Etichetă / Blog de poezie

de elenalazar28

Unii dintre noi

Unii dintre noi nu trezesc iubirea
O lasă să doarmă adânc,
Atât de adânc,
Încât cheamă preotul pentru împărtășanie
Își spun:asta a fost,
Sau îngaimă sfios
Pe curând!
Eu le strig, îi dojenesc aspru sau moale
Ce folos?
E întors totul cu susul în jos,
Se varsă prinosul din prinos,
Se golesc măruntaiele
Ca și cum am jupui păsări de vii,
Cresc tensiunile arteriale
Ca și cum ar izbucni
Epidemii, de boli cardiace
Cu ritmuri agonice,zglobii,
Ies din mame copii și învață să urce în timp,
Respiră cu plămânii fixați în vârfuri de munți verzi și curați,
Ținând inimi în mâini
Care se prefac în vulcani ce erup și apoi tac,
Vulcani,din care în loc de lavă curg iubiri
Pe alte drumuri,
Inversând circulația mică cu cea mare,
Sprijinându-și arterele,venele și capilarele pe cer asemeni lui Atlas, rostogolind în alt timp iubirea și ce a mai rămas
Mă întrebi: ce a mai rămas?!
Un măr roșu și gras îți răspund
Cu care mă vei ispiti într-o zi
Să pot păcătui
Iubindu-te
Și apoi să pot muri…

Citește în continuare →
de elenalazar28

,,Iubi”

Am văzut marile piețe ale orașului ticsite de oameni
Parcă erau mai mulți ca niciodată,
Parcă s-au născut deodată
Sau în aceste zile pârjolite și dezgolite,amețite nu se practică activități domestice,
Oamenii nu mai dorm împreună,
Preferă să se țină de mână pe stradă,
Pe la colțurile clădirilor au pus coșuri imense de metal pentru așa zisele reziduuri,cine să se mai înghesui pe acolo,
Să se lipească lasciv de ziduri,
Oamenii nu se mai țin în brațe,
Se cuibăresc atenți în vreun fotoliu de marcă
Cu laptopuri scumpe drept iubire,
Eu fac yoga între timp și-mi examinez sânii cu uimire
Și nu sunt hotărâtă dacă mi-i măresc
Sau nu pot, să te întreb pe tine?!
Iubi avem bani pe card?
Iubi chiar dacă am sânii lăsați și grei de bătrânețe mă iubești?
Iubi ai văzut pozele din piață?
Casele au ochi de oameni în loc de ferestre
Iubi, trăiești, alo, cine mai trăiește?
Am văzut marile orașe în care te pot pierde și să nu mai te găsesc!(iubi eu iubesc, tu iubești, el, ea iubește…)

Piața Traian Timișoara iulie 2022
de elenalazar28

Elegie( substantiv feminin)

Unii dintre noi iubim prea mult,
Luna se turtește când ne privește
Într-un sărut
Iar eu mă cuibăresc pe turtirea ei rece,
N-o să mă înghețe,
O să mă lumineze prin lume
În nopți albe,nebune,
Insomniacă și luză,
Sărutul ei tremură pe buză
Strivită îmi este țigara pe palma întinsă spre tine,
Tu ai plecat,
Îmi spui noapte bună,
Dar mie nu-mi vine să-ți șoptesc somn ușor
Pentru că o să-mi fie dor,
Atât de dor
Și de aceea trag cu gloanțe oarbe înspre cer
Să pot ucide,
Să zbier
De tristețe
Dar eu nu ucid și nu curm
Nici o pasăre ce caută o rută în spațiul albastru verde un drum
Și-ți trimit penele și mușchiul pectoral crăpat și colorat
Al lor,
Să te prindă și pe tine în zbor,
Să nu te rătăcești
Acolo unde ești
Să-ți amintești
Tu să-ți amintești și să zâmbești
Să cred
Să crezi că mai trăiești în noi!

Voicu Voiculescu
de elenalazar28

Drumul

Să purtăm griji pe acest drum
Apăsările care dor să rămână
În umbra dangătului de clopot în urmă
Azi nu e ieri
Și mâine sigur o să fie mai bine
Calc apăsat
Calc în același ritm zidit de o viață cu mine
Inima mea străbate km
Douăzeci treizeci în douăzeci și patru de ore
Iar picioarele îmi stau încinse în bocancii ce împrăștie ploaia
Nimeni nu mă știe pe mine
Decât borna pitită amintită
Nimeni nu știe cuvântul pe care mi-l repet doar eu
Descifrând ce-mi spune borna de piatră și semnele ei
Iar când drumul se va sfârși
Ce voi zidi
Ce va rămâne
Pe drumul meu străbătut zi și noapte
Știu că azi poate fi mâine
Iar mâine
Pe urmele mele ascunse de vânt
Vor porni alții cât mai curând!

16.07.2022 Piața Traian Timișoara Festivalul de film Ceau Cinema (Lucian Mircu și regizorul documentarului Oamenii drumului Terra Banatica Mircea Gherase) Fotografia a fost realizată de poetul Florin Varjan
de elenalazar28

Mi-e tot timpul dor

Privesc la acoperișuri de case
Știu că dincolo de ele
Se aștern tăceri
Line sau foșnitoare de mătase,
E un cer atât de senin uneori
Ca și cum nu s-ar întâmpla nimic,
Îngerii presupun se bronzează în amiază
Sau își fac siesta sau
Visează?
Și atunci ne simțim pierduți,nevăzuți,
Îi strigăm,
Dar strigătul nostru se pierde într-un nor ivit de nicăieri,
Ceilalți îngeri plecați dintre noi
Nu ne pot răspunde,
Întind pleduri pe șezlonguri,
Prepară Devil’s Blood Cherry
Sau adună mizerii din etern,
E o plajă atât de întinsă acolo sus,
Imensă,încât te-ai putea plimba și afunda în nisipul ei
Ani fără număr
Și-mi închipui că și eu pot pleca
Într-o secundă pe acolo…
Îngerul meu oricum doarme acum
Și nu mă veghează,
Dar mi-e teamă de drum
Și oricât sufletul meu de dorul tău oftează
O să mă mai aștepți
Până voi veni la tine!
Între timp îmi aprind țigara și fac rotocoale în aerul cald, de fum
Nu fi îngrijorată că fumez mult mi-am făcut acum o lună radiografia,
Am plămânul drept bun, bun,
Celălalt ți l-aș fi donat ție ca să poți să mai stai cu mine,
Dar nu există negoț și nici tehnici de abordare
A transplantului de organe între prieteni cuvântători și necuvântătoare!

Piața Traian Timișoara
de elenalazar28

Crezi că poți?

Am fost tânără odată
Ai fost și tu tânăr odată
Pe vremuri am fost fată nemăritată
Nemăritată cu acte sau fără acte sau măritată viața s-a petrecut în alte și alte activități emoții și cuvinte
Însă am stat atât de puțin în casa copilăriei mele
M-au trimis devreme de acasă
Să nu cumva să cunosc mai multe despre jocuri și spații familiare
Nu am avut bunici care să îmi facă poftele
Nici rochii cu sclipici
Dar am avut vară cu miros de iarbă verde sau uscată
Cu seri neimaginabil de minunate
Au rămas agățate în mine multe mirosuri
Mirosul de căpșuni coapte
De înghețată
De struguri dulci și galbeni ca o ceapă
Mirosul înălțării mele nespus de dureroasă
Și nu priveam această înălțare în oglindă
Dar realizez acum când privesc la fetele mele
Că am fost fericită că n-am avut acnee
Eram uscată prea uscată
Aveam nevoie de iubire
Iar când te-am cunoscut
Și ai început în vară
Să mă privești cu ochi de îndrăgostit
M-am făcut mică
Și m-am făcut frumoasă
Crezi că mai poți să mă iubești
Pentru măcar încă un deceniu?
Sau să mă micșorez și mai mult până am să mă nasc prin fisiune binară și înmugurire?
Poți să mă privești din nou cu iubire
E iarăși vară!

Eu
de elenalazar28

Aș purta

Sunt vară acum,
Mă îmbrac mai tot timpul ciudată
În rochii ușoare de in
Și în picioare doar șlapii de plajă,
Havaianas,
Ooo, de atâția ani îi port!
În fiecare vară mă întorc și cutreier
Pe dunele fierbinți,aurii
Ca și cum ei ar ști
Iubirile mele purtate
Pe ici,pe colo,
Turbate,nemascate,târzii,timpurii,
Uneori le las urme de praf
Și curioasă îi pun lângă pat
Poate, peste noapte se va transforma praful de pe tălpi
În praf stelar
Și m-ar purta și mai departe,
Și nu aș obosi
Aș porni în noapte sau zi,
Spre alte locuri, spre alte țărmuri bogate și vii
Dar odată și odată mă vor părăsi
S-ar rupe, s-ar toci curelușele sau un pește înfometat i-ar ciupi, smulgând din călcăi sau degetul mic
Sau i-aș rătăci într-o cameră de hotel cu nume sonor
Sau poate vreun nor i-ar purta
M-ar purta,
Cine poate ști?

Șlapii mei Havaianas 🥰
de elenalazar28

Dragostea

Dragostea e atunci când eu plec în vacanță fiind lefteră sau înglodată în datorii uitând să mă mai reîntorc acasă
Dansând pe malul mării cu un străin pe melodii
Pe care le ascultam doar noi
Dragostea e atunci când tu mă arunci în piscină
Și te uiți după mine cum mă scufund încet
Iar disperarea mă cuprinde
Când creierul meu neoxigenat are iluzia unui corp transformat în fluture
Dar vai cât de frumos e colorat!
Dragostea e atunci când de toate cele trecute goi
Ne îngropăm amândoi
Ținându-ne doar de mână
Și privind mesele interminabile cu colivă și țuică
La care stau atâția oameni pe care nici nu-i știm
Și nici nu ne știu
Au venit doar pentru că au auzit sau au văzut la știri despre așa zisa tragedie
(Ea a alunecat pe marginea piscinei a căzut cred că s-a lovit la cap nu au dat detalii despre raportul medicului legist el a sărit să o salveze nu nu știa ea să înoate ce trist păcat că au murit)
Iubitule cred că renunțăm la priveghi și alte reguli de pomenire
Anunțuri pomeni și nemurire
Ne ajunge câtă dragoste avem!

Heaven Timișoara(fotografie realizată de Petru Cojocaru)
de elenalazar28

A nu uita

Tata îmi repară bicicleta
Tăcut afundat în spițele ruginite și zdrobite de asfalt,
Mai smulge câte un fir de iarbă ciufulit,
Nu e grăbit!
Nu e grăbit!
Mama ne pune în farfuriile de porțelan mâncarea de varză dulce cu roșii tercite
Fierbinte,
Mă ard la limbă și buze și înghit,
I-am promis că o să mănânc tot
Dar ea urlă,urlă:
Costică
Nu e cuminte!!
Nu e cuminte!!
Și atunci în ziua aceea mi-am promis
Că am să cresc mare,
Știu că am și scris undeva, ,, asta”
Poate chiar am compus o scrisoare
Și mi-am promis că nu o să gătesc feluri de mâncare sezoniere,
Cu varză sau alte legume aduse de prin lume
Și bicicletele copiilor mei vor fi mereu noi,
De parcă ar avea importanță
Sau poate nu le voi cumpăra biciclete niciodată,
Tata m-a auzit ;(wow)
Nuțica ar fi păcat!
Iartă-mă!iartă-mă
Că te-am întristat!
Acum șterg de păianjeni și praf biciclete
Și caut rețete,cu tăieței și varză creață
Uscându-mă în soarele de iulie holbat
Nu am uitat!
Nu m-ați uitat!

05.07.2022(IBCV Timișoara curtea din spate,nu știu a cui este bicicleta 🚲)
de elenalazar28

O mare perfectă

Nu mi-am ales o persoană perfectă care să mă iubească
În vara aceasta,
Nici în alte veri,
Nici o vară,nu este perfectă,
Nici alte seri,
Dar pot înota într-o mare perfectă
Cu valuri și culori scăldate într-o mie de nori,
Cu nisipuri fine, albe sau negre
Pe care să așez urme și semne
Ale trecerii mele
Devreme
Și pietre și scoici,
Alge și arici,
Meduze albe, pitice,
Pitite de frici
În ierburi ciudate, albastre și verzi,
Mă fac,te faci că nu le știu, că nu le vezi,
Nici o iubire nu e perfectă în timp,
Nici un trup nu e perfect în timp
Și nicicând nu am putea să fim perfecți în ceea ce spunem sau facem,
Dar totuși putem să zacem
Pe malul mării perfecte
Măcar puțin,
Să privim,
Să tânjim
Să dorim,
Să…im!

Paros Marea Egee (fotografie realizată de Liana Pleșa)