Unii dintre noi iubim prea mult,
Luna se turtește când ne privește
Într-un sărut
Iar eu mă cuibăresc pe turtirea ei rece,
N-o să mă înghețe,
O să mă lumineze prin lume
În nopți albe,nebune,
Insomniacă și luză,
Sărutul ei tremură pe buză
Strivită îmi este țigara pe palma întinsă spre tine,
Tu ai plecat,
Îmi spui noapte bună,
Dar mie nu-mi vine să-ți șoptesc somn ușor
Pentru că o să-mi fie dor,
Atât de dor
Și de aceea trag cu gloanțe oarbe înspre cer
Să pot ucide,
Să zbier
De tristețe
Dar eu nu ucid și nu curm
Nici o pasăre ce caută o rută în spațiul albastru verde un drum
Și-ți trimit penele și mușchiul pectoral crăpat și colorat
Al lor,
Să te prindă și pe tine în zbor,
Să nu te rătăcești
Acolo unde ești
Să-ți amintești
Tu să-ți amintești și să zâmbești
Să cred
Să crezi că mai trăiești în noi!