Copilului meu

Îngerii mei s-au pierdut în graba mare în acea zi de februarie cu mult somn și soare
Pentru că atunci când ai venit tu
S-au speriat atât de tare și dintr-o dată
Au căzut,
S-au lovit,
Gurile lor au amuțit și ascultau plânsul tău înserat
Îngerul tău de data asta
A vorbit,
A strigat tare,
Silabele lui semănau cu sunete de trompetă
Duioase
Vârâte în urechea mea internă
Și au rămas acolo
Și s-au făcut o singură silabă eternă.
Pe urmă în timp învățând din nou iubirea a doua oară,
Îngerii mei s-au ridicat din nou cu îngerul tău
Și au învățat să fâlfâie și să scuture aripile
Peste nemărginire,
Eram eu și tu,
Tu și eu, eu, tu și celălalt copil al meu mare, tu și noi.
Copilul meu în timp mi-ai adus atâția îngeri în casă,
Încât uneori duminica numai aveam loc să îi așez la masă,
Îi orânduiam pe unde puteam,
Începeam să-i număr,
Dar erau tot mai mulți cu fiecare an,
Creșteau alături de tine
Și nici nu mă mai miram
Erau ca într-o simfonie
Și cântau într-una
Vară, iarnă
Doar de bucurie,îmi învățau din nou oasele să meargă, gura să postească
Ochii să-mi adoarmă în cele din urmă uimiți
De frumusețea pe care mi-ai dăruit-o și o dărui mereu!
Iar acum că ai crescut frumos și mare
Mi-a rămas timp suficient de privit!

Lara

Poezie pentru sărutul dat pe inimă

Unii spun că doar eu te iubesc,
Am stat fidelă în patul tău atâția ani
Unii spun că doar tu mă iubești,
Că m-ai protejat de intemperiile iernii
Ca pe o prețioasă imortelă
Că atât demult te-ai străduit să-mi ții trupul meu rupt în tinerețe
Erect și plin de frumusețe
Dăruindu-mi din vlaga ta de bărbat,
Unii mă văd pe mine înflorind mov sau galben în umbra ta,
Unii te văd pe tine atât de îndrăgostit de mine
Încât nu știu dacă eu am același număr la cămașă sau același număr la pulovărul de tricot
Pentru că mă văd purtându-ți puloverul în fiecare dimineață
Savurându-ți mirosul dulceag de transpirație
Amestecat cu izul parfumului meu,
Uneori parcă avem aceeași culoare a ochilor obosită sau mirată
Pomeții parcă nu sunt patru ci sunt doi
Pe aceeași față ridată,
Unii ne confundă în grabă când ne văd pe stradă
Dar noi alergăm doar cu două picioare în grabă,
Unii nu știu de fapt că avem o singură splină,
Un singur pat,
O singură viață,
Un singur dulap
În care ne stau aruncate hainele
Pentru că nu are nici o importanță
Cu ce suntem îmbrăcați
Când ne sărutăm
Apăsat, tulburați de îndrăgosteală
Pe inimă!

Poezie pentru ultima secundă( dacă o să fie😉)

Dacă ne-ar transmite cineva că mai avem de trăit doar o secundă
Ce ai spune, ce ai face, la ce te-ai gândi?
Eu aș deschide ochii larg
Ca un căscat
De mulțumire
Și simultan mi-aș arcui trupul
Asemenea pisicilor
Și m-aș înălța în înalt
Ca să scap,
Să scap
De haosul sau echilibrul zilelor, aș executa o mișcare grea de mandibulă și maxilar ca și cum m-aș arăta mulțumită de un dar,
E pură manipulare, simulare e un mod de a face artă,
Dar ar spune unii:
Elena, fetele tale, iubitul tău nu intră în această ecuație?
O să le răspund
Că de foarte mult
De demult îi port cu mine
Că mi-au intrat în miros
În vene și os
Că-i știu pe de rost
Mai bine ca mine,
Că le cunosc și umbra când se rostogolește în pat
Că de acolo am împrumutat acel căscat de mulțumire, de înnoptat
Pentru ultima secundă

Poezie pentru mine și noi

M-am uitat pe mine în anii trecuți
Alergam disperată să cresc și să alint
Tot ce era în mine din mine de crescut și alint
Uneori ziua speriată de alergătura mea ciudată
Se făcea mai lungă
Se lungea de-a dreptul toată să-mi ajungă
Noapte mă răsfăța puțin în brațele negre de tinerețe ale iubitului
Cât să-mi iau doza zilnică săptămânală lunară de femeie puternică avidă și reală
Și zi de zi ani de ani până au apărut firele de iarbă de iarnă
Pe osatura cumsecade a capului meu (am fost răsfățată au apărut târziu ca un suflu de primăvară ca un asfințit camuflat de vară)
Le număram și parcă nu mai eram eu
Și atunci s-a produs declicul
Țac ca o alarmă de incendiu la început
Apoi ca o sirenă în prag de război
Și pasul meu s-a împiedicat
A tăcut
L-am exersat în pas de ballotte și am stat
Întinzându-mi brațele lung
Măsurând firul cărunt
Despicând
Și cerând
Pauză
Pauză vă rog
Puțin
Pentru că mâine iar am s-o iau din loc
Dar mai piano
Adante
Și poate nu se știe de data aceasta și cu un dram de noroc!

Eu

Pentru noi cele care…

Cred că e ok dacă ne despărțim după ce ne-am ținut în brațe 30 de minute
Dorind să să ne facem pe plac
Amabili îndrăzneți sau plictisiți amândoi
Cred că e ok după 6 luni de conviețuire împreună în camera de cămin ( fără abrobarea sau cu încuviințarea tacită a administratorului a viselor erotice sau a masturbării spumoase a colegilor tăi studenți la Politehnică) să ne despărțim fără regrete
După ce aproape ne-am înfulecat făcând sex turbat
E ok?
Nu avem aceleași idealuri el e userist eu pacifistă salvez pinguinii imperiali
Ești sudistă?
Sau anarhistă?
Polul Sud e republică sau?
Caută pe google! Îți șoptesc la ureche( avea scula mică)
Pe bune
Iar mâine te văd pe tine mutându-ți puloverele laptopul creioanele tampoanele în aceeași cameră cu miros acru de transpirație și iarbă
E ok dacă intentezi acțiune de divorț
Pentru caii verzi
Cu care am făcut amor în tinerețe
Uitând că sunt mama copilului tău
Conceput cu tandrețe?
E ok să mă reîndrăgostesc
E ok să trăiesc?
E ok să ne spunem pas
Sau bun rămas
Sau să ne asumăm
Să ne riscăm
În viață tăcând înjurând încercând rămânând el sau ea doar pentru că…

Pentru că suntem minunate ca niște flori NOI(tablou din colecția proprie autor necunoscut)

Februarie de dragoste

Nu-mi pasă că vine februarie
E un alt februarie cu gust mai mult sau mai puțin de ninsoare,
Cu gulere de spumă, fum mătase,
Pe hornurile ascunse printre case și dresurile întinse lung pe sfoară
Nu-mi pasă,
Nici dacă ar fi o altă lună bisectă, arsă, fără lună
Fără comete,galaxii în devenire,
Mute,asurzitoare sau ciufute
Un februarie cu Valentines day,
Cu Dragobete,
Fără ei,
Un februarie care are o vagă amintire, despre nașterea copilului meu pentru unii
Dar pentru mine mereu prezentă,in aceeași zi de parcă s-ar repeta în fiecare an această naștere prematură
Poate că contracțiile numai au aceeași amploare ca atunci,
Aceeași regularitate,
Poate că acum voi avea doar o contracție când o voi strânge pe ea în brațe,
Poate că acum mă voi minuna muuult mai muult decât atunci,
Poate facerea de prunci
În februarie pentru unii are o altă conotație,
Nu îmi pasă că vine primăvara anul acesta fără viruși sau cu viruși și mutații de viruși,
Fără zambile,fără narcise,
Fără piste
De biciclete suficiente în orașul meu,
Nu îmi pasă pentru că m-a lovit în moalele capului atât de puternic dragostea
Încât mă gândesc doar la ea cu o teamă că poate nu voi mai putea respira,
Sufocată de tot aerul care are doar molecule de dragoste în februarie!

Fragment de litografie ( colecție proprie)

,,Frumusețe așezată” în iarnă

Când e foarte frig
Mă învelesc cu tine
Doar pupilele mi se întrezăresc subțire pe geana zilei
Încep cu brațele tale care încă mai poartă puterea tinereții
Mă strâng în ele
Mă vâr printre degetele aspre cu fire de păr zburlite și ițite ca și ierburile uscate în zăpadă
Mai apoi îți trag toată pielea de pe torace de pe coapse de pe cap
Ca să încap
Eu toată
Neridată și necoaptă mai e pielea ta
Și mă poartă în serile de vară cu parfum beat de tuberoze înflorite și flori de cireș ca niște
Albe mimoze și pleoștite de zăpușeală
Transpir de emoție acoperită astfel
Scot aburi pe gură
Și mă învârt în inima ta ca un ceas
Acum sunt într-un an într-un veac într-un mileniu și astfel ajung să-ți cunosc toate sentimentele
Toate elementele care s-au adunat să te facă pe tine
Nici nu îmi pasă că iarnă îmi umblă prin casă
Mi-e cald acum
Mi-e bine!

Gravură în blocuri de lemn (fragment) ,,Frumusețe așezată sub un cireș înflorit” de Utagawa Yoshitora 1859 George Șerban Ukiyo-E Collection Muzeul Național de Artă Timișoara

Poezie pentru mine și fetele tinere

Mi se spune mereu că sunt răutăcioasă
Invidioasă de-a dreptul pe femeile tinere
Nu am cum!!!
Nu am cum!!!
Vă repet
Pielea lor de cele mai multe ori îmi amintește de pielea mea de începuturi cu multe culori,
Cu multe îmbrățișări, dezmierdări, nerăbdări, cu tăvăleli pe oriunde și oricând, cu pofta nebună de a iubi cât mai mult,
Cu nesiguranță, cu obrăznicie, cu cutezanță, speranță, uneori cu prostie( prostia se manifestă oricum la orice vârstă)
Mirosuri de reîncarnare brună
Jilavă
Miros de pădure bătrână acoperită de ploaie care
Cheamă ogarii instruiți
Să caute trufele
Nu pot memora
Clipele,
Anotimpurile în care m-am împiedicat
Sau am alunecat din pat
Străfulgerată de mirosul fierbinte de dragoste
Atât de mult l-am adulmecat
L-am amestecat cu saliva
Cu bila cu sucul pancreatic
Cu stupiditatea hormonală a creierului meu
Colosală
Povară de dus
Zbor către sus
Încât acum toate bolile de care se presupune că sufăr
Își au originea acolo
În percepția despre dragoste sau de a face dragoste
Încât nu am timp să fiu răutăcioasă,
Caut leacuri, adevăratele leacuri pentru vindecare
Și din când în când trag cu ochiul,la cele tinere
Și le binecuvântez să aibă parte de dragoste, de multă dragoste, să nu o ocolească sau s-o dibuie sau să o soarbă ca pe o cafea turcească,
Să o putem împărtăși împreună!

Costa Teguise (octombrie 2021)

Duminică de după toate sărbătorile

Amețită de petrecerea ultimelor zile
Iarna se scutură amețitor
De toate sticlele de șampanie
Băute în dormitor,
De artificiile aruncate în noaptea dintre ani,
De colindătorii grăbiți după bani
Care n-au cântat decât: „Domn, Domn să’nălțăm”,
De trândăvelile și alinturile după post în pat, sub pat, pe lângă pat.
Acum ninge
Am petrecut destul,
E ziua de după, în care ne reluăm postum viața.
Facturi, farfurii nespălate, faruri de ceață, fornetti la pachet pentru servici,
Futaiuri lungi, futaiuri mici,
Foarfece de ascuțit pentru gardul viu(mai puțin se înverzește),
Focuri de aprins în casele înalte,
Fripturi de rumenit,
Flori veștejite de coronițe sau ornamente, de aruncat la gunoi sau de presat,
Finalizate examene, angajări, demisii, revolte, Open-ul Australiei nejucat,
Finish-uri ale zilelor de ianuarie
În care ninge,
Ninge acum ca o bucurie și o răsplată că nu te-am sau nu m-ai părăsit încă…că nu am plecat sau nu ai plecat, și dacă ai plecat promit că te aștept eu… și cred că e cel mai important în ziua de după!

Copenhaga, Danemarca detaliu de fotografie realizată de Lara Nuțu

De tristețe

Astăzi îngerul tău a rămas șomer
Numai lucrează pentru tine
Era trist și ieri și alaltăieri,
L-am văzut, știa că nu-ți este bine
A vorbit cu Maimarele nostru
El îți știa rostul,
Atât de multe a-ți povestit
A-ți stat la taclale ca între prieteni i-ai spus cât de mult ai iubit, ți-a spus cât de mult te-a iubit,
Cât de mult vei iubi
Și acolo în rai
Dar ție ți-este oprit să mai stai aici cu el,
Ți s-au terminat penele,
Eu de durere ți-am sfârtecat aripile
Eu
Ți-am luat mantaua albă de nea
Să-l înfășor,
Ți-am smuls inima,
Căci îmi va fi dor
Și le-am transmis și celor de la Forțele de muncă din rai
Că dacă tu nu ai mai avut zile să-i dai
Nu vei primi nici indemnizație de șomaj
L-ai luat azi,
Mi l-ai luat azi,
Nu vei primi nici pensie de boală,
Nici lacrimi, și nici o sudalmă,
De strigat nu îl voi mai striga decât pe el,
Nu voi rosti rugăciuni de nici un fel
Dar ca să te iert,fiind liber acum și dezlegat să-ți faci de cap,promite-mi că mereu vei purta
Dragostea mea,
Dragostea mea!