Etichetă / inimă

de elenalazar28

Oricare femeie

Oricare dintre femeile pe care le vedeți astăzi îmi aparțin cu totul
Le-am nenăscut din iubire și le-am adus în lumină cu iubire
Adorați-le căci ele sunt bucuria durerea putința și strigătul vieții
Unora le-am împlântat aripi în umeri și între omoplați ca unor copii fără tați
Iar altora le-am răsădit cer albastru plin de speranță
Pe fețe și trup le-am picurat rouă subțire de dimineață
Le-am făcut primăvară cu inimi roșii aprinse de lalele
Le-am făcut vară cu galben torid de Sahară
Iar puțin de tot le-am făcut toamnă și iarnă
Ca după atâta privegheat să le las să doarmă
Să vă purtați cu ele cu respect
Îmbrățișați-le cu dragoste
Nu vă fie teamă puteți să pătrundeți în sufletul lor
Ele vă așteaptă vă strigă vă ascultă
Ele sunt eu!

Karla Vago Monica
de elenalazar28

Fericire

Nu am nevoie decât de foarte puțin timp și o grămadă de mărunțișuri ca să fiu fericită
De exemplu să știu că vei fi mereu bine copilul meu
De murmurul apei printre urmele verzi ale pădurii de brad
De un vin aromat cu portocală și scorțișoară sau un ceai cald
De o carte cu file moi și miros de știți voi de carte nouă doar de tine începută și atinsă
Să-ți plimbi degetele pe cuvintele ei cu emoția unei prime întâlniri dar o primă întâlnire de abia pe la 40 sau 50 de ani
Când știi într-adevăr ce vrei
Și de o liniște de iarnă nepătrunsă cum numai iarna poate fi
Nesfârșită în zi
Nemaiterminându-se în nopți
Și poate sau nu poate sigur de voi oameni toți
Laolaltă cu inimile voastre
Cu toate inimile voastre pregătite pentru taină
Pline de mărunțișuri și fericire ca și inima mea!

Timișoara Cărturești decembrie 2023
de elenalazar28

Altfel toamna

Era înainte un timp al toamnei mult mai bine stabilit
În care toate își aveau rostul
Frunza era galbenă,
Copacul îngenunchea sub tăișul vântului
Iar peste case și suflete ploua, ploua
Și mă îmbrăcam cu fulgarine bej și pardesie cadrilalate
Care purtau acel miros suav, mirosul meu de fată
Acum, ni se plimbă păianjeni prin colțuri, dovlecii se coc mai devreme,
Gutuia poartă un auriu mult mai intens cu smocuri mărunte de gene…
Și să mă încalț, nici nu mai știu cu ce,
Cu cizme, ghete, pantofi cu vârfuri boante și tocuri pătrate
Sau espadrile de piele Lauren Ralph Lauren,
Să fiu melancolică sau să fiu virusată,
Să fiu somnoroasă sau agitată, chiar nu știu,
Acum,totul e altfel, de aceea
Mă voi preface într-o mimoză de toamnă, iar
Când va fi puțin frig îmi voi ascunde inimile în palmă
Iar când mă va învălui căldura mă voi juca, voi alerga și mă voi da de-a dura.

Decor ( magazinul Bega Timișoara octombrie)
de elenalazar28

Inima noastră

Cât de perfect este timpul în mișcarea sa,
Le cuprinde pe toate
Tocmai de aceea îmi închipui inima ca și pe un timp
Cu zile senine și nopți albastre de vară
În care se zbat pescărușii albi pentru a putea ciupi puțin din măreție înainte de a veni dimineața.
Secundele scurte, exact cât ai rosti o vocală, sunt liniile mici și roșii pe care anatomiștii le numesc artere
Dar sunt atât de neprețuite,
Iar venele sunt atât de fierbinți,
Mari, mici,rotunde așa, ca și, o, oră,
Iar atriile și ventriculele sunt săptămâni, luni,ani,
Se fac tot mai bătrâne
Dar adună avide tot ce inima ar putea spune sau ar măsura viețile noastre.
Eu le-aș sugera antropologilor, arheologilor să caute inimi,
Să sape adânc în ele,ar cunoaște poate,mult mai multe despre oameni
Iar istoria ar rescri-o,
Ar spune nu era noastră,nu mileniul nostru,inimile lor atât au bătut atât, au făcut, atât de mult au iubit și au scris istorie!

IBCV Timișoara ( fragment din afișul : Cum ai grijă de inima ta)
de elenalazar28

Inima

Se întâmplă ca uneori oceanul să fie roz
Și cerul să fie roz
Să fie colorate în rozul de fericire
Iar tu să nu știi pe care parte a pământului să alergi
Pe partea de sus
Sau pe partea de jos
De aceea te diseci în două
Și doar inima rămâne smulsă și agățată pe o limbă de pasăre
Ce o poartă peste tot
Arătând-o tuturor
Ca să vadă că încă mai știi să trăiești!

Costa Teguise Lanzarote 02.09.2023
de elenalazar28

Piața Unirii

Dar eu pe cine aștept în orașul meu
Noaptea coboară de pe crengile copacilor tăiați din Parcul Libertății
Uitați ca și noi cei tineri care am fost cândva
Pietre ciudate cu miros de alte vieți venite din alte veri din alte seri
Stau cuibărite într-o geometrie perfectă pe care au așezat un tramvai
Ne prindem de mâini și mergem pe șinele imaginare ale fiecăruia din noi
Coborâm în stațiile care ne plac cel mai mult
Sau dacă nu vrem putem rămâne aici în Unirii
Să bem o bere rece sau o cafea decofeinizată cu gust de trup de fată bronzată sau chiar putem să nu facem nimic
Să stăm doar îmbrățișați eu sprijinindu-mă în tăietura adâncă a claviculei tale
Și să visăm să visăm la copacii tăiați uitați când noaptea coboară
Nopți după nopți
Ani după ani așteptând
Ascultând gândurile venite din inimile orașului meu !

Fotografie realizată de Ioana Pop
de elenalazar28

Tu credeai

Tu credeai, că eu nu am inimă
Că acum vara circulația mea mare și mică o fac mareele elizeele și fluturii
Și atunci plutesc atât de departe până ajung la hotarul dintre viață și moarte
Tu credeai, că nu am plămâni
Că acum vara respir precum broaștele râioase
Și mi se văd ritmurile prin pielea verde de sălcii plămânii mei mai ușori de femeie se ridică la stele precum iarba de stepă în Las Pampas
Tu credeai, că nu am trup
Că acum vara mă usuc
Și vii să mi te închini
Tu bugărițele roz și un ciulin
Să-ți atingi fruntea și mâna osoasă de partea mea pudică și frumoasă
Să-mi spui la ureche dorința ce te arde
Iar eu să mă gândesc să ți-o împlinesc la noapte
Tu credeai dar câte mai credeai despre mine
Dar nu vei știi în care vară
Voi fugi de tine!

Dalie din grădina mea
de elenalazar28

Poezie tristă

Știu că atunci când te voi pierde definitiv și iremediabil
Sufletul meu va deveni pliabil
Ca o umbrelă de soare
O închizi, îl închid
Și de-abia la anul în altă vară o deschizi, îl deschid
Sau sufletul meu va deveni trunchi fără ramuri, fără frunze,fără flori,fără poame roșii,moi
Pe care se vor cățăra pui de golumbi rătăciți cu trupuri gri, triști fără veri proscriși
Sau voi învăța ( pentru prima oară) că cerul are culoare, altă culoare
Că stelele se prind de inimi și pleacă
Cum voi pleca și eu odată și-odată
Că voi privi cu un singur ochi,ochi de ciclop marea
Că voi înălța zmei ce nu vor zbura,
Că voi uita sau nu voi uita
Sărutul tău
Iubirea ta…
Până atunci te voi ține strâns de mână ca nu cumva să te pierd, să pierd o fărâmă,din secundele noastre sau să mă prind de o altă mână, cu o altă mână ce știu că nu e a mea.

Side Turcia 30.05.2023
de elenalazar28

Dacă

Dacă ar veni străinii să bată în pereții inimii mele așa cum bat în pereții casei fără rost, aiurea,
Le-aș deschide și ar rămâne uimiți de zgomotul furtunii de acolo
Pentru că nu e liniște în inima mea
Se succed ritmuri între viață și moarte
Între spaimă și speranță
Între iubire și neadevăr
Între pierdere și regăsire…
Și sunt sigură că niciodată nu ar mai atinge un zid care nu este al lor
Și nici nu m-ar invidia pentru pietre,
Ar pleca capul în semn de….
Da, e un om sau o pasăre, nu are importanță, să ne ținem de mână când trecem pe stradă!

Side 03.06.2023
de elenalazar28

Altcumva

Eu trăiesc după cum îmi spune inima
Iar inima mea nu este perfectă
De-a lungul vieții am încercat să mulțumesc oameni care credeam eu că au o inimă ca a mea
Mult mai târziu am constatat că fiecare inimă are ritmul ei
Și nici măcar inimile fetelor mele nu seamănă cu a mea pentru că au luat și din inimile taților lor
De aceea nu mi-a ieșit nimic bine în viață
Nu am fost o mamă perfectă nu am fost o soție perfectă o iubită prietenă vecină tovarășă sau colegă perfectă
Nu am fost nimic din toate acestea
Nu am reușit nici măcar pe jumătate
Și aici îi las pe alții să o spună pe ,, bună dreptate”
Poate orânduială lor e mult mai potrivită
Eu am fost de mult etichetată!
Dar știu că inima mea bate în zilele acestei primăveri bucurându-se de soarele blând și timid
Bate puternic și avid
Sinceră și răsfățată
Deschizându-și aripile în inocența tulpinilor verzi
Doar îngerul meu știe cum înflorește mereu iubirea în sufletul meu
O vezi? Crește rotundă și dolofană printre scaieți și nu aștept și să nu te aștepți că va avea vreo altă formă sau ritm vreodată!

Fragment de tablou din colecția proprie