De frumusețe

Ca ploaia mă lipesc de tine.
Nu-i așa că sunt mai frumoasă când mă port cu norii negrii prin casă,
Când te lipești de spinarea mea udă
Și brațele-mi fulgeră
Și ochii îmi tună?
Mă privești ciudat și mirat
Că soarele cald nu s-a arătat,
În suflet,pe buze te picur într-una,
Ca toamna te scutur
Și plouă…și plouă și luna.
Ne poartă în brațe noiembrie, ne plimbă cu el,
Ne iubim tragic de parcă am edita epopeea lui Ghilgameș de ieri.
Ca ploaia mă lipesc toată de tine.
Te iubesc!
Mă iubești!
Ne plouă noiembrie cu îngerii pământești,
Galbeni, rotunzi,
Mă ascund,
Mă ascunzi,nu mă vezi?
Eu știu frumusețea din toți, o păzesc, n-o s-o pierd,nu mă pierzi și plouă mereu cu ochii mei albaștri și verzi!

Fotografie realizată de dr.Fiscutean Ancuța

De veri și iubiri

I-am povestit verii despre tine,
Despre trupul nădușit ce se desprinde de mine
După ce ne-am iubit,
E muuult,muult prea cald să te pot ține în brațe!
Nu cumva vrei limonadă cu vreo două, trei cuburi de gheață?
I-am vorbit verii despre tine,
Cum îți miști degetele pe sânii mei
Întinzând uleiul încins de bronzat,
Cum strâng în pumni
Buretele cu care ca pe un copil te-am spălat în seri,de nisip,vânt și sarea dulce, adunată,
Sărutată pe umerii tăi.
I-am arătat stelelor din nopțile albastre și lungi cuvintele mele șoptite în curba axilei tale pitite
Și mi-au trimis ploi,
Să tremur mereu lângă tine,
Să mă vâr în tine,
Apoi au dezlănțuit ninsori
Și ghețuri veșnice
Să ne criogeneze
Sufletele în dragostea cea lungă
Să viseze,
Să viseze
Și atunci mi-am răsfirat vocalele să strălucească pe cer!

Portofino 2022

,,Iubi”

Am văzut marile piețe ale orașului ticsite de oameni
Parcă erau mai mulți ca niciodată,
Parcă s-au născut deodată
Sau în aceste zile pârjolite și dezgolite,amețite nu se practică activități domestice,
Oamenii nu mai dorm împreună,
Preferă să se țină de mână pe stradă,
Pe la colțurile clădirilor au pus coșuri imense de metal pentru așa zisele reziduuri,cine să se mai înghesui pe acolo,
Să se lipească lasciv de ziduri,
Oamenii nu se mai țin în brațe,
Se cuibăresc atenți în vreun fotoliu de marcă
Cu laptopuri scumpe drept iubire,
Eu fac yoga între timp și-mi examinez sânii cu uimire
Și nu sunt hotărâtă dacă mi-i măresc
Sau nu pot, să te întreb pe tine?!
Iubi avem bani pe card?
Iubi chiar dacă am sânii lăsați și grei de bătrânețe mă iubești?
Iubi ai văzut pozele din piață?
Casele au ochi de oameni în loc de ferestre
Iubi, trăiești, alo, cine mai trăiește?
Am văzut marile orașe în care te pot pierde și să nu mai te găsesc!(iubi eu iubesc, tu iubești, el, ea iubește…)

Piața Traian Timișoara iulie 2022

Mi-e tot timpul dor

Privesc la acoperișuri de case
Știu că dincolo de ele
Se aștern tăceri
Line sau foșnitoare de mătase,
E un cer atât de senin uneori
Ca și cum nu s-ar întâmpla nimic,
Îngerii presupun se bronzează în amiază
Sau își fac siesta sau
Visează?
Și atunci ne simțim pierduți,nevăzuți,
Îi strigăm,
Dar strigătul nostru se pierde într-un nor ivit de nicăieri,
Ceilalți îngeri plecați dintre noi
Nu ne pot răspunde,
Întind pleduri pe șezlonguri,
Prepară Devil’s Blood Cherry
Sau adună mizerii din etern,
E o plajă atât de întinsă acolo sus,
Imensă,încât te-ai putea plimba și afunda în nisipul ei
Ani fără număr
Și-mi închipui că și eu pot pleca
Într-o secundă pe acolo…
Îngerul meu oricum doarme acum
Și nu mă veghează,
Dar mi-e teamă de drum
Și oricât sufletul meu de dorul tău oftează
O să mă mai aștepți
Până voi veni la tine!
Între timp îmi aprind țigara și fac rotocoale în aerul cald, de fum
Nu fi îngrijorată că fumez mult mi-am făcut acum o lună radiografia,
Am plămânul drept bun, bun,
Celălalt ți l-aș fi donat ție ca să poți să mai stai cu mine,
Dar nu există negoț și nici tehnici de abordare
A transplantului de organe între prieteni cuvântători și necuvântătoare!

Piața Traian Timișoara

O mare perfectă

Nu mi-am ales o persoană perfectă care să mă iubească
În vara aceasta,
Nici în alte veri,
Nici o vară,nu este perfectă,
Nici alte seri,
Dar pot înota într-o mare perfectă
Cu valuri și culori scăldate într-o mie de nori,
Cu nisipuri fine, albe sau negre
Pe care să așez urme și semne
Ale trecerii mele
Devreme
Și pietre și scoici,
Alge și arici,
Meduze albe, pitice,
Pitite de frici
În ierburi ciudate, albastre și verzi,
Mă fac,te faci că nu le știu, că nu le vezi,
Nici o iubire nu e perfectă în timp,
Nici un trup nu e perfect în timp
Și nicicând nu am putea să fim perfecți în ceea ce spunem sau facem,
Dar totuși putem să zacem
Pe malul mării perfecte
Măcar puțin,
Să privim,
Să tânjim
Să dorim,
Să…im!

Paros Marea Egee (fotografie realizată de Liana Pleșa)

Poezie de iunie fierbinte

Îmi vine să-ți amintesc de mine cea tânără din când în când
De aceea mă port prin casă fără sutien cu o nonșalanță și o angoasă de parcă m-aș rătăci în etern
Iar după fiecare noapte și secundă lungă în care noi doi ne-am iubit,
Mănânc înghețată multă,
Acum am timp să observ
Că rochia cu tivul brodat cu roșul mat
Nu mă cuprinde,
Am tot timpul din lume
Să exersez pilates și stretching și yoga,
Să plâng,să nu plâng,să mă plâng
Privind în anii din urmă
Cum zburam rătăcind, rătăcind
Adunând ca într-un puzlle 3 D
Fărâme din tinereți
Și-ți fac cu ochiul într-una, în dimineți
Când tu mă trezești,șoptindu-mi:
-Nu știu ce faci iubito
Dar tot mai frumoasă și dragă îmi ești!
Și eu mă adun în tine mioapă la tot ce e în jur
Și știu că îmi vine, dar ce îmi vine
Să iubesc,
Să te mir,
Să te …
Tot timpul din lume!

Sidi El Bechir 05.05.2022

Poezie copilărească

Știu că numai tu mă miroși ca pe o vară cu nopți lungi,acoperite de stele fierbinți în îmbrățișările mele
Cuvintele auzite uneori cad,
Ploi repezi,
Tunete de vocale,
Mă încalț cu sandale și port rochițe scurte
Galbene,roșii sângerii
Ca și cum apusurile
S-ar pătrunde în mine stinghere, hoațe și vii
Și trupul meu acoperit de sudoarea smintită din zi
Îți amintește de dogoarea
Coaptă din lanuri
Și-mi scrii,
Că ți-e dor dor de pâinea dospită și arsă în cuptor
Că mi-ai întins cearșaful de pânză
Și l-ai împodobit cu flori,
Maci ofiliți să zaci
Margarete turtite de albul fără bronz
De buzele mele dorite
În dimineți peste tot.
Știu că numai tu mă miroși ca pe o vară
Ce abia e la început
Și-mi trimiți mesaje cu gif-uri drăguțe mereu
Să nu te uit.

Lanzarote 04.2021(rochița mea galbenă)

Te iubim

Știu că ai obosit
Și te doare nenorocitul de picior legat cu sârme reci și strașnic de puternice
Ca să poți să alergi,
Știu că plămânii tăi se inundă de ploi,
Că sunt ca cei doi poli
Fără vară,
Că în curând vei pleca într-o țară,pe care nu o voi cunoaște eu,acum,
Dar în ziua aceea nescrisă încă de mine
În care voi fi acoperită de alte urme îndrăznețe de câini bătrâni
Te voi lua cu mine,
Să ne jucăm nebune, nostalgice,amnezice de lume,
Până atunci,
Fiecare din noi vom păstra frumusețea dragostei tale incomensurabile
De neatins,
Dorul nestins,
Mirosul tău de soare și iarbă,
Răsuflarea ta caldă,
Atingerile tale de vis,
Te iubim
Te iubim
Cum n-am crezut că vom iubi vreodată
Te iubim și-ți mulțumim
Pentru tot ce ne dai,
Pentru tot ce ne-ai dat
Și nu ai așteptat ca tu să primești vreodată!

,,Viețile câinilor sunt prea scurte.Acest lucru, este, de fapt, singurul lor defect”(Agnes Turbunll)

Poezie de dor acum de vară în iarnă

Bântuită iarnă de ger
De polei,
De ploi care te mucegăiesc și te rod pe dinăuntru
De-ți pocnesc articulațiile și scrâșnesc de durere în tăcere,
Parcă îmi vine, sigur îmi vine
Să mă împachetez cu pălării și ochelari de soare
Cu rochii roșii cu modele etno și cu buline
Și să negociez o croazieră pentru mâine,
Să fac escale chiar și o sută, prin porturi și orașe colorate,
Să mă scufund în apele albastre,
Să stau cu burta mea de doamnă doar la soare,
Să învârt măsline coapte și acide
În deți de gin sau de Martini,
Să uit să pun cuburi de gheață(le las acasă și în piață)
Să răsucesc paiul în gură,
Și tu să mă iubești peste măsură!

Costea Crina

Poezie de ,,bine”

Sunt bine.
Le poftesc în binele meu
Pe bufnițele albe și pe căprioare,
Pe reni,
Pe iepuri,
Și pe vulpi,
Și-n loc de vânătoare
Am să fac un târg,
De Crăciun,
O să vă dăruim,și nu o să fim negustori
Zile minunate și magice de sărbători,
Vise împletite cu stele ninse în trupul lor
Și vise împlinite,
Și sărutări pe inimi, tuturor,
Să fie pentru toți și pentru toate
Belșug de bunăstare,bunătate,
Și Steaua Nordului să vă răsară
Din zori de zi și până-n seară
Să fiți tot tineri, veseli și zglobii,cu suflete naive de copii,
Să vă purtați mereu cu cinste și cu fală,
Să fiți feriți de necazuri și boală,
Să nu vă doară trupul, să nu vă rănească nimic ce-i rău din lumea aceasta pământească,
Să se sloboade raiul peste voi,
Să vă iubiți, să fiți mereu un ,,doi”
Să nu vă lăcrimeze ochii de tristeți,
Să vă treziți mereu în calde dimineți,
Să stiți a vă ierta și a prețui
Minuni,să fiți minuni albastre , vii!

Mihai Nicoleta-Loredana