De dor

Parcă nu se întâmplă nimic nou
Parcă și mama mea a murit acum șapte ani
Și urmează din nou să moară
Parcă pomana de azi cu grâu fiert și boțit
Ne ajunge la toți cei de acasă de mâncare.
O săptămână am albit oasele ei din nou în minte
Spălate cu var alb și amar depănând amintiri zăcute în lobul temporal sau în dinte.
Parcă nu mai simt de atâta reînviere mâna ta strecurată și topită pe coapsa mea (femeie dorită)
Mângâindu-mi firișoarele de păr ițite după epilarea cu fenomenalul aparat luat la reduceri de pe un site
Parcă mă doare
Și mă scufund încet, încet în tine sau în mare (mi-e dor de ea, sau de tine, sau de mama, sau copilărie)
Parcă nu se întâmplă nimic nou
Nici canicula de afară nu are altă culoare
Altă ,,vară la mal”
Cu aceleași imagini în calendar
Undeva timpul s-a prins în eșarfa cu motive roz, de mătase aruncată în poduri de case
Printre păianjeni și sărutări trișate , strânse sau răsfirate
Și noi
Iubim din nou, parcă nu se întâmplă nimic nou sau totul are ecou: Tuuuuuuu….Euuuuuuuu

Malta 2021( răsărit fotografie realizată de d-na Laura Nerău)

M-aș logodi iar…

Azi, m-aș logodi din nou
Cu soarele fecior,într-un solstițiu nou,
Căci el îmi stă doar azi,pe geană și pridvor cu inimi de roze sângerii, cu glasuri și cu dor.
Cu flori de tei și nuc
Mi l-aș lega de trup
Și m-aș spăla cu rouă,
Să fiu mereu ca nouă
Și l-aș purta pe râu
Și l-aș lega pe pântec,
L-aș zăvorî în suflet cu slovă și cu cântec.
M-aș îmbrăca în alb
Să-mi fie numai cald
Și aș prinde vara în păr cu ramuri de pelin,
Ca dorul ce mă arde
Să pot să mi-l alin.
Azi, m-aș logodi din nou cu soarele fecior, l-aș face călușar, să joace doar pe jar,
Să joace de nebun, că el e atât de bun,
Să joace doar pe cer,
Să strălucească ,și să mă iubească!

Evia , Grecia 2018

Poezie pentru berari și noi, băutorii de bere

Berarilor din orașul meu,
Stupari de orz, grâu și cartof , porumb și manioc,
Hameiul copt
În vasele de alamă
Voi care-l țeseți
Se destramă
În picurii de aur și de soi
Ai băuturii ce ne încântă
În zilele prelungi de vară
Papilele noastre de ceară
Și visele adunate în butoi.
Strigăm de încântare,petrecem cu prieteni,
Stăm tolăniți pe pietre și pe iarbă
Mai comandăm câte o halbă,
Căci Hammurabi suntem noi
Și râdem zgomotos și ne urăm
De toate, pentru toți neîncetat
Și închinăm în cinstea stuparilor berari,
Căci ei în toate verile din ani
Sunt cei mai mari,
Sunt cei mai tari!

Timișoara Cartierul Traian ( Hazel la o bere)

De iunie

Când e foarte cald
Când arde pământul și trandafirii se pleacă de îmbrățișări dogorâte,
Mă uit înspre tine
Cel ce nu mai stai lângă mine,
Să mă îngheți puțin cu privirile tale,
Ochii tăi, două cuburi de gheață pe care le arunc cu nonșalanță în paharul de gin de pe tejghea.
Când e foarte cald și transpirația îmi curge sub sânii lăsați de greutatea vremii,
Îmi ajunge să mi-i cuprinzi tu și să-i scalzi cu sărutări ,
Tu, cel de azi, care ai rămas totuși să instalezi aerul condiționat în dormitor ca trupul tău în noaptea fierbinte din iunie să-l aud descoperit, să-l văd gol.
Când e foarte cald,
Mă arcuiesc înspre mâine , văduvită sau nevăduvită să prind ca și cum aș fi un mascul sau o femelă de vulpe de pe punte ,
Puntea unui vas rusesc de pescuit plin cu butoaie de votcă, de blănuri pe care să-mi întind trupul lâncezit și opărit de atâtea călduri,ultima croazieră,
Să-mi criogenez sufletul cu multa iubire din el ,
Să-l salvez de potop,cu puțin noroc,
Iar atunci când va fi un alt rai , pe un alt plai,
Să-l aduc în lumină din nou…

Hazel la un pahar de gin în Piața Traian