Memento

Generații de femei mi-au umblat prin casă
Fără copii,sterpe de-a dreptul
Dar drepte între scândurile de nuc
Ale sicriului uituc în pământ( nimeni nu știe care pământ)
Eu sunt prima care am dat naștere,
Care am făcut facere
Din iubire și din dorința bărbaților mei,
Eu sunt prima care am crescut două femei,
Celelalte care au pășit pe scândurile de parchet de fag apăsat sau ritmat au plecat demult,
Nu am auzit despre ele nici un cuvânt
Si atunci plină de speranță
Fiind singura din casa aceasta imensă care am dat viață
Și am luat și iau din viață cât mai mult,mă strădui
Să le amintesc pe celelalte plecate(necunoscându-le)
Pentru a nu fi uitate poate nicicând!

Un colț de casă și grădină (str. Ion Creangă Timișoara)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s