Iubirea mea

Mă gândesc cum virusul sau lumea sau bogații sau maniacii
Ne-au împărțit în două
Vaccinații și nevaccinații
Bunii
Și nebunii
Cu mască FFP2 sau fără mască
Cu deștepți sau gură-cască
Cu tineri sau cu bătrâni
Cu maniaci sau burlaci
Într-un val două sau nouă
Cu denumiri de stele
Sau galaxii efemere
Și mă încumet să sper că iubirea mea
Infinită ca un cer
Nu se va curma
Nu va fi stea
Sau proteină mesageră
Migrenă sau efemeră
Voi continua și voi crede în ea
Ca și cum mi-ar fi ultima genă
Ultimă alveolă pulmonară
Ultima secundă din ultima țară
Și nimeni și nimic nu mi-o poate lua
Chiar dacă am trăit jumătate de veac și trei ani și ceva
Iubirea mea va lumina dar nu va fi stea
Va fi lumina din inima mea
Și doar tu
Numai tu o vei vedea!

Poezia a doua de toamnă

Cât de mult te ascundeam în vară
Să te ardă soarele, să-ți fie bine,
Acum, mă simt năucită în toamna ce vine
Și caut străzi cu nume de destinații exotice și exclusiviste,
Cu aere desprinse din reviste,
Aruba, Argentina, Creta, Cuba.
Și știu că-ți tremură inima,
Știu că-ți tremură inima
Asemenea frunzei desprinsă de trupul copacului
Se tânguie el, că a rămas fără păsări
Fără cuiburi de păsări
Fără verdele aromat și roșul crud și înspumat al fructelor,
Cade doar un măr
Pârguit, stingher,
Tremură inima ta de dorința păcatului,
Mușcă cu patimă inima ta din inima mea
Fă-ți pomană și dă ce rămâne din vară săracului
Care așteaptă pe strada cu case înghesuite, ceruite, năpârlite de atâta viață
Renovate cu gust amar, cu alb murdar de var
Fără de culoare, fără de soare.
Cât de mult ne vom ascunde acum între zidurile lor crăpate
Când vine toamna cu zilele ciudate
Cât de mult mă voi ascunde în tine
Și nu voi mai tremura!

Bara , județul Timiș

De Sântă Mărie

De azi parcă se apropie mai mult toamna
În vecernia ceasului de seară, cu miros de fagure aurit și sfială,
Printre aracii dulci de vie și prunii doldora de must,
Coboară primul tulnic ce vestește o vară caldă în apus
Și sufletul îmi pare dus
Printre năvalnic, trandafirii înroșiți și floarea albă a iasomiei
Și parcă pare, că are atâtea de spus
Și mă îmbie, mă învie
Să prind cu cele cinci degete ale mâinii stângi
Ziua de azi în inimi
Și s-o duc
În închinare, să o adorm,
S-o spovedesc sau să mi-o dau plocon
De Sântă Mărie!

Zugspitze 2962 metri Germania( fotografie realizată de Dorina Bender)

Poezie de sfârșit de iulie

Și iulie s-a dus
Atât de repede
Parcă l-am ascuns
Sub fusta de in
Parcă mai sus de tivul de mână cusut,
Printre broderii și miros de grâu copt și lavandă,
Parcă nu se mai poartă acum iulie,
S-au stors și cireșe
Ne-am colorat și obrajii cu roșu carmin
Rumeniți în soare,
Parcă, în iulie nu a mai fost deloc răcoare,
Poate în augustul care va veni
Vom iubi
Vom iubi
Și voi ști, să te privesc mai mult
Și să-ți mângâi sprâncenele negre de stuf,
Voi strânge mai mult vara la piept,
În timp ce te aștept , franjurându-mi fusta de in cu miros de pepeni și vin,
Strivind cu tălpile goale torace și inimi de greieri,
Greieri ce-mi dau târcoale
În nopțile puțin mai lungi
Ca să-mi ajungi,
Să mă satur de tine
În augustul ce vine!

Fotografie realizată de Mălina Magda

De iulie și leneveală


Pisici întinse pe acoperiș
Uscate de căldură
Stau prinse în toropeala zilei
Bețive,fără băutură.
Și cafeneaua se deșteaptă
În zornăitul alb de ceașcă
Croissantul dă ca să plesnească
Iar pe tejgheaua coaptă
Se brumărește zahărul pe sticlă
Și uite așa uimită
Punând ziarul pe măsuță
Eu te zăresc o clipă.
Îți tremură în inimă țigara
Și fumul în rotocoale se destramă,
Se agață în pernele rotunde
De pe băncuțe și scaunele goale
Și scrumul cade peste tine
Și fierbe-n dimineți cafeaua
Iar eu mă încolăcesc pe vine
Și cred că m-a lovit damblaua

Îmi ard rărunchii, ochii verzi
Iar tu te faci că nu mă vezi
Strivind țigara în cerul gurii.
M-aș apuca și să fumez
M-aș apuca de tot ce-ai cere
Dacă ai vrea pentru o secundă
Să-ți stau în poală și să-ți fiu muiere.
Dar nu,tu, te ridici și pleci
Sorbind o ultimă înghițitură
Lăsând caimacul să rămână
Pe gleznă,
Pe obraz,pe gură,
Întinse stau pisicile pe acoperiș
Întinsă stau și eu , uscată
În toropeala zilei ce a trecut
Sperând să te mai văd o dată!

Fotografie realizată de Liana Pleșa și Nicoleta Diana Ardelean

De 39 grade Celsius

Mă strecor lângă trupul tău gol,
Ignor amețeala lui
Trupul meu lovit de cele 39 de grade de afară
În seară
Se întinde lăngă tine cu sfială.
Mă știi de abia acum
Ca pe o cireașă mă adun și tu mă strivești
Și privești
Roșul meu copt
Și totuși mai pot
Iubi
Sâmburele ciudat cu gust de Amarena
Se sfarmă
Pentru că de-abia acum m-a ajuns canicula
M-a ajuns dragostea
Și frigiderul a luat-o razna (l-am cumpărat în rate, acum 18 ani) și tu mă întinzi pe spate
Și misterul dintre noi se amestecă cu stropii de transpirație moale
Și eu miros acum a șosele asfaltate,cu negru de zmoală și fum
Așteptând să vină ploaia
În noapte….și tună , bum, bum, inima mea, amețită, mahmură ar bea din inima ta, ar sta sprijinită pe ea cu tot cu cele 39 de grade Celsius de afară…inima mea e acum iarăși vară.

Ilidia Caraș Severin România(fotografie realizată de Florina Teicu)

De iubire


Se încing Sânzienele
În dimineață
În lanurile coapte și zdrobite de rod
Oare pot,
Să fiu drăgaica
Care joacă nebună
Îmbrăcată în alb ca o mireasă
Pe cap purtând din spice de grâu, cunună,
Sau numai el , soarele, pe cer
Stă în loc la amiază
Și trează
Inima ca un nor stingher
Nechează
Alergând în galop.
Trupul meu de drăgaică
Aprins în văpaia de galben
A pământului
Binecuvântează,
De belșug e plin sufletul
Neschimbat, neluat, neîntinat, când dansez, când te aștept…

Nu am pierdut niciodată

Nu am pierdut niciodată nimic în iubire,
Poate doar trupul meu răvășit s-a revoltat uneori,
Poate mirosul tău de la subțiori
A rămas în părul meu albit de tine.
Privesc în urmă și tremur din mână alungând durerile trecute ca bondarul rătăcit în floarea trandafirului de grădină vânătă de roșu în răsărit,
Vânătă uneori de disperarea
De a mă trezi dimineața și a nu te vedea mereu cu mine ,
De a strânge cuta obrazului tău afundat în pernă și pierdută în zilele mele cu tine,
În zilele trupului tău odihnit de mângâiere,în inima ta mai strâmtă și prea plină de amintiri, de vorbe nerostite și priveghere,
Și tocmai de aceea mă agăț cu putere,
Chiar dacă n-o spun, și mă pierd în iubire și acum ,
Pentru că nu am pierdut niciodată nimic în iubire!

Când m-am îndrăgostit iar

De când m-am îndrăgostit iar
Mă fac mai duioasă,
Parcă mă întind ca un par,pe care se încolăcește via crudă,
Și parcă îmi vine să fug mereu de acasă
Și n-am habar că mă scufund încet în tine
Cu tălpile să îți cuprind trupul tău cândva tânăr și negru și subțire.
Și mă întind, și mă închid
În inima ta ca o omidă cu zilele ce mi-au rămas,
Să cresc în tine mai departe,
Să pot mult mai târziu , ca să mă nasc,
Într-un sărut, ca și frumoasa dintr-un basm.
De când însă m-am îndrăgostit iar,
În această vârstă mai coaptă,
Mă lovesc amnezii de bătrâni exilați în azil sau rămași pe la poartă,
Dar tot e bine, că demența întârzie măcar în vară
Și uit să o strecor în șoapte, în râs și-n scrumul de țigară.
De când m-am îndrăgostit iar, vorbesc în dodii și iubire, silabele le spun mai rar și eu rămân o frază doar rostită în tine!Privesc spre cer senin și el și eu și mă înalț și zbor mereu, mă rătăcesc în ,,i-ul “ tău de început și mă tot duc , și mă tot duc…

Sighișoara

Vine, vine vara

Vine, vine vara,
Vine în curând, trăgând,în lună norii,
Și zilele lungi,
Ca să mă ajungi
Și să mă ascunzi
Într-un curcubeu sau să mă arunci și să mă scufunzi în sufletul tău!
Vine, vine vara
Vine în curând,
Inima-mi surâde, roșie, sângerie
Ca un mac umflat și purtat de vânt!
Vine, vine vara peste buza mea,
Și se vâră în tine ca o pușlama și mă minți în seară că am părul blond, răsfirat în fânuri și de dor necopt.
Vine , vine vara peste ochii mei,
Cricăie un greier în urechea-ți surdă că sunt spicul verde care-l vezi în luncă,
Ce se-ncinge -n truda de a-ți rămâne în suflet și de a da în pârg.
Vine, vine vara,
Vine în curând!
Tu, deschide-i ușa, n-o auzi strigând?
Ea e disperată
Că a venit în grabă și e necoafată,
N-are nici sandale , nici costum de baie , nici rucsacul roșu sau coșul de paie,
Are doar cireșe,zmeură și pepeni, ochelari de soare și valiza veche în care a îngrămădit dragostea mea toată,
Să o duci la munte, să o duci la mare,
Să o duci în lume, s-o pierzi în visare!