult pentru care nu s-au scris și nu se vor scrie vocalele și consoanele!

Hazel 13.04.2009-08.04.2022

Poezie de dor acum de vară în iarnă

Bântuită iarnă de ger
De polei,
De ploi care te mucegăiesc și te rod pe dinăuntru
De-ți pocnesc articulațiile și scrâșnesc de durere în tăcere,
Parcă îmi vine, sigur îmi vine
Să mă împachetez cu pălării și ochelari de soare
Cu rochii roșii cu modele etno și cu buline
Și să negociez o croazieră pentru mâine,
Să fac escale chiar și o sută, prin porturi și orașe colorate,
Să mă scufund în apele albastre,
Să stau cu burta mea de doamnă doar la soare,
Să învârt măsline coapte și acide
În deți de gin sau de Martini,
Să uit să pun cuburi de gheață(le las acasă și în piață)
Să răsucesc paiul în gură,
Și tu să mă iubești peste măsură!

Costea Crina

Poezie de ,,bine”

Sunt bine.
Le poftesc în binele meu
Pe bufnițele albe și pe căprioare,
Pe reni,
Pe iepuri,
Și pe vulpi,
Și-n loc de vânătoare
Am să fac un târg,
De Crăciun,
O să vă dăruim,și nu o să fim negustori
Zile minunate și magice de sărbători,
Vise împletite cu stele ninse în trupul lor
Și vise împlinite,
Și sărutări pe inimi, tuturor,
Să fie pentru toți și pentru toate
Belșug de bunăstare,bunătate,
Și Steaua Nordului să vă răsară
Din zori de zi și până-n seară
Să fiți tot tineri, veseli și zglobii,cu suflete naive de copii,
Să vă purtați mereu cu cinste și cu fală,
Să fiți feriți de necazuri și boală,
Să nu vă doară trupul, să nu vă rănească nimic ce-i rău din lumea aceasta pământească,
Să se sloboade raiul peste voi,
Să vă iubiți, să fiți mereu un ,,doi”
Să nu vă lăcrimeze ochii de tristeți,
Să vă treziți mereu în calde dimineți,
Să stiți a vă ierta și a prețui
Minuni,să fiți minuni albastre , vii!

Mihai Nicoleta-Loredana

Poezie dulce de decembrie

Cum îți începi ziua în decembrie iubire?
Oare,
Ne întindem nărăvașe în pat
Ne tragem plapumele matlasate peste cap,
Stăm până la amiază îmbrăcate în pijamale flaușate sau ne jucăm
De-a ascunselea în zăpada moale,noi și o pisică albă,mică,
Iar după-masă poate ne și bem cafeaua, ceaiul sau ciocolata neagră, fierbinte și cu gulere de frișcă,
Și ronțăim prăjiturele cu cranț și nuci și cu bezele,
Și poate seara ne mai și iubim,
Sau poate iar ne punem în pat și mai citim,
Și lenevim, și lenevim
Și stelele polare le privim
Și adormim cu gândul doar la ele
La cerul magic și mistere!

Suzana Nicolae Staicu

Sunt îndrăgostită

Sunt îndrăgostită
La vârsta mea? (E o tâmpită!?)
Și eu declar cât pot de tare
Da, sunt îndrăgostită de toamna nevestită,
Caldă cu ploi de primăvară,
Cu galbenul din case crud de caisă,
Cu arbori dezveliți și fără de pudoare,
Cu foșnet scurt de frunze în suflet,
Cu struguri cruzi și cu gutui,
Cu coaptele ludăi dulci amărui,
Cu mersul meu anapoda pe străzi
Lăsându-i toamnei sufletul să mi-l culeagă
Să fie ghindă sau castană pe o creangă,
Să-l mângâie în noapte vântul ei,
Să-l ducă în inimi teleleu, în voi, în tot și nicăieri!

De toamnă sunt îndrăgostită, atât de îndrăgostită
Încât mi-aș da din suflet să rămână și să-mi doarmă
Pe brațe și pe pântec și pe ochi, să fie amorțite secundele în ceață, să vă încălzesc târziu în dimineață,
Să fiu eu somn de drumuri castanii
Și somn cu vise roșii printre vii, să întind cât pot din viața mea , noaptea de toamnă, ca o taină cu stele mici și plumburii, cu îngerii pictați în strană, pe cer cu chipuri de aramă, să fiu eu somn și voi în toamnă arbori vii, să îmbătrâniți plini de iubiri!

Timișoara România(anonim)🍂🍁❤️

(A se citi cuvântul vii ca fiind pluralul substantivului vie)

De octombrie

Trecerea noastră în toamnă
A venit ca o suflare,
O suflare într-o lumânare mică de ceară,
Pâlpâie zilele noastre totuși calde,
Vântul bate mai leneș
Copacii își sufulcă mânecile
Și dau din mână încet,
Discret și atât de cochet
Încât ți-ar fi teamă să le atingi trupurile costelive acum
Scrijelite de nervurile negre, galbene sau roșii
Ale frunzelor atârnate pe ei!
Trecerea noastră în toamnă seamănă cu mersul din bucătărie în dormitor
Unde ne întindem pe pledurile groase de lână
Și ne spunem:Noapte bună! Somn ușor!
Și tu în vis m-ai ține de mână
Ca pe o răsfățată ce îngână
Încă o dată
Un verb duios și ros de amintire
Cu susul în jos
Cu miros de măr copt
Asemenea trupului meu
Și deodată mi s-ar face poftă de ceai,
Și mi s-ar face sete de ceva dulce
Și pentru că nu am sau nu ai
Te-aș săruta mult, mult,mult
Ca și cum toamna sau visul s-ar duce!

Timișoara 22.10.2021Bienala de artă contemporană 1.10-7.11.2021 Art Enconunters ISHO Office fragment de tapițerie

Sfârșit de vacanță

Cât de adânc în oceanul Antlantic
Cât de adânc
Mă pătrund în tine
În albastru și verde
Doamne cât de bine și amorțit și liniștit îngerul meu visează cocoțat pe valuri dansează
În timp ce eu mă scufund în calima să-mi ducă visul mai departe și inima
Îi fac cu mâinile mele semne
Îngerului
Semne cu mâinile mele crescute în nisip și în lavă
Dar cine să le vadă
El e atât de preocupat să consume rom alb gin și daquiri
Și algele și scoicile îmi sug sângele ca vampirii și nu-mi mai rămâne decât să îmi las sufletul meu de bun rămas în Oceanul Atlantic în hăul plin de mister la granița dintre umbre și cer!

Fuerteventura, Insulele Canare