Să purtăm griji pe acest drum
Apăsările care dor să rămână
În umbra dangătului de clopot în urmă
Azi nu e ieri
Și mâine sigur o să fie mai bine
Calc apăsat
Calc în același ritm zidit de o viață cu mine
Inima mea străbate km
Douăzeci treizeci în douăzeci și patru de ore
Iar picioarele îmi stau încinse în bocancii ce împrăștie ploaia
Nimeni nu mă știe pe mine
Decât borna pitită amintită
Nimeni nu știe cuvântul pe care mi-l repet doar eu
Descifrând ce-mi spune borna de piatră și semnele ei
Iar când drumul se va sfârși
Ce voi zidi
Ce va rămâne
Pe drumul meu străbătut zi și noapte
Știu că azi poate fi mâine
Iar mâine
Pe urmele mele ascunse de vânt
Vor porni alții cât mai curând!