De sfârșit de săptămână de februarie!

Azi noapte intenționat am lăsat ușa grea de mahon vopsită în gri înecăcios
Deschisă,
Larg deschisă
Și am presărat pe podele pene de îngeri și pene de flori
Și eu stau
lacomă, întinsă
Dar m-ai ocolit și penele alb-roșii le-ai strivit.
Nu e timp de tăvăleală!
E frig,e beznă afară
E jale în alte țări, în țară
Se trezesc țânțarii din somn,
Cresc răuri, se deplasează pământuri ,
Urcă prețul la pâine,
Mâine,
Femeie ai îmbătrânit degeaba pe lume?!
Tot ce ai adunat în viață nu ne rămâne!
Păi tocmai de-aia te aștept încâlcită, supusă și moale
Poate oi fi dorită,
Se surpă case,huruie vântul,
Se duce ziua odată cu gândul,
Mai bine rămâi să jumulim de penele bătrâne îngeri,
Le cresc în neștire, le îngreuie zborul,
Îl vezi pe al meu,
Plânge!

Piața Traian Timișoara februarie 2023

Ce voi…?

Mi-am pus un cd cu muzică clasică,
Mă așteaptă mormane de haine de călcat,
Mi-ar place măcar o secundă să stau înfofolită într-un halat șifonat
Dar mă urnesc și-ncerc să-mi termin treaba de femeie de casă, de mamă
Dar e atât de dureros să o fac
Prietena mea cea mai bună nu mai ascultă Mozart cu mine,
E învăluită în frigul de afară,
Plămânii mei au miros de țigară,
La Teatrul Național se joacă Oscar și tanti roz,
Ce frumos!
Ce folos că îmi așez stiva de haine călcate, apretate,curate,dezinfectate în șifonier
Când viața mi-a fost întoarsă pe dos
Ieri, azi,
Mâine ce a fost
La anul ce voi mai pierde?
Ce voi căștiga sau mă grăbesc sau poate e prea devreme
Sau poate tot Mozart voi asculta?

Teatrul Național Timișoara ( fotografie realizată de Lara Nuțu 30.01.2023)

Vântul de azi 18.01.2023

Poate că tu nu știi că vântul s-a pornit să sufle turbat
M-a trezit m-a dat jos din pat
Și lovește cu o furie nemaiîntâlnită până azi
Zbiară iernatic pe drum
Poate că ne vestește un început de primăvară
Doar în zilele lungi de vară
Bătea ca un nebun
Cum bate acum
Mă închid între pereții casei și ascult bum bum
Gâlgâit de păsări călătoare ce vor să se întoarcă
Bulbi și lujeri de roze ce pocnesc
Bum bum iarnă te oprești
Sau ne aduci zăpezile de odinioară
Te zvârcolești sau ceva te doare
Și nu știi să-mi vorbești și de aceea îmi trimiți vântul nebun?

Fragment de tablou ( din colecția proprie)

Îngerul de duminică

Ce faci tu când rămâi doar cu îngerul tău?
Singurătatea ia chip de fată morgana
Acum e, acum dispare
Plouă ca-ntr-o liturghie cu citiri din evanghelia de la Luca
,,Te voi urma oriunde Te vei duce”
Cuvinte care îmi stăruie în minte
Și pe care și eu le repet
Te voi urma!
Îngerul mă aprobă holbându-se la cer și plouă,
Plouă cutremurat de cuminte în casă, în suflet,în iarnă,
Oare va ninge?
Oare te vor bucura darurile pe care le-am pregătit pentru ziua cea sfântă,
Oare vor coborâ mai mulți îngeri dacă am plâns mai mult și am fost cuminte,
Oare se vor înfăptui minuni de Crăciun?
Toți toți am fost, suntem buni!
Îngerul meu mă aprobă tacit, ridică din umeri își aranjează penele ușor cu mâna
Și zâmbește,
Îl atinge din seninul vieții un fulg,
Privește!

Pendino Napoli 08.05.2022

De Moș Nicolae

Sunt doar eu și îngerul meu
Strecurați acolo puțin în atriul stâng al lui Dumnezeu
Și ne minunăm că am putut încape și suntem fericiți că vom străbate
Fiecare inimă de pe pământ
Infinită este această călătorie
Ce bucurie că ne-am pitit și-n inima veveriței
Câte secunde tropăie în ea
Ritmul ei ne pătrunde și fulguie peste lume o stea
Mai dăm o fugă și-inima pinguinului împărat
Câtă măreție poate avea( nu am găsit nicăieri câte bătăi are inima pinguinului).
Frigul ne cuprinde încet
Ritmul încetinește și aștept
Să apară luna
Să pot atinge cerul albastru
Să pot da o fugă în inima unei mame
Ce nu adoarme niciodată
Inspir expir
Ritm compus doar din iubire
Îngerul meu se miră de cât de încăpătoare este inima de mamă
Și se vâră în atriul ei stâng
Și se despodobește de pene ca un nătâng
Și le vântură peste tot
Să poată cuprinde toate inimile de mame
Și amândoi pentru o clipă îngenunchem și ne rugăm
Pentru toate aceste inimi înfipte adânc în memoria ce ține treaz și sfânt acest pământ
Și Dumnezeu îngenunchează și el
Și pentru o clipă se opresc cântările mările vântul gravitația
Și oamenii devin mai buni
Și fiecare își pregătește încălțările pentru a primi daruri binecuvântate
Nimeni dar absolut nimeni sper că nu a fost uitat
În această noapte și zi!

Mulțumim Moș Nicolae

Primul înger

În sufletul fiecărui om sunt zăvorâți doi îngeri
Primul pleacă atunci când închidem ochii pentru todeauna
Merge și cere loc de casă în rai,
Negociază cu sfinții
Îmi dai?
Măcar un colț în care să pun un pat,o masă, a fost om bun,
Nu-i place decât să citească
Și-o veioză cu led
A iubit mult…
Promit vom face economie în aceste vremuri de criză și de curent și de hârtie,
Cât mai aștept?
Uite îl plâng toți ai lui
El nu mai este de mult acolo,
Pot să-i spun?
Îi vor rămâne cuvinte,rugăciuni și sminteli,copiii?! dar sunt pe drumul cel bun
Aici va fi cuminte,
Va tace!
Ooooooo, nu credeți că e el?
În sufletul meu locuiesc doi îngeri
Pe primul îi voi trimite la negocieri
Pe cel de-al doilea îl voi lăsa aici pe pământ
Să păzească ce nu mai pot păzi eu, să trăiască,să zboare ca frunza-n vânt,
Îl voi face mai marele amintirilor mele
Va fi scrib, prim ministru,temnicer,
Dar nu-l găsesc,nu știu pe unde umblă,
E cu mine sau pe nicăieri
Sau s-a transformat în micuțul om de zăpadă de pe stradă
Dar lumea e atât de zorită
Nu are timp să îl vadă sau doar îngerii au mai rămas
Și așteptăm în tăceri noile primăveri!

Sinaia România 03.12.2022 ( fotografie realizată de Lara Nuțu)

O zi de miercuri

O zi de miercuri din care cad gutui ludăi și vise
Îți amintești de celilalți ani
În care mă vâram în tine
Nebună de iubire ca și iarna care vine?
O zi de miercuri în care stau pitită pe canapeaua de piele și îmi adun în vintrele fierbinți gânduri zurlii ca iarna care vine
Îți mai aduci aminte de celelalte cuvinte țipate spuse nespuse aruncate pe repede înainte
S-au adunat în mine toate ca un îngheț ce mă preface în mii de ace
Ace de gheață prinse în trup de carapace
Și zac și tac ursuză ca iarna care vine
Îți amintești iubire tu de mine?
O zi de miercuri…pentru fiecare dintre noi există o zi de miercuri…e de rău sau bine?

Fragment de tablou 1989 (colecția proprie)

Am să…

Am să te urmăresc ca pe o jivină străină
Ajunsă pe malul râului ce străjuie pădurea veșnic verde a inimii mele
Am să te miros cu nasul meu zburătăcit în vânt
Nu am să te rănesc
Nici o săgeată a timpului nu-ți va atinge carotida pătată cu sânge
Te voi privi atât de mult în ochi fără remușcare
Chiar dacă ultima arcuire a spinării mele
Va fi într-o zvâcnire de a înlănțui iubirea
Nu te voi răni
Toamna ne va învălui cu mătăniile ei roșii și galbene de viață
În prima bătaie de noiembrie
Vor alerga gonaci să ne prindă și ne vor lua urma
Urma stranie a dezmierdărilor noastre în vară am să te urmăresc toamnă cum ne vânezi și visezi

Mereu am parte de vise în căutarea zilelor dinaintea căderii primilor îngeri de zăpadă!

Copilului meu

Îngerii mei s-au pierdut în graba mare în acea zi de februarie cu mult somn și soare
Pentru că atunci când ai venit tu
S-au speriat atât de tare și dintr-o dată
Au căzut,
S-au lovit,
Gurile lor au amuțit și ascultau plânsul tău înserat
Îngerul tău de data asta
A vorbit,
A strigat tare,
Silabele lui semănau cu sunete de trompetă
Duioase
Vârâte în urechea mea internă
Și au rămas acolo
Și s-au făcut o singură silabă eternă.
Pe urmă în timp învățând din nou iubirea a doua oară,
Îngerii mei s-au ridicat din nou cu îngerul tău
Și au învățat să fâlfâie și să scuture aripile
Peste nemărginire,
Eram eu și tu,
Tu și eu, eu, tu și celălalt copil al meu mare, tu și noi.
Copilul meu în timp mi-ai adus atâția îngeri în casă,
Încât uneori duminica numai aveam loc să îi așez la masă,
Îi orânduiam pe unde puteam,
Începeam să-i număr,
Dar erau tot mai mulți cu fiecare an,
Creșteau alături de tine
Și nici nu mă mai miram
Erau ca într-o simfonie
Și cântau într-una
Vară, iarnă
Doar de bucurie,îmi învățau din nou oasele să meargă, gura să postească
Ochii să-mi adoarmă în cele din urmă uimiți
De frumusețea pe care mi-ai dăruit-o și o dărui mereu!
Iar acum că ai crescut frumos și mare
Mi-a rămas timp suficient de privit!

Lara

Poezie pentru sărutul dat pe inimă

Unii spun că doar eu te iubesc,
Am stat fidelă în patul tău atâția ani
Unii spun că doar tu mă iubești,
Că m-ai protejat de intemperiile iernii
Ca pe o prețioasă imortelă
Că atât demult te-ai străduit să-mi ții trupul meu rupt în tinerețe
Erect și plin de frumusețe
Dăruindu-mi din vlaga ta de bărbat,
Unii mă văd pe mine înflorind mov sau galben în umbra ta,
Unii te văd pe tine atât de îndrăgostit de mine
Încât nu știu dacă eu am același număr la cămașă sau același număr la pulovărul de tricot
Pentru că mă văd purtându-ți puloverul în fiecare dimineață
Savurându-ți mirosul dulceag de transpirație
Amestecat cu izul parfumului meu,
Uneori parcă avem aceeași culoare a ochilor obosită sau mirată
Pomeții parcă nu sunt patru ci sunt doi
Pe aceeași față ridată,
Unii ne confundă în grabă când ne văd pe stradă
Dar noi alergăm doar cu două picioare în grabă,
Unii nu știu de fapt că avem o singură splină,
Un singur pat,
O singură viață,
Un singur dulap
În care ne stau aruncate hainele
Pentru că nu are nici o importanță
Cu ce suntem îmbrăcați
Când ne sărutăm
Apăsat, tulburați de îndrăgosteală
Pe inimă!