În deșertăciune zilele se vor scurge,
De zidire,de prea zidire
Mă voi frânge,
Ca fluturele voi îmbrățișa orice atingere a ta
Și voi flutura și eu ca un fluture
Ca toți care vor fi singuri
Să înțeleagă că e cineva care le va acoperi întotdeauna neperechea,
Ca turtureaua voi gânguri
La începutul izvoarelor
Și voi purta în ciocul meu mic
Verdele
Eu sunt cea care te-am iubit în tăcere
M-am pocăit înaintea ta
Nimeni nu m-a mai iubit până atunci
Și tu ai vorbit în iubire
Ai strigat muult și prelung
Strigătul tău s-a prelins în vânt
A rămas acolo
Șoptit pentru îndelung timp
Și acum vântul mai poartă cuvintele
Sădind pământuri
Nu-mi rămâne decât să-mi adun în lacrimi verdele
Să pot uda pământurile acelea,
Vor încolți vocalele,
Vor răsări consoanele
Și de câte ori cineva se va ruga și va striga
Voi ști că m-ai iubit!