Lună / octombrie 2022

de elenalazar28

Singurul, ,,de ce?”

De ce ne agățăm de rădăcini într-o disperare tacită și continuă
Nu căutăm robustețea crâncenă a trunchiului sau ramurile crude în îmbrățișare
De ce nu ne cățărăm pe crengile copacilor asemenea copiiilor și strigăm de bucurie sau durere
Ne așezăm doar la marginea buzelor lor obosiți tulburați îndrăgostiți
Nu vedeți că păsările atârnă printre frunzele roșii de soare
Nu simțiți mirosul de castane coapte al orașului?
Acum ne aducem aminte de adâncul pântecului din care au crescut neamurile noastre
Cine le tămâiază oasele
Și aprinde candele pentru iertare
Rătăcite stau zilele și scurte acum în bătăile negre ale ciorilor
Și eu cu cărbune desenez vlăstari fără nume pe case
Pentru primăverile ce or să fie
Aprind lumânări albe pentru cei ce nu or să mai vină pentru cei neuitați de noi lăcrimați
Pentru prieteni fumez țigări
Pentru ceilalți aștern flori
Și murmur asemeni păsărilor roșii din copaci
Rugăciuni pentru mame și tați
Pentru toți pe care i-am știut și acum sunt plecați
Dumnezeu știe
De ce i-a luat?
Nu Îl întreb niciodată
Doar îi șoptesc:Ai grijă de ei…
Plâng și știu:
Copacii nu mor!

Barcelona-Ciutat Vella 03.05.2022
de elenalazar28

….

În fiecare din noi este zidită o casă de iubire
Alții și-au construit în suflet și pe pământ mai multe case
Deunăzi am văzut melci
Mulți melci agățați pe tijele de yuca din grădină
Erau și ei verzi
Dar verzi de lumină
Și mă întrebam dacă nu pot și eu să-mi port casa la propiu în mine
Asemenea lor
Nu aș mai avea nici o factură de plătit
Și aș putea în sfârșit să dorm
Oriunde
Fără grijă
Mamă draga mea mamă de ce nu erai melcă
Să mă fi născut și pe mine tot melcă
Să-mi fi purtat forever young dragostea undeva pe malul Mării Adriatice Mediterane sau Egee
O casă albastră limpede cu suflet de femeie
În care să îmi adun visele!

Hurghada-Al Halele(septembrie 2022)
de elenalazar28

Avantajul de a lucra la…

Știu că în fiecare dimineață îmi spui:
Cana mea preferată e murdară,
Aparatul espresso iar nu are apă,
De ce nu cumperi cafea Lavazza?
Viața,
Viața,
Apoi dușul curge agale
Pe cărări de-a curmezișul sau urmărind ascunzișuri, sângele meu năvalnic pornește,
Luptă pentru iubire
Cu leucocitele și plasma lui,
Se anunță încă soare,
Degetele tale îmi bâjbâie pe spinare,
Mă tragi lângă tine, în tine,
Spui că e timp suficient, n-o să întârzii la job,
Pot să ajung și eu odată mai târziu.
Eu calculez câte minute te ține erecția,
Tu te joci,
Eu mă joc,
Mi-am învățat lecția
Sau încă mai învăț despre iubire
Oricum nu cred că îți pasă,după aceea,după acea eliberatoare doză de dopamină pentru tine, îmi faci oricum o cafea lungă cum îmi place,
Ai timp te duc eu!
Și-mi vine,dar ce îmi vine să sparg cafetiera,
Dar nonșalantă, crispată mă vâr iar în tine
Face parte din mișcarea de rezistență a femeii
De a lupta cumva…viată,iubire…
Poți avea o zi nemotivată,
Doar lucrezi la stat,
Nu te dă nimeni afară,
Vino,vino iubi în pat!

Aparatul de cafea al secției de chirurgie cardiovasculară (IBV Timișoara)
de elenalazar28

Se spune

Se spune că toamna se poartă melancolia,geci de piele și stivale,
Șaluri portocalii cu urme de soare,
Inimi strivite regăsite în cețuri,
Ochi vopsiți cu negrul albastru de ciori
Și obraji cu pete de soare și lacrimi de mare
Și umeri îmbrățișați de palide ploi.
Toamna se poartă însă iubirea mai mult ca niciodată,
O căutăm înfrigurați și ciufuți,
Suntem îndrăgostiți în noaptea cea lungă
Cu umede stele și săruturi fierbinți,
Se despoaie frunza în vânturi și în urme,
Mă dezbraci, cu durere mă strigi,
Se așterne bruma pe stradă,
Tremură toamna pitică, se strânge roșie de frig,
În suflet se vâră timidă, mă atinge,
Te ating,
Mă atingi,
Bum bum, se aude cum zilele se scutură de păsări și flori,
Se întunecă atât de devreme
Și cerul se ascunde în nori!

Dovleci decorativi (Piața Badea Cârțan Timișoara)
de elenalazar28

Îmbătrânesc?

Uneori unii dintre noi îmbătrânim mai devreme decât ar trebui
Alții se trezesc față în față cu îmbătrânirea mult mai târziu
Pesemne îmbătrânirea cu ale ei semne
Are o scală de la unu la zece
Asemenea durerii
Ți-a apărut primul fir de păr alb
Notezi unu
Ai devenit bunic poate notezi șapte
Ai o nevralgie închipuită zilnic sau isterie notezi patru
Unora dintre noi le îmbătrânește mintea prima dată
Uită uită…
Vor sau nu vor
Gafează mimează cercetează întrebări răspunsuri cu noimă sau fără noimă
Unora le îmbătrânesc picioarele într-alergare imensă de a stabili recorduri
Km înregistrați acum pe gadgeturi super cool
Pe tălpile lor stă înțepenit soarele
(Aleargă doar ziua noaptea se întorc de pe-o parte pe alta pe saltelele tari silabisând oniric empiric)
Unora le îmbătrânește însă sufletul
Își spun:Mi-a ajunge viața e ipocrită obtuză confuză
Poate mă pregătesc pentru cealaltă viață de după
Sau poate nu am să o fac.
Ooo de am înțelege că iubirea e descătușată că e viața noastră!
Mă privesc în oglindă și-mi întind ridurile într-o mișcare largă
Ca și cum,mereu,tot timpul
Mi-aș îmbrățișa oamenii pe care îi iubesc
Și repet această mișcare ori de câte ori îmi amintesc.
Îmbătrânesc?

Timișoara str.Griviței(cred că e făcut acest graffiti de cineva tânăr ) 20.10.2022
de elenalazar28

Nopți

Lunga noapte de octombrie portocalie
Asemenea portocalelor din sudul cald
Mă sufocă și deschid ferestrele larg
Și plâng
Plâng cu plâns mărunt de focă
Plânsul din serile în care le alintam pe fetele mele mici
Acoperite până pe bărbie cu plapuma de lână molâie
Să nu le fie frig
Iar ele somnoroase își întindeau buzele să mă țocăie pe obraji
Și noaptea de octombrie se alungea sfioasă asemenea unui batic de mătase
Pe inima mea
Inima mea
Care bate și se desface în felii de portocală
Pentru a fi mângâiată de căldura din sud
Atât de departe a plecat
Atât de multe a uitat din toamnele de odinioară
Și de aceea acum învață din nou
Să încolțească în pământurile vechi și neschimbate ale timpului!

Oskar Szuhanek Curte interioară Str.Dacilor 1956

de elenalazar28

Convorbire

Ce frumoasă e toamna ta
Mi-a zis el adunând frunzele de pe margini în sacii de plastic
M-am oferit să-i dau un coș de nuiele dintr-acelea cu toarta ruptă
Dar el deja plecase
Să le povestească altor oameni din alte țări
Ce frumoasă
Ce frumoasă e toamna mea!

Ochiul Beiului județul Caraș Severin 15.10.2022( fotografie realizată de Lara Nuțu)
de elenalazar28

,,Un veac de singurătate”

Și încă vine toamna
Și încă se mai poartă războaie
În acest,,veac de singurătate”
Ni s-a promis că se va schimba totul
Că va crește durata medie a vieții
De parcă viața ar putea avea o medie
Viața are o anumită durată
Începe dimineața când ne întindem mădularele asemenea pisicilor
Și ne ridicăm brusc în picioare
Mirați de verticalitatea ce ne-a fost dată
Și uimiți că nu ne cresc încă aripi
Cu care să putem cuprinde iubirea
Inima bate
Fără a se hipertrofia
Nu se oprește
În toamna frumoasă bizară
A mea a ta
Și o luăm de la capăt mereu și mereu
Pentru a marca statistici
Sau pentru?
Pentru a-mi zâmbi
A mă ține de mână
A te privi
A privi
Vom fi mereu împreună
Nu știu cine va arunca colbul și jerbele de crizanteme peste noi
Nu știm dacă vom învinge sisteme
Nu știu uneori dacă pot număra mai departe de doi
Sau pot împărți sau mediatiza jumătatea ta
Jumătatea mea…
Sau poate cineva va face odată o medie.

Anemone de toamnă(un mic detaliu din grădina mea)11.10.2022
de elenalazar28

Alte toamne

Să poți să aduni laolaltă toate toamnele furișate în viața ta
Cu ploile lor mărunte asemenea ridurilor de pe obraji
Cu gust bogat de tristețe
De tot ce ai trăit și ai uitat
Uneori se nasc alte toamne
Așa cum naști un copil
Strigi de durere și teamă
De a nu-l vedea nefericit și debil
Te uiți cum în contracția copacilor de a se desprinde de frunze și rod
Se scurge caldă placenta
Și cordonul ombilical,
Totuși ți-le porți
Ca o creangă prinsă în trunchi
Ca un pământ pe care se așează ploaia măruntă și trează
Și lacrima neagră de colb,
Se nasc alte toamne în tine
Și le vezi calde și pline
De viață și frumos
Și ai vrea ca frigul ce vine
Să fie un frig netăios cu soare de vară tropicală să te ungă pe inimi și os…

Galben de soare și toamnă