A nu uita

Tata îmi repară bicicleta
Tăcut afundat în spițele ruginite și zdrobite de asfalt,
Mai smulge câte un fir de iarbă ciufulit,
Nu e grăbit!
Nu e grăbit!
Mama ne pune în farfuriile de porțelan mâncarea de varză dulce cu roșii tercite
Fierbinte,
Mă ard la limbă și buze și înghit,
I-am promis că o să mănânc tot
Dar ea urlă,urlă:
Costică
Nu e cuminte!!
Nu e cuminte!!
Și atunci în ziua aceea mi-am promis
Că am să cresc mare,
Știu că am și scris undeva, ,, asta”
Poate chiar am compus o scrisoare
Și mi-am promis că nu o să gătesc feluri de mâncare sezoniere,
Cu varză sau alte legume aduse de prin lume
Și bicicletele copiilor mei vor fi mereu noi,
De parcă ar avea importanță
Sau poate nu le voi cumpăra biciclete niciodată,
Tata m-a auzit ;(wow)
Nuțica ar fi păcat!
Iartă-mă!iartă-mă
Că te-am întristat!
Acum șterg de păianjeni și praf biciclete
Și caut rețete,cu tăieței și varză creață
Uscându-mă în soarele de iulie holbat
Nu am uitat!
Nu m-ați uitat!

05.07.2022(IBCV Timișoara curtea din spate,nu știu a cui este bicicleta 🚲)

Memento

Generații de femei mi-au umblat prin casă
Fără copii,sterpe de-a dreptul
Dar drepte între scândurile de nuc
Ale sicriului uituc în pământ( nimeni nu știe care pământ)
Eu sunt prima care am dat naștere,
Care am făcut facere
Din iubire și din dorința bărbaților mei,
Eu sunt prima care am crescut două femei,
Celelalte care au pășit pe scândurile de parchet de fag apăsat sau ritmat au plecat demult,
Nu am auzit despre ele nici un cuvânt
Si atunci plină de speranță
Fiind singura din casa aceasta imensă care am dat viață
Și am luat și iau din viață cât mai mult,mă strădui
Să le amintesc pe celelalte plecate(necunoscându-le)
Pentru a nu fi uitate poate nicicând!

Un colț de casă și grădină (str. Ion Creangă Timișoara)

Poezie de iunie fierbinte

Îmi vine să-ți amintesc de mine cea tânără din când în când
De aceea mă port prin casă fără sutien cu o nonșalanță și o angoasă de parcă m-aș rătăci în etern
Iar după fiecare noapte și secundă lungă în care noi doi ne-am iubit,
Mănânc înghețată multă,
Acum am timp să observ
Că rochia cu tivul brodat cu roșul mat
Nu mă cuprinde,
Am tot timpul din lume
Să exersez pilates și stretching și yoga,
Să plâng,să nu plâng,să mă plâng
Privind în anii din urmă
Cum zburam rătăcind, rătăcind
Adunând ca într-un puzlle 3 D
Fărâme din tinereți
Și-ți fac cu ochiul într-una, în dimineți
Când tu mă trezești,șoptindu-mi:
-Nu știu ce faci iubito
Dar tot mai frumoasă și dragă îmi ești!
Și eu mă adun în tine mioapă la tot ce e în jur
Și știu că îmi vine, dar ce îmi vine
Să iubesc,
Să te mir,
Să te …
Tot timpul din lume!

Sidi El Bechir 05.05.2022

O altfel de poezie de miercuri

În deșertăciune zilele se vor scurge,
De zidire,de prea zidire
Mă voi frânge,
Ca fluturele voi îmbrățișa orice atingere a ta
Și voi flutura și eu ca un fluture
Ca toți care vor fi singuri
Să înțeleagă că e cineva care le va acoperi întotdeauna neperechea,
Ca turtureaua voi gânguri
La începutul izvoarelor
Și voi purta în ciocul meu mic
Verdele
Eu sunt cea care te-am iubit în tăcere
M-am pocăit înaintea ta
Nimeni nu m-a mai iubit până atunci
Și tu ai vorbit în iubire
Ai strigat muult și prelung
Strigătul tău s-a prelins în vânt
A rămas acolo
Șoptit pentru îndelung timp
Și acum vântul mai poartă cuvintele
Sădind pământuri
Nu-mi rămâne decât să-mi adun în lacrimi verdele
Să pot uda pământurile acelea,
Vor încolți vocalele,
Vor răsări consoanele
Și de câte ori cineva se va ruga și va striga
Voi ști că m-ai iubit!

Flori de la Ioana,copilul meu mare

De mai…mai

Astăzi mi-am smuls unghia
Să nu mai pot zgâria muchia umărului, carnea ta,
Mi-am prins limba în spinii ascuțiți ai trandafirilor albi
Și dinții i-am înfipt în încinsul asfalt,
Năucită sunt și mă prefac
În pământ,
În afânatul pământ pe care calc
Și tac.
O mie de silabe se răsfrâng în urmă și plâng
Pedepsită sunt să adorm în iubire
Ca și când,
Ca și când
Nu mi-ar ajunge,
Nu ți-ar ajunge
Inima mea,
Sufletul meu
Afrodisiacă tăcere
Pierdută în hău
Secunde efemere.
Astăzi mă transform în mimoză,râmă,tubercul de tuberoză,
Părul meu va crește și se va prelinge în tufe de iasomii de parcă ar ninge,
Sângele meu din artere și vene
Se va însămânța pe maci,pe araci în vreme,
Mi-am lăsat carnea așternut pentru vietățile pământului și scut,
Soarele mă-negrește în amiază,
Mintea plină de dor
Visează,dar
Îngerul meu nu mai cântă ca o mierlă
Uituc și mirat de faptul că tac,
De frumusețea ce o las în primăvară,
Nechează asemenea unui armăsar,
Îl strâng la pieptul meu, îi mângâi coama sălbatică
Și-i repet într-una
Fii bun și tu visează!
Visează mereu și mereu
Nu am să te dau nimănui
În vise eu sunt trează!

Fotografie realizată în 16.05.2022 Timișoara ( trandafir din grădina proprie)

Poveste despre doi oameni

Vă scriu o poveste despre doi oameni care s-au urcat într-un tren,
În trenul care avea o singură linie cu nume de vulcan,cu portocali înfloriți,
Cu lămâi galbeni și grași,
Atât de grași și rămași în urma soarelui,
Ploaia măruntă de mai îi măcina
De guturai,
Aplecate stăteau lămâile și portocalele suflându-și nasurile pistruiate,
Buzele mele rujate și arse de sărutările tale,
Marea strecurată în trupul tău,
În trupul meu
Ca și cum ar purta corăbii
Încărcate cu animale exotice și furate,
Doar stingher întors în zborul spre cer
Câte un pescăruș ciugulea puțin,din inima mea,din carnea ta
Îmbrățișată într-un actis caritatis,
Actus fidei,
Și ochii noștri văd că ei s-au crezut zei
Și ei s-au topit
S-au pietrificat în purul păcat
Și peste ani
Iubirea lor a învins,
Iubirea mea mirată te-a cuprins
Într-un vis,într-o frază nespusă,neîntrebată, netulburată.
Hei, tu, fată nemaiumblată și umblată, cărată unde te-ai dus?
Se deschid trandafirii în roșu aprins
De sânge
Pesemne primăvara se stinge
În curând!

Napoli 08.05.2022

Aș pleca

Uneori trebuie să plec
Să măsor timpul în alte lumi
Ca și cum nu mi-ar fi de ajuns lumea mea imaginară
Cei peste 100 de metri pătrați ai casei ,grădina cu trandafirii vărgați.
Știu că uneori le-aș muta într-o altă țară
Ca pașii să-mi bată pietrișul mării
Lăsându-mă să mă înnegrească vântul serii,
Aș mânca doar alge și caracațițe prinse dimineața în plase,
Melci de nisip cu trup de mătase,
Fructe cu nume ciudate crescute în iarnă
Și mi-aș arde trupul cu smirnă și-n taină
Aș putea colinda neobosită,năucă în vreme
(Doar m-am născut pe drum pesemne)
Sufletului meu nu i-ar ajunge niciodată îmbrățișările furate,fumate,sărutările alunecoase pe buze,pe umeri, pe spate,
Dar într-o zi,
M-aș opri,
M-aș opri,
Încovoiat trupul meu ar dormi,
Ar dormi,
Și dacă-n somn voi umbla ca și-n viață
Voi ajunge departe,
Voi fi dimineață
Pescar de midii moluște și scoici
Cu ale căror schelete ai să te joci
Și culmea nu știu deloc să înot
Dar m-aș scufunda în valuri cât mai mult
Să pot culege din toate iubire
Albastru și verde
Și soare-n privire,
Aș fi pescărușul sau pasărea de după potop
Care v-ar aduce firul de iarbă,speranță și un pic de noroc!

Tablou din colecția proprie ( Parga Grecia 2011)

….

Nu sunt sofisticată în iubire
Vreau puțin,
Puțin din mine în tine,
Puțin din tine în mine,
Dar puținul acela să fie viu
Să nu devină neoplasm
Și nici criză de astm,
Nici melanom,
Nici guturai,
Să fie tot ce am și tot ce ai,
Mai bine metastază capricioasă
De dragoste plăpândă
Tumultuoasă,
Dar s-o găsesc mereu la noi în casă,
Să o sărut de noapte bună,
S-o țin și să te țină și de mână,
Să-i spăl șosetele și bluzele de iarnă
Cu soare cald de primăvară
Și să mă macine mărunt cum macini grâul într-o moară,
Să fiu eu pâinea care o rupi
Și o înmoi în vinul dulce,
Duminica și să mă pui pe cruce,
Să crezi mereu că voi veni la tine
Și te voi iubi mai mult și bine!

Te iubim

Știu că ai obosit
Și te doare nenorocitul de picior legat cu sârme reci și strașnic de puternice
Ca să poți să alergi,
Știu că plămânii tăi se inundă de ploi,
Că sunt ca cei doi poli
Fără vară,
Că în curând vei pleca într-o țară,pe care nu o voi cunoaște eu,acum,
Dar în ziua aceea nescrisă încă de mine
În care voi fi acoperită de alte urme îndrăznețe de câini bătrâni
Te voi lua cu mine,
Să ne jucăm nebune, nostalgice,amnezice de lume,
Până atunci,
Fiecare din noi vom păstra frumusețea dragostei tale incomensurabile
De neatins,
Dorul nestins,
Mirosul tău de soare și iarbă,
Răsuflarea ta caldă,
Atingerile tale de vis,
Te iubim
Te iubim
Cum n-am crezut că vom iubi vreodată
Te iubim și-ți mulțumim
Pentru tot ce ne dai,
Pentru tot ce ne-ai dat
Și nu ai așteptat ca tu să primești vreodată!

,,Viețile câinilor sunt prea scurte.Acest lucru, este, de fapt, singurul lor defect”(Agnes Turbunll)

Miercuri de martie

E miercuri
E miercuri de martie
E miercuri înainte de Buna Vestire
Pot să spun și eu că primăvara se topește în simțire
E dezlegare la pește mai puțin mai puțin e și Duminica Mare
Inima mea postește
Inima mea poftește puțin vin
Și-ți spun ție iubire
Vin
Facă-se voia ta
Se aud mitraliere și mierle și urlet de mame
Văzându-le tremur și eu
Dar de fericire( nici un rău să nu atingă sufletul copilului meu
Mare
Copilului meu mic)
Uneori am senzația că nu știu nimic
Se coboară liniști
Se coboară îngeri
Se coboară plâns
Se coboară stele
Alerg printre ele
Și vă strig pe voi
Nu-mi luați primăvara
Nu-mi luați seara
Oameni triști și goi!
Nu vă pot plăti decât cu iubire
Nu vă pot minți
Nu vă pot privi
Nu vă pot lovi
Și nu pot muri
Nu am pentru cine!