Mă-nfășor cu trupul tău iarnă Îmi îngheț trunchiul cerebral într-o unică imagine Tropăie secundele albe de peste zi Aducând nori și soare deopotrivă Mă poticnesc în ninsoare și cad la picioarele tale iubire Nu mă uita nu pleca Nu mă lăsa Nu semăna pustiu în viață Inima mea e pregătită să învețe despre tine Chiar dacă e atât de târziu Binecuvântează zilele mele Să-ți aduc cântări și slavă Acum că te voi cunoaște Și voi fi tare ca piatra Din care susură cuvinte De mulțumire și nu de ocară Înfășoară-mă cu tine în seară Până nu voi zbura!
Poate că tu nu știi că vântul s-a pornit să sufle turbat M-a trezit m-a dat jos din pat Și lovește cu o furie nemaiîntâlnită până azi Zbiară iernatic pe drum Poate că ne vestește un început de primăvară Doar în zilele lungi de vară Bătea ca un nebun Cum bate acum Mă închid între pereții casei și ascult bum bum Gâlgâit de păsări călătoare ce vor să se întoarcă Bulbi și lujeri de roze ce pocnesc Bum bum iarnă te oprești Sau ne aduci zăpezile de odinioară Te zvârcolești sau ceva te doare Și nu știi să-mi vorbești și de aceea îmi trimiți vântul nebun?
Poate uneori am mers doar cu piciorul stâng în viață Tronc pleosc hop Parcă uneori și acum piciorul stâng e de gheață Chiar dacă inima e pe aceeași vericală cu el Blegul tembel picior a nimerit toate gropile de-a lungul anilor Împiedicându-se mereu Dar interesant e că nu mă doare Are o anduranță lipită de soare Și-o gleznă lihnită după mângâieri Mângâierile de azi de ieri Și-i plac pantofii cu tocuri înalte elegante ciocatele de piele fină Și nu sunt ele de vină Pentru mersul uneori ombilicat de c…at Al trecerii mele în viață Trebuia să exersez mai mult prima poziție de bază a picioarelor în balet Să mă întorc mult mai ferm În unghiul de maxim 90 de grade Să-l cern Să-mi iasă perfect Și totuși de cele mai multe ori cineva mi-a admirat mersul și și-a îndreptat privirea spre piciorul meu stâng invidiind strategia Mirarea mea spontană onestă de a face pașii mari Impresionând Ce Pe cine Când Pentru cine Pentru ce Asta rămâne de văzut!
Se spune că toamna se poartă melancolia,geci de piele și stivale, Șaluri portocalii cu urme de soare, Inimi strivite regăsite în cețuri, Ochi vopsiți cu negrul albastru de ciori Și obraji cu pete de soare și lacrimi de mare Și umeri îmbrățișați de palide ploi. Toamna se poartă însă iubirea mai mult ca niciodată, O căutăm înfrigurați și ciufuți, Suntem îndrăgostiți în noaptea cea lungă Cu umede stele și săruturi fierbinți, Se despoaie frunza în vânturi și în urme, Mă dezbraci, cu durere mă strigi, Se așterne bruma pe stradă, Tremură toamna pitică, se strânge roșie de frig, În suflet se vâră timidă, mă atinge, Te ating, Mă atingi, Bum bum, se aude cum zilele se scutură de păsări și flori, Se întunecă atât de devreme Și cerul se ascunde în nori!
Și încă vine toamna Și încă se mai poartă războaie În acest,,veac de singurătate” Ni s-a promis că se va schimba totul Că va crește durata medie a vieții De parcă viața ar putea avea o medie Viața are o anumită durată Începe dimineața când ne întindem mădularele asemenea pisicilor Și ne ridicăm brusc în picioare Mirați de verticalitatea ce ne-a fost dată Și uimiți că nu ne cresc încă aripi Cu care să putem cuprinde iubirea Inima bate Fără a se hipertrofia Nu se oprește În toamna frumoasă bizară A mea a ta Și o luăm de la capăt mereu și mereu Pentru a marca statistici Sau pentru? Pentru a-mi zâmbi A mă ține de mână A te privi A privi Vom fi mereu împreună Nu știu cine va arunca colbul și jerbele de crizanteme peste noi Nu știm dacă vom învinge sisteme Nu știu uneori dacă pot număra mai departe de doi Sau pot împărți sau mediatiza jumătatea ta Jumătatea mea… Sau poate cineva va face odată o medie.
Anemone de toamnă(un mic detaliu din grădina mea)11.10.2022
Când am crescut mare,mare, așa cum se cuvine, Mi-am decupat sternul, cu degetele răsfirate în rugăciune Să vă holbați la inima mea, O minune! Decolorată de iubire, Pulsând în ritmuri de zile și nopți, Galopând în aridul gândurilor Elegant,mai târziu haotic semănând a dinți de femeie,nu de fierăstrău, puls ce nu va fi convertit niciodată! Se va accelera mereu într-un flux și reflux asemănător mării, Va primi aripi de înger Și va zbura, Va cânta,va dansa, se va autografia răzând Și nici o clipă nu va plânge pentru timpul trecut!
Privesc la acoperișuri de case Știu că dincolo de ele Se aștern tăceri Line sau foșnitoare de mătase, E un cer atât de senin uneori Ca și cum nu s-ar întâmpla nimic, Îngerii presupun se bronzează în amiază Sau își fac siesta sau Visează? Și atunci ne simțim pierduți,nevăzuți, Îi strigăm, Dar strigătul nostru se pierde într-un nor ivit de nicăieri, Ceilalți îngeri plecați dintre noi Nu ne pot răspunde, Întind pleduri pe șezlonguri, Prepară Devil’s Blood Cherry Sau adună mizerii din etern, E o plajă atât de întinsă acolo sus, Imensă,încât te-ai putea plimba și afunda în nisipul ei Ani fără număr Și-mi închipui că și eu pot pleca Într-o secundă pe acolo… Îngerul meu oricum doarme acum Și nu mă veghează, Dar mi-e teamă de drum Și oricât sufletul meu de dorul tău oftează O să mă mai aștepți Până voi veni la tine! Între timp îmi aprind țigara și fac rotocoale în aerul cald, de fum Nu fi îngrijorată că fumez mult mi-am făcut acum o lună radiografia, Am plămânul drept bun, bun, Celălalt ți l-aș fi donat ție ca să poți să mai stai cu mine, Dar nu există negoț și nici tehnici de abordare A transplantului de organe între prieteni cuvântători și necuvântătoare!
Eu știu că mama lui l-a născut pentru mine. Dar mama lui nu se gândea la asta, Mama lui își dorea ca atunci când a venit pe lume Să fie sănătos ,să aibă noroc( de frumos era și este frumos). Acum obligatoriu îi fac setul de analize uzuale Și-l programez pentru la anul la RMN… Când era copil făcea parte din UTC… Acum face parte din mine Cu tot cu miros, Cu partea din dos, Cu matricea din os, Acum eu îl știu cel mai bine( sau poate nu știu) așa cum nici mama lui nu știa ce făcea când era copil Sau ins juvenil, Habar nu avea de masturbare Sau Doamne ce mult te-ai înălțat Cum ai crescut mare! Eu știu că mama lui în durerile facerii mă striga pe mine, Eu nesuflet fiind încă Rătăcind minuscul în inima îngerului meu Îmbolnăvindu-l atât de tare de stenoză Încât auzind țipătul de mamă Nu a mai respirat Și pentru o secundă a închis ochii,s-a luminat și m-a creat Din minusculul lui Ca să-l iau de bărbat Pe el întregul meu Pentru toți anii Ca să nu sufăr de nimic Învățând mereu despre iubire, Ca eu Eu,să vindec, Să oblojesc, Să tămăduiesc ce e verde sau copt,nuanțând totul în roșu sau roz!
Astăzi mi-am smuls unghia Să nu mai pot zgâria muchia umărului, carnea ta, Mi-am prins limba în spinii ascuțiți ai trandafirilor albi Și dinții i-am înfipt în încinsul asfalt, Năucită sunt și mă prefac În pământ, În afânatul pământ pe care calc Și tac. O mie de silabe se răsfrâng în urmă și plâng Pedepsită sunt să adorm în iubire Ca și când, Ca și când Nu mi-ar ajunge, Nu ți-ar ajunge Inima mea, Sufletul meu Afrodisiacă tăcere Pierdută în hău Secunde efemere. Astăzi mă transform în mimoză,râmă,tubercul de tuberoză, Părul meu va crește și se va prelinge în tufe de iasomii de parcă ar ninge, Sângele meu din artere și vene Se va însămânța pe maci,pe araci în vreme, Mi-am lăsat carnea așternut pentru vietățile pământului și scut, Soarele mă-negrește în amiază, Mintea plină de dor Visează,dar Îngerul meu nu mai cântă ca o mierlă Uituc și mirat de faptul că tac, De frumusețea ce o las în primăvară, Nechează asemenea unui armăsar, Îl strâng la pieptul meu, îi mângâi coama sălbatică Și-i repet într-una Fii bun și tu visează! Visează mereu și mereu Nu am să te dau nimănui În vise eu sunt trează!
Fotografie realizată în 16.05.2022 Timișoara ( trandafir din grădina proprie)
Dragul meu copil În toți acești ani Ți-am repetat ca într-o secvență atât de multe cuvinte Și cu rost și fără minte, Te-am sărutat pe ochii tăi atât de senini,mereu mereu, Te-am purtat în rugăciuni ca pe cea mai de preț icoană, Eram îmbătată de frumusețea și blândețea firii tale De parcă aș fi fumat o veșnicie marihuana, Eram dependentă de mâinile tale, de liniștea ta albastră,suavă, Mă închinam în fiecare dimineață și mulțumeam vieții că mi te-a adus, Îi șopteam îngerului tău Că ești mai presus de orice închipuire, De orice dorință sau răzvrătire, Ce mai puteam să cer Unui cer? Eu, mama ta Tu,primul copil Inima mea e împărțită în două iar tu și sora ta locuiți de-o veșnicie în ea, Nu știu care este preferata ta stânga sau dreapta Rămâne la mica înțelegere, Inima mea e bisectă uneori Poate și ea să fie asemenea timpului bisectă Și acea zi în plus știu că e tot a ta fiind prima Iar tu, în mărinimia ta o vei dărui surorii tale(pentru că tu ești bună, cea mai bună), Inima mea în toți acești ani A crescut odată cu tine, Nu a îmbătrânit, Nu s-a înlemnit Și nu s-a osificat E mare și e o mare de iubire Recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dat Draga mea,neprețuită,iubită, Iubita mea fiică!
Lazăr Elena 