Etichetă / toamna

de elenalazar28

Poezie despre ploaie

De ploaie lungă și lată se aștern lacrimi și semne
Și mă iubeam mohorâtă și grea
Cu bărbații mei neiubiți în vreme.
Ca o curcă plouată mă mișcam
Bizară,alunecoasă și grasă,
Mă înfoiam în atrii și în coaste
De cât de mult eu mă iubeam
Cu bărbații mei uitați
Și tu mă priveai și nu știai că iubirea o să se oprească și la tine,
Trist și posac mă doreai
Și știai că ploaia n-o să se termine.
Mă ascundeai atunci când nu alergam în soare să nu știe nimeni de mine,
Dar eu răzvrătita plecam din nou
În ploaia ce mereu o să continue.
Desfac cepe cu coji uscate
Ca și cum aș despuia zile de departe
Și-ți arăt ca o femeie bătrână semne că ploaia o să rămână.
În noiembrie o să plouă mereu
Și sufletul meu
Și sufletul tău
O să tremure până-n rărunchi
Și ne cuprinde umezeală pe la genunchi.
Azilul e plin de oameni ca noi
Ce așteaptă iubirea
Să cadă din nori!

Biserica Sf. Gheorghe Piața Traian Timișoara 19.11.2022
de elenalazar28

Joc

Pot să mă prefac că e doar toamnă
E ca într-un joc
Te bagi?
Regulile sunt atât de simple:
Trebuie doar să-ți pui bască cu cozoroc gri
să se asorteze cu bocancii galbeni de piele și mantoul maro sau bej cu glugă în eventualitatea că plouă
În rest poți să trișezi…adică să fii melancolic îndrăgostit amant părăsit poți să râzi printre copacii despovărați de rod sau să plângi luându-ți o mină de nerod
Poți să-ți rozi unghiile de plictiseală sau mare scofală te poți îmbăta cu vin fiert sau cu rom
Poți să faci și pauze să dormi
Dar să nu devii alt anotimp
În timp
Acum ai voie să fii doar toamnă
Eu doar mă prefac!

O părticică din teiul din fața casei( teiul lui Doly)
de elenalazar28

O altă toamnă

Uneori în anumite zile mai locuiesc cu tine
Bem ceai verde cu ghimbir împreună
Și mă mir și te miri
Ținându-ne de mână
De plinătatea acestei toamne!
Ce simplă e iubirea!
Cât mă bucur că trăiești!
Știi că te-aș ține în brațe o veșnicie
Toate zilele sunt minunate când sunt, sunt cu tine în
toate toamnele în care ne-am îmbrăcat cu frunzele desprinse de trupurile arse de soare ale copacilor
Ca să putem defila pe stradă strigând că am salvat încă o dată măreția zilelor care se îngustează mioape
Și-n care nu ne putem privi decât înfofolite cu șaluri groase ascunse sub pături și povestind vrute și nevrute
Despre iernile care au să vină
Și despre brazii netăiați pentru sărbători
Despre casele de turtă dulce pe care le plămădesc împodobindu-le cu flori
În care vom locui odată și-odată
Dar tu știi că doar pe tine te las să așezi pe pervaz
Luna și stelele și oamenii mărunți de zahăr
Pentru că doar tu vezi
În fiecare dimineață
O toamnă pe care nu am știut-o până acum!

Tablou din colecția propie(Napoli)
de elenalazar28

Uneori

Uneori se frâng aripi
În zilele scurte de toamnă din noi,
Bocăne moale picioarele ascunse-n cizme prin noroi,
Alergăm,alergăm supuși sau distrați
Cu fețele roșii sau ascunse sub fondurile de ten Lancome
Dormi?
Așteaptă să mă demachiez,
Să mă subțiez,
Să pot să-ți cuprind genunchii reci,
Să-ți povestesc ce puțini oameni treji stau în seri,
Majoritatea își beau ceaiul fierbinte,
Mânâncă plăcinte
Și nu se mai iubesc.
Mi-am cumpărat creme de mâini cu glicerină
Grase și galbene ca pielea de găină,
Azi e duminică,fac supă cu tăieței
Iubi,iubire mă vrei?
Mai câteva zile și începe postul Crăciunului
Și voi sta departe,departe de tine atunci,
Îmi vor crește aripi în zilele scurte de toamnă,
Voi inventa
Cuvinte magice în care
Vom plânge,vom fi ploi,
Vom ninge și vom fi ninsori,
Vom fi doar doi
Și atunci se vor naște stele din cuvinte rostite în iubire
Din noi.
Uneori se desprind aripi în zile
Și penele lor se prind de inimi și se colorează în privire
Se aud pe străzi cântece de tălpi desculțe apăsate în gol…toc,toc,toc, toctocuri ce se sparg în timpane sau rămân pe loc…uneori.

Piața Traian Timișoara 05.11.2022
de elenalazar28

Am să…

Am să te urmăresc ca pe o jivină străină
Ajunsă pe malul râului ce străjuie pădurea veșnic verde a inimii mele
Am să te miros cu nasul meu zburătăcit în vânt
Nu am să te rănesc
Nici o săgeată a timpului nu-ți va atinge carotida pătată cu sânge
Te voi privi atât de mult în ochi fără remușcare
Chiar dacă ultima arcuire a spinării mele
Va fi într-o zvâcnire de a înlănțui iubirea
Nu te voi răni
Toamna ne va învălui cu mătăniile ei roșii și galbene de viață
În prima bătaie de noiembrie
Vor alerga gonaci să ne prindă și ne vor lua urma
Urma stranie a dezmierdărilor noastre în vară am să te urmăresc toamnă cum ne vânezi și visezi

Mereu am parte de vise în căutarea zilelor dinaintea căderii primilor îngeri de zăpadă!

de elenalazar28

De frumusețe

Ca ploaia mă lipesc de tine.
Nu-i așa că sunt mai frumoasă când mă port cu norii negrii prin casă,
Când te lipești de spinarea mea udă
Și brațele-mi fulgeră
Și ochii îmi tună?
Mă privești ciudat și mirat
Că soarele cald nu s-a arătat,
În suflet,pe buze te picur într-una,
Ca toamna te scutur
Și plouă…și plouă și luna.
Ne poartă în brațe noiembrie, ne plimbă cu el,
Ne iubim tragic de parcă am edita epopeea lui Ghilgameș de ieri.
Ca ploaia mă lipesc toată de tine.
Te iubesc!
Mă iubești!
Ne plouă noiembrie cu îngerii pământești,
Galbeni, rotunzi,
Mă ascund,
Mă ascunzi,nu mă vezi?
Eu știu frumusețea din toți, o păzesc, n-o s-o pierd,nu mă pierzi și plouă mereu cu ochii mei albaștri și verzi!

Fotografie realizată de dr.Fiscutean Ancuța
de elenalazar28

Singurul, ,,de ce?”

De ce ne agățăm de rădăcini într-o disperare tacită și continuă
Nu căutăm robustețea crâncenă a trunchiului sau ramurile crude în îmbrățișare
De ce nu ne cățărăm pe crengile copacilor asemenea copiiilor și strigăm de bucurie sau durere
Ne așezăm doar la marginea buzelor lor obosiți tulburați îndrăgostiți
Nu vedeți că păsările atârnă printre frunzele roșii de soare
Nu simțiți mirosul de castane coapte al orașului?
Acum ne aducem aminte de adâncul pântecului din care au crescut neamurile noastre
Cine le tămâiază oasele
Și aprinde candele pentru iertare
Rătăcite stau zilele și scurte acum în bătăile negre ale ciorilor
Și eu cu cărbune desenez vlăstari fără nume pe case
Pentru primăverile ce or să fie
Aprind lumânări albe pentru cei ce nu or să mai vină pentru cei neuitați de noi lăcrimați
Pentru prieteni fumez țigări
Pentru ceilalți aștern flori
Și murmur asemeni păsărilor roșii din copaci
Rugăciuni pentru mame și tați
Pentru toți pe care i-am știut și acum sunt plecați
Dumnezeu știe
De ce i-a luat?
Nu Îl întreb niciodată
Doar îi șoptesc:Ai grijă de ei…
Plâng și știu:
Copacii nu mor!

Barcelona-Ciutat Vella 03.05.2022
de elenalazar28

Avantajul de a lucra la…

Știu că în fiecare dimineață îmi spui:
Cana mea preferată e murdară,
Aparatul espresso iar nu are apă,
De ce nu cumperi cafea Lavazza?
Viața,
Viața,
Apoi dușul curge agale
Pe cărări de-a curmezișul sau urmărind ascunzișuri, sângele meu năvalnic pornește,
Luptă pentru iubire
Cu leucocitele și plasma lui,
Se anunță încă soare,
Degetele tale îmi bâjbâie pe spinare,
Mă tragi lângă tine, în tine,
Spui că e timp suficient, n-o să întârzii la job,
Pot să ajung și eu odată mai târziu.
Eu calculez câte minute te ține erecția,
Tu te joci,
Eu mă joc,
Mi-am învățat lecția
Sau încă mai învăț despre iubire
Oricum nu cred că îți pasă,după aceea,după acea eliberatoare doză de dopamină pentru tine, îmi faci oricum o cafea lungă cum îmi place,
Ai timp te duc eu!
Și-mi vine,dar ce îmi vine să sparg cafetiera,
Dar nonșalantă, crispată mă vâr iar în tine
Face parte din mișcarea de rezistență a femeii
De a lupta cumva…viată,iubire…
Poți avea o zi nemotivată,
Doar lucrezi la stat,
Nu te dă nimeni afară,
Vino,vino iubi în pat!

Aparatul de cafea al secției de chirurgie cardiovasculară (IBV Timișoara)
de elenalazar28

Se spune

Se spune că toamna se poartă melancolia,geci de piele și stivale,
Șaluri portocalii cu urme de soare,
Inimi strivite regăsite în cețuri,
Ochi vopsiți cu negrul albastru de ciori
Și obraji cu pete de soare și lacrimi de mare
Și umeri îmbrățișați de palide ploi.
Toamna se poartă însă iubirea mai mult ca niciodată,
O căutăm înfrigurați și ciufuți,
Suntem îndrăgostiți în noaptea cea lungă
Cu umede stele și săruturi fierbinți,
Se despoaie frunza în vânturi și în urme,
Mă dezbraci, cu durere mă strigi,
Se așterne bruma pe stradă,
Tremură toamna pitică, se strânge roșie de frig,
În suflet se vâră timidă, mă atinge,
Te ating,
Mă atingi,
Bum bum, se aude cum zilele se scutură de păsări și flori,
Se întunecă atât de devreme
Și cerul se ascunde în nori!

Dovleci decorativi (Piața Badea Cârțan Timișoara)
de elenalazar28

Nopți

Lunga noapte de octombrie portocalie
Asemenea portocalelor din sudul cald
Mă sufocă și deschid ferestrele larg
Și plâng
Plâng cu plâns mărunt de focă
Plânsul din serile în care le alintam pe fetele mele mici
Acoperite până pe bărbie cu plapuma de lână molâie
Să nu le fie frig
Iar ele somnoroase își întindeau buzele să mă țocăie pe obraji
Și noaptea de octombrie se alungea sfioasă asemenea unui batic de mătase
Pe inima mea
Inima mea
Care bate și se desface în felii de portocală
Pentru a fi mângâiată de căldura din sud
Atât de departe a plecat
Atât de multe a uitat din toamnele de odinioară
Și de aceea acum învață din nou
Să încolțească în pământurile vechi și neschimbate ale timpului!

Oskar Szuhanek Curte interioară Str.Dacilor 1956