Altcumva

Eu trăiesc după cum îmi spune inima
Iar inima mea nu este perfectă
De-a lungul vieții am încercat să mulțumesc oameni care credeam eu că au o inimă ca a mea
Mult mai târziu am constatat că fiecare inimă are ritmul ei
Și nici măcar inimile fetelor mele nu seamănă cu a mea pentru că au luat și din inimile taților lor
De aceea nu mi-a ieșit nimic bine în viață
Nu am fost o mamă perfectă nu am fost o soție perfectă o iubită prietenă vecină tovarășă sau colegă perfectă
Nu am fost nimic din toate acestea
Nu am reușit nici măcar pe jumătate
Și aici îi las pe alții să o spună pe ,, bună dreptate”
Poate orânduială lor e mult mai potrivită
Eu am fost de mult etichetată!
Dar știu că inima mea bate în zilele acestei primăveri bucurându-se de soarele blând și timid
Bate puternic și avid
Sinceră și răsfățată
Deschizându-și aripile în inocența tulpinilor verzi
Doar îngerul meu știe cum înflorește mereu iubirea în sufletul meu
O vezi? Crește rotundă și dolofană printre scaieți și nu aștept și să nu te aștepți că va avea vreo altă formă sau ritm vreodată!

Fragment de tablou din colecția proprie

Inima noastră

Sunt sigură că femeile au un paradis
Unde se duc singure după ce mor
Și de ce nu ar fi astfel
Dacă în această viață suntem supusele bărbaților( unele dintre noi)
Pe mine mă revoltă această supunere …uneori
Măcar când murim să avem doar un paradis al nostru în care să ne plimbăm minunate cu flori la gât și pe sânii mici și obraznici cu gust de pubertate
Așa ca în ,,Primăvara” lui Botticelli
Să fim toate zeița Flora
să ne izvorască flori din inimă nu din gură
Să știe toți cât de mult am iubit
Cu inima noastră mare de flori
În care am ascuns vise speranță lacrimi de tristețe sau bucurie îngeri culori…

Timișoara 2023

Știți oameni-prieteni oameni -cunoscuți oameni necunoscuți oameni-invitați
De azi încep festivitățile evenimentele dansurile mima inimile noastre vor cănta vor dansa vor scanda vor bisa vor asculta cuvinte nemaiauzite până acum vor merge în piețe pe drum
Regizorul sârb Nenad Mikalacki spune că Novisadul îl străbați în 15 minute cu bicicleta și nu e un oraș mic
Timișoara Timișoara îți ia mult mai mult timp
Pentru că biciclești cu iubire cu bucurie
O porți în gând
Și sentimentele noastre vor crește le vom auzi cum se fac mari în timpan în noapte și zi
Îl vom aduce pe Brâncuși aici cu o părticică din a lui Pasăre Măiastră
Pe Omar Pamuk cu scrisul de mătase
Ne vom undui în rimuri de folk menuet rock hip-hop foxtrot și jazz
Poate îl vom auzi din nou pe Ibrahim Maalouf
Poate vom inventa noi un alt vânt cuvânt sau duh
Știți oameni -prieteni oameni-cunoscuți oameni-necunoscuți oameni -invitați ne vom uni sufletele vom fi mame și tați
Copii răsfățați
De tot frumosul pe care arta ni-l va aduce în acest an
Veniți să fim lumină iubire sărbătoare!Veniți!Timișoara venim!

Există

Există iubiri mai mari decât iubirile pe care le trăim unii dintre noi
Există tăceri asemenea tăcerilor pe care le ascundem și nu le putem scoate la lumină
Există zile în care tânjim după îmbrățișări
Și nopți în care nu știu ce m-aș face fără tine
Există firele albe pe creasta ta îngustată de mângâiere și pe care timpul nu le mai poate colora
Există un singur braț
Pe care tu îl ridici
Ca să îndepărtezi umbrele reci ce mă înconjoară uneori
Dar există o singură inimă care bate încă sinusal atât de curat
Departe și totodată aproape
Și știu că ea își va opri existența atunci când unul din noi nu va mai fi!

Yaiza Lanzarote 2021 ( lanțuri cu lacăte ale iubirii)

Cerere

Mă-nfășor cu trupul tău iarnă
Îmi îngheț trunchiul cerebral într-o unică imagine
Tropăie secundele albe de peste zi
Aducând nori și soare deopotrivă
Mă poticnesc în ninsoare și cad la picioarele tale iubire
Nu mă uita nu pleca
Nu mă lăsa
Nu semăna pustiu în viață
Inima mea e pregătită să învețe despre tine
Chiar dacă e atât de târziu
Binecuvântează zilele mele
Să-ți aduc cântări și slavă
Acum că te voi cunoaște
Și voi fi tare ca piatra
Din care susură cuvinte
De mulțumire și nu de ocară
Înfășoară-mă cu tine în seară
Până nu voi zbura!

Păltiniș 20.01.2023

Vântul de azi 18.01.2023

Poate că tu nu știi că vântul s-a pornit să sufle turbat
M-a trezit m-a dat jos din pat
Și lovește cu o furie nemaiîntâlnită până azi
Zbiară iernatic pe drum
Poate că ne vestește un început de primăvară
Doar în zilele lungi de vară
Bătea ca un nebun
Cum bate acum
Mă închid între pereții casei și ascult bum bum
Gâlgâit de păsări călătoare ce vor să se întoarcă
Bulbi și lujeri de roze ce pocnesc
Bum bum iarnă te oprești
Sau ne aduci zăpezile de odinioară
Te zvârcolești sau ceva te doare
Și nu știi să-mi vorbești și de aceea îmi trimiți vântul nebun?

Fragment de tablou ( din colecția proprie)

Piciorul meu stâng

Poate uneori am mers doar cu piciorul stâng în viață
Tronc pleosc hop
Parcă uneori și acum piciorul stâng e de gheață
Chiar dacă inima e pe aceeași vericală cu el
Blegul tembel picior a nimerit toate gropile de-a lungul anilor
Împiedicându-se mereu
Dar interesant e că nu mă doare
Are o anduranță lipită de soare
Și-o gleznă lihnită după mângâieri
Mângâierile de azi de ieri
Și-i plac pantofii cu tocuri înalte elegante ciocatele de piele fină
Și nu sunt ele de vină
Pentru mersul uneori ombilicat de c…at
Al trecerii mele în viață
Trebuia să exersez mai mult prima poziție de bază a picioarelor în balet
Să mă întorc mult mai ferm
În unghiul de maxim 90 de grade
Să-l cern
Să-mi iasă perfect
Și totuși de cele mai multe ori cineva mi-a admirat mersul și și-a îndreptat privirea spre piciorul meu stâng invidiind strategia
Mirarea mea spontană onestă de a face pașii mari
Impresionând
Ce
Pe cine
Când
Pentru cine
Pentru ce
Asta rămâne de văzut!

Egipt deșertul septembrie 2022

Se spune

Se spune că toamna se poartă melancolia,geci de piele și stivale,
Șaluri portocalii cu urme de soare,
Inimi strivite regăsite în cețuri,
Ochi vopsiți cu negrul albastru de ciori
Și obraji cu pete de soare și lacrimi de mare
Și umeri îmbrățișați de palide ploi.
Toamna se poartă însă iubirea mai mult ca niciodată,
O căutăm înfrigurați și ciufuți,
Suntem îndrăgostiți în noaptea cea lungă
Cu umede stele și săruturi fierbinți,
Se despoaie frunza în vânturi și în urme,
Mă dezbraci, cu durere mă strigi,
Se așterne bruma pe stradă,
Tremură toamna pitică, se strânge roșie de frig,
În suflet se vâră timidă, mă atinge,
Te ating,
Mă atingi,
Bum bum, se aude cum zilele se scutură de păsări și flori,
Se întunecă atât de devreme
Și cerul se ascunde în nori!

Dovleci decorativi (Piața Badea Cârțan Timișoara)

,,Un veac de singurătate”

Și încă vine toamna
Și încă se mai poartă războaie
În acest,,veac de singurătate”
Ni s-a promis că se va schimba totul
Că va crește durata medie a vieții
De parcă viața ar putea avea o medie
Viața are o anumită durată
Începe dimineața când ne întindem mădularele asemenea pisicilor
Și ne ridicăm brusc în picioare
Mirați de verticalitatea ce ne-a fost dată
Și uimiți că nu ne cresc încă aripi
Cu care să putem cuprinde iubirea
Inima bate
Fără a se hipertrofia
Nu se oprește
În toamna frumoasă bizară
A mea a ta
Și o luăm de la capăt mereu și mereu
Pentru a marca statistici
Sau pentru?
Pentru a-mi zâmbi
A mă ține de mână
A te privi
A privi
Vom fi mereu împreună
Nu știu cine va arunca colbul și jerbele de crizanteme peste noi
Nu știm dacă vom învinge sisteme
Nu știu uneori dacă pot număra mai departe de doi
Sau pot împărți sau mediatiza jumătatea ta
Jumătatea mea…
Sau poate cineva va face odată o medie.

Anemone de toamnă(un mic detaliu din grădina mea)11.10.2022

Inima mea

Când am crescut mare,mare, așa cum se cuvine,
Mi-am decupat sternul,
cu degetele răsfirate în rugăciune
Să vă holbați la inima mea,
O minune!
Decolorată de iubire,
Pulsând în ritmuri de zile și nopți,
Galopând în aridul gândurilor
Elegant,mai târziu haotic semănând a dinți de femeie,nu de fierăstrău,
puls ce nu va fi convertit niciodată!
Se va accelera mereu într-un flux și reflux asemănător mării,
Va primi aripi de înger
Și va zbura,
Va cânta,va dansa, se va autografia răzând
Și nici o clipă nu va plânge pentru timpul trecut!