Când am crescut mare,mare, așa cum se cuvine, Mi-am decupat sternul, cu degetele răsfirate în rugăciune Să vă holbați la inima mea, O minune! Decolorată de iubire, Pulsând în ritmuri de zile și nopți, Galopând în aridul gândurilor Elegant,mai târziu haotic semănând a dinți de femeie,nu de fierăstrău, puls ce nu va fi convertit niciodată! Se va accelera mereu într-un flux și reflux asemănător mării, Va primi aripi de înger Și va zbura, Va cânta,va dansa, se va autografia răzând Și nici o clipă nu va plânge pentru timpul trecut!
Privesc la acoperișuri de case Știu că dincolo de ele Se aștern tăceri Line sau foșnitoare de mătase, E un cer atât de senin uneori Ca și cum nu s-ar întâmpla nimic, Îngerii presupun se bronzează în amiază Sau își fac siesta sau Visează? Și atunci ne simțim pierduți,nevăzuți, Îi strigăm, Dar strigătul nostru se pierde într-un nor ivit de nicăieri, Ceilalți îngeri plecați dintre noi Nu ne pot răspunde, Întind pleduri pe șezlonguri, Prepară Devil’s Blood Cherry Sau adună mizerii din etern, E o plajă atât de întinsă acolo sus, Imensă,încât te-ai putea plimba și afunda în nisipul ei Ani fără număr Și-mi închipui că și eu pot pleca Într-o secundă pe acolo… Îngerul meu oricum doarme acum Și nu mă veghează, Dar mi-e teamă de drum Și oricât sufletul meu de dorul tău oftează O să mă mai aștepți Până voi veni la tine! Între timp îmi aprind țigara și fac rotocoale în aerul cald, de fum Nu fi îngrijorată că fumez mult mi-am făcut acum o lună radiografia, Am plămânul drept bun, bun, Celălalt ți l-aș fi donat ție ca să poți să mai stai cu mine, Dar nu există negoț și nici tehnici de abordare A transplantului de organe între prieteni cuvântători și necuvântătoare!
Eu știu că mama lui l-a născut pentru mine. Dar mama lui nu se gândea la asta, Mama lui își dorea ca atunci când a venit pe lume Să fie sănătos ,să aibă noroc( de frumos era și este frumos). Acum obligatoriu îi fac setul de analize uzuale Și-l programez pentru la anul la RMN… Când era copil făcea parte din UTC… Acum face parte din mine Cu tot cu miros, Cu partea din dos, Cu matricea din os, Acum eu îl știu cel mai bine( sau poate nu știu) așa cum nici mama lui nu știa ce făcea când era copil Sau ins juvenil, Habar nu avea de masturbare Sau Doamne ce mult te-ai înălțat Cum ai crescut mare! Eu știu că mama lui în durerile facerii mă striga pe mine, Eu nesuflet fiind încă Rătăcind minuscul în inima îngerului meu Îmbolnăvindu-l atât de tare de stenoză Încât auzind țipătul de mamă Nu a mai respirat Și pentru o secundă a închis ochii,s-a luminat și m-a creat Din minusculul lui Ca să-l iau de bărbat Pe el întregul meu Pentru toți anii Ca să nu sufăr de nimic Învățând mereu despre iubire, Ca eu Eu,să vindec, Să oblojesc, Să tămăduiesc ce e verde sau copt,nuanțând totul în roșu sau roz!
Astăzi mi-am smuls unghia Să nu mai pot zgâria muchia umărului, carnea ta, Mi-am prins limba în spinii ascuțiți ai trandafirilor albi Și dinții i-am înfipt în încinsul asfalt, Năucită sunt și mă prefac În pământ, În afânatul pământ pe care calc Și tac. O mie de silabe se răsfrâng în urmă și plâng Pedepsită sunt să adorm în iubire Ca și când, Ca și când Nu mi-ar ajunge, Nu ți-ar ajunge Inima mea, Sufletul meu Afrodisiacă tăcere Pierdută în hău Secunde efemere. Astăzi mă transform în mimoză,râmă,tubercul de tuberoză, Părul meu va crește și se va prelinge în tufe de iasomii de parcă ar ninge, Sângele meu din artere și vene Se va însămânța pe maci,pe araci în vreme, Mi-am lăsat carnea așternut pentru vietățile pământului și scut, Soarele mă-negrește în amiază, Mintea plină de dor Visează,dar Îngerul meu nu mai cântă ca o mierlă Uituc și mirat de faptul că tac, De frumusețea ce o las în primăvară, Nechează asemenea unui armăsar, Îl strâng la pieptul meu, îi mângâi coama sălbatică Și-i repet într-una Fii bun și tu visează! Visează mereu și mereu Nu am să te dau nimănui În vise eu sunt trează!
Fotografie realizată în 16.05.2022 Timișoara ( trandafir din grădina proprie)
Dragul meu copil În toți acești ani Ți-am repetat ca într-o secvență atât de multe cuvinte Și cu rost și fără minte, Te-am sărutat pe ochii tăi atât de senini,mereu mereu, Te-am purtat în rugăciuni ca pe cea mai de preț icoană, Eram îmbătată de frumusețea și blândețea firii tale De parcă aș fi fumat o veșnicie marihuana, Eram dependentă de mâinile tale, de liniștea ta albastră,suavă, Mă închinam în fiecare dimineață și mulțumeam vieții că mi te-a adus, Îi șopteam îngerului tău Că ești mai presus de orice închipuire, De orice dorință sau răzvrătire, Ce mai puteam să cer Unui cer? Eu, mama ta Tu,primul copil Inima mea e împărțită în două iar tu și sora ta locuiți de-o veșnicie în ea, Nu știu care este preferata ta stânga sau dreapta Rămâne la mica înțelegere, Inima mea e bisectă uneori Poate și ea să fie asemenea timpului bisectă Și acea zi în plus știu că e tot a ta fiind prima Iar tu, în mărinimia ta o vei dărui surorii tale(pentru că tu ești bună, cea mai bună), Inima mea în toți acești ani A crescut odată cu tine, Nu a îmbătrânit, Nu s-a înlemnit Și nu s-a osificat E mare și e o mare de iubire Recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dat Draga mea,neprețuită,iubită, Iubita mea fiică!
Despre adevărurile de vineri Puține dintre noi știm sau recunoaștem Unele ne dorim sau Visăm Duminica de Paște (A te abține și la o îmbrățișare pentru îmbrățișările divine) Altele aleargă în Israel Pentru seara de vineri, Doar toate suntem o Rebeca, o Hagar,o Chetura, o Sara,o Estera sau o Miriam Alte femei cerșesc pe maidan puține cuvinte bune de iubire sau pâine, Unele pun la rodit semințe Și-și găsesc alte trebuințe Dar într-un final toate ne spunem e vineri, E sfârșit de săptămână, e bine, Alunecă mâna ta în mine, Tremură fluturi, Tremură inimi, Tremură norii Și ciulinii Soarele-mi mângâie ochii și gura, Promit nu am să întrec măsura, Nu am să plec, Nu am să-ți las Cuvinte de bun rămas, Voi tăia găina cea grasă Voi face supa cu tăiței să te poftesc la masă, Voi da merinde și apă blânzilor mei Și mă voi face atât de frumoasă În seara de vineri Și ai să vrei Și tu ai să vrei!
E miercuri E miercuri de martie E miercuri înainte de Buna Vestire Pot să spun și eu că primăvara se topește în simțire E dezlegare la pește mai puțin mai puțin e și Duminica Mare Inima mea postește Inima mea poftește puțin vin Și-ți spun ție iubire Vin Facă-se voia ta Se aud mitraliere și mierle și urlet de mame Văzându-le tremur și eu Dar de fericire( nici un rău să nu atingă sufletul copilului meu Mare Copilului meu mic) Uneori am senzația că nu știu nimic Se coboară liniști Se coboară îngeri Se coboară plâns Se coboară stele Alerg printre ele Și vă strig pe voi Nu-mi luați primăvara Nu-mi luați seara Oameni triști și goi! Nu vă pot plăti decât cu iubire Nu vă pot minți Nu vă pot privi Nu vă pot lovi Și nu pot muri Nu am pentru cine!
Știe că în primăvara aceasta nu are voie să tragă în mierle Și ține arma ascunsă aproape de inima sa Acolo poartă înăuntru iubire Oare iubita lui a aflat că nu are voie să tragă în mierle nici în cuci în cintezoi sau grauri El nu va purta lauri Nici iubita lui nu va purta lauri El se roagă într-una îngerului său Oare îngerul lui se întâlnește cu îngerul iubitei lui Acum în vreme de război Plâng amândoi El nu are voie să verse lacrimi e bărbat De aceea poartă armă și nu are voie să tragă în mierle Poate doar să tragă în alți bărbați cu îngeri și cu iubite!
I-am propus să fim primăvară Eu și el Galben un ochi să port eu de păpădie Când numai vreau să văd nimic să-i împrăștii puful Să mă pierd într-un labirint să alerg să mă mint Un ochi albastru ca văzduhul Să poarte el Doar el știe să urle ca un tunet Să scapere scântei ca un fulger Dar norii să mi-i trimită mie Numai eu plâng în zile Și aștern mai apoi curcubee în ploi O inimă liliachie de brândușă cu cave portocalii aprinse am să-mi pun eu în piept Sau mai bine lui El e fragil lui i se înfundă coronarele Eu voi avea de trăit mai mult De aceea îmi voi așeza inima roșie de roză în cutia toracică sau mai bine în osul temporal Și am să tac când vor sângera spinii și-i voi înfige să crească ca vița de vie pe arac să dea rod potop de belșug ca să vă aduc vin la fiecare masă de duminică Pântec de lalele colorate voi avea Toate culorile sunt cele mai de preț Voi fi listată la bursa de valori Pentru ce am purtat în pântec și am dat viață Iar amândoi vom avea brațe de salcie curgătoare să vă putem cu prinde neliniștile patimile lacrimile cuvintele sau brațe de crini și măslini cu care vom purta pace și alin În fiecare primăvară de acum înainte!
Fotografii prinse cu magneți de frigider Nu e bine pentru produsele și cașcavalul afumat din el ne urlă ei, Le desprindem și le punem pe centrală Cu cleme albastre sau lipici,cu migală Nu e bine nici aici, Ne crește factura Influențează calitatea gazului și natura, Le iau timid și le lipesc pe mine Mă cuprinde o amețeală și o stare de bine Când tu vrei să-mi săruți sânul stâng te împiedici de magnetul cu turnul din Pisa, Și te îndoi și tu, Îți înclini buza de jos, Dar atingi magnetul cu sfinții de mozaic și de ipsos din Ravenna Și devii curios, Îmi desenezi moale cercuri de aur Pe pântec, pe șold și pe os Și mă acoperi cu o lungă și albastră ploaie De artere și vene răsucite pe dos, Descoperi și Roma, Tunis sau Barcelona Și râzi zgomotos Și-mi șoptești tandru în ureche Că am fost, Pe acolo am fost Și-ți amintești mirosul meu din anii trecuți impregnat cu roșu de azalee, Cu liliachiul profund de bougainvillea înflorită Și pasul meu rătăcit și desculț Străbătând agale cupola înaltă de stâncă ce străjuie moscheea, Te împiedici de magnetul prins de degetul mare de la piciorul stâng cu măgărușul albastru cumpărat într-un sfârșit de toamnă pe pământ Ai uitat? Și atras de verile lungi cu săruturi de migdale și pepeni Începi să mă piepteni, Să-mi desprinzi amintiri Secetoase cu miros de pietre, de mare, de zbor de egrete și pescăruși, Mă descâlci pe-ndelete Și aduci dintre toate în secundele de atunci Soarele mare și roșu în apus Și-mi șoptești moale și trist S-au dus, toate s-au dus! Uite nu mai avem pereți ca să punem magneți? Nici trupul tău nu-i de ajuns! Iar eu îți cuprind sufletul în palme și îi șoptesc înainte să adoarmă:Te iubesc!Ne rămân atâtea veri cu iubire, iubitule vom pleca din nou Mâine!
Lazăr Elena 