Ea este toamna mea

Ea este toamna mea
Cu bestiale culori
Desprinse din trupurile noastre
Atâta galben
Atâta fum
De parcă ne-am arde iubirile pe drum
De parcă nu ne-ar mai rămâne nimic
Mult mai târziu
Vom deveni candele

Mame

Post

Iubire

Sacrificiu

Solstițiu
Și alb
În înalt
Vom fi cer
Rugăciune
Iar pentru alții
Vom fi stea
Călătoare în inimi pe o mare de suflete
Stea de soare în toamna mea de acum!

Paris 23.11.2021 (fotografie realizată de Lara Nuțu)

Se apropie iarna

Ne vântură toamne pandemice
Demult nu a mai vorbit vântul cu asemenea gânduri
Peste pământuri
Se apropie încă o iarnă pandemică
A doua la număr pentru unii dintre noi nu e nici o diferență
Aceeași vestă de lână
Același palton
Același cozonac cu rahat cumpărat de la Profi
Auchan sau Lidl sau Kaufland
Pentru alții un …mare
Tot ce se termină în ,,at”
Unii dintre noi ne împărțim în vaccinați cu o doză două trei sau nevaccinați
Alții au murit
Sau alții sunt deja ratați
Dar observ
Că în trend au rămas aceeași brazi
Tăiați la ghiveci naturali despuiați bogați artificiali și răzleți
Dar inima noastră îi va împodobi
Doar ea îi va face să pară vii de data aceasta în iarnă ea verde asemenea brazilor va fi!

Cartierul meu Traian Timișoara se pregătește de sărbătoare

Acum

Acum am o anumită vârstă decentă
Pentru a putea să mă avânt în lume
Acum nu îmi mai este rușine cu petele stinghere și mahmure negre de pe obrazul meu drept
Acum chiar îmi pot permite să numai merg drept
Câtă o șchiopăteală desculță prin ploaie
Sau printre frunzele mucegăite de toamnă
Sau un mers echilibristic pe sfoară
Mă poate distinge dintre altele mai tinere
Dar mai am mult de învățat pentru a vă da voie să-mi spune-ți sau să mă strigați:
Hei doamnă L.E
Eeeeehe
Întârzie groparii
Împart colivă și colaci
Și beau în draci
Și se vor pensiona cu dureri cronice de spate
Bolnavi de adenom de prostate
Până mă voi întâlni cu ei
Acum deocamdată doresc încă să-mi mai plimb câinele adorat
Să fac mătănii și gingășii de femeie prin pat
Să citesc poezie și nonficțiune
Să fac marmeladă de mure și prune
Să merg la petreceri on-line
Prezentări de modă și expoziții cu un crai
Să învârt pahare de prosecco mionetto în mâini
Și să vă uit să nu vă uit până am
Să adorm năucă în fum acum când în sfârșit am o vârstă decentă și nu e secretă!

Fragment de tablou din cadrul vernisajului ,,gestuar” al artistei Nora Blaj ce are loc la Galeria Calpe din Timișoara România

Îngerului meu din noiembrie

Îngerului meu i s-a făcut somn
E scurtă acum ziua în noiembrie
E pâclă
E rece
Ba uneori e și cald
(Mai închidem caloriferul economie)
E ceață cu semne ireale
Bizare
Și trupul meu e umflat și articulațiile mă dor de umezeală
Îmi cere el îngerul perne și dună
Și-i spun că nu le mai am
Că penelor lui i-am pus cutumă
Și le-am împrăștiat pe drum
Dar îi promit că am să-l țin la mine în brațe
Și capul lui plecat de smerenie am să-l pun
Pe umeri
Pe inimi
Pe viață
Și am să-i cânt duios și am să-l legăn ușor ca pe un prețios odor
Că atâta iubirea zace în mine
Încât atunci când el va pleca
Îmi va rămâne puf și pene albe în amintire încât pot face și o saltea pe care în sfârșit mă pot întinde și eu să mă pot odihni pe ea!

Lanzarote Insulele Canare Miramar del Mar Arancia

De Vineri de noiembrie

Nu e ușor nici să pleci
Nici să rămâi
Toamna mea
Te atârn în cui
(Să nu mă spui)!
Și n-ai să plângi
Când am să-ți bat piroane lungi
Pe brațe lungi și pe copaci,
Pe frunte am să-ți pun coroane galbene de araci
Tu ai să taci,
Și o să mă mângâi cu vânturi calzi
Cu vânturi reci
Cu ploi mărunte scurte seci
Cu burnițe de lacrimi multe
Ca să-mi ajungă să nu uite
Inima mea
Că o învelești,
Cu zile palide și cu povești
Șoptite rar sau mai prelung
Sorbind un ceai,
Mergând la vernisaje și prin librării
Cu pași bătuți în frunze și pustii
Și umezind din când în când secundele
Cu vinul blând,
Cu un proseco sau cu mere , cu îmbrățișări molatice pe perne vârându-mă în tine toată,uimită și tot timpul beată!

Nu e ușor, nici să pleci , nici să rămâi , de aceea rogu-te mai stai puțin!

Valea lui Liman , România(fotografie realizată de Adina Nonea)

Poezie

Uneori am ajuns să mă poticnesc de zilele tale, să mă ascund în umbra zidită de tine în casă,
Uneori ca o prelungire a eșarfei mele de mătase.
Mă poticnesc și cad în genunchi sfioasă și nu cutez să ridic ochii să te privesc deajuns,
Poate mă cuprinzi tu ridicându-mă ca de fiecare dată și mă conduci în sufragerie ca pe un oaspete de vază,
Să-mi arăți porțelanurile de Dresda, alămurile și argintăria.
Și poate cu timpul învățând să apreciez viața ai să-mi arăți și zidurile casei tale, fără nepovești și fără de umbre și fără de zile cu mucegaiuri în ferești.
Și de-abia atunci am să mă pierd în inima ta atât de mult,
Încât mahmur,tu ai să mă mângâi mereu pe ea!

Agnieszka Brzezanska Ceramică( fotografie realizată în cadrul Bienalei Timișorene octombrie 2021)

Poezia a șaptea de toamnă

Acum s-a desfrunzit mărul
Am uitat de câte ori s-a desfrunzit sau a înfrunzit pentru mine
Anul acesta a a avut cel mai bogat rod
Și parcă o teamă o port
Că va fi ultimul an
Va înflori mereu în sufletul meu
Mereu îi voi căuta lumina aruncată de brațele lui pe pereții sufrageriei
Numai ei știu de câte ori m-am oprit să o mângâi ca pe o bucurie
Așa cum ne mângâiem inimile uneori! S-a desfrunzit și îngerii iernii îl vor împodobi greu cu pene albe
Se va mai rupe o creangă trosnind de ger
Eu să-i mai cer
Să rodească iar?!
Frumusețea lui va rămâne în mine așa cum te port și pe tine rămas în mine în anii dintâi când erai îndrăgostit
Eu să-ți mai cer să fii același
Nu aș mai avea bucuria amintirii despre mine cea plină de vlagă și fără de vergeturi slabă atunci cu grimasele burții lăsate în paragină și uitare acum
Se desfrunzește mărul!
Iarăși?
De câți ani iubito îl avem?

Casa Artelor interior Timișoara România(fotografie realizată în data de 05.11.2021 când a avut loc vernisajul expoziției Sabin Nicolae Dancu realizată cu sprijinul comunității Beta platformă euroregională de colaborare și dialog ) Vă invit s-o vizitați ☺️

Sunt îndrăgostită

Sunt îndrăgostită
La vârsta mea? (E o tâmpită!?)
Și eu declar cât pot de tare
Da, sunt îndrăgostită de toamna nevestită,
Caldă cu ploi de primăvară,
Cu galbenul din case crud de caisă,
Cu arbori dezveliți și fără de pudoare,
Cu foșnet scurt de frunze în suflet,
Cu struguri cruzi și cu gutui,
Cu coaptele ludăi dulci amărui,
Cu mersul meu anapoda pe străzi
Lăsându-i toamnei sufletul să mi-l culeagă
Să fie ghindă sau castană pe o creangă,
Să-l mângâie în noapte vântul ei,
Să-l ducă în inimi teleleu, în voi, în tot și nicăieri!

De toamnă sunt îndrăgostită, atât de îndrăgostită
Încât mi-aș da din suflet să rămână și să-mi doarmă
Pe brațe și pe pântec și pe ochi, să fie amorțite secundele în ceață, să vă încălzesc târziu în dimineață,
Să fiu eu somn de drumuri castanii
Și somn cu vise roșii printre vii, să întind cât pot din viața mea , noaptea de toamnă, ca o taină cu stele mici și plumburii, cu îngerii pictați în strană, pe cer cu chipuri de aramă, să fiu eu somn și voi în toamnă arbori vii, să îmbătrâniți plini de iubiri!

Timișoara România(anonim)🍂🍁❤️

(A se citi cuvântul vii ca fiind pluralul substantivului vie)

Sfârșit de octombrie cu rime

Se jeluie octombrie în final
Și parcă ar da în cinstea lui un bal
La care să ne invite pe noi toți
Catolici ortodocși fanarioți
Cu îngerii pe post de toboșari
Sau poate vreți să fie ospătari
Să ne servească în cupele înalte de cristal
Iubire liniște sau ceai
Să picotim să stăm înmărmuriți puțin în toamnă
Să o cinstim să o aplaudăm ca pe o doamnă

Și să privim cum noaptea se coboară
Duios molatic lin pe scară
Și-și pune cizmele cu gulerul de blană
Pufos și cu miros de slană
Pe întreg orașul meu
Cu case galbene de somn
Pe apele lui verzi albastre
Pe ponton
Pe bicicletele încețoșate ruginite
Pe vise și pe suflete lihnite ce vor iubire și nu dorm!

Timișoara România

De iubire în acest octombrie

Mă îndrăgostesc
Și acum când mă îndrăgostesc aș împărți aerul pe care-l respiri în plămânii tăi cu tot universul
Te iubesc
Și acum când te iubesc
Îți zăvoresc aerul pe care-l respiri în plămânii tăi să numai ajungă nimeni la el
Îl ozonez îl colorez cu albastru de mare
Cu verde de pădure virgină
Caut neobosită studii de medicină
Să pot îmbunătăți calitatea aerului pe care-l deții și-l dețin
Pentru a-ți prelungi viața
Nu mă mai iubești
Și acum când nu mă mai iubești
Am nevoie de ECMO
Mai mult ca oricând
Mă voi stinge pe pământ
Curând
Fără iubirea ta
Și mă voi spulbera în toamnă ca frunza în vânt!