Etichetă / Poezie

de elenalazar28

Elegie( substantiv feminin)

Unii dintre noi iubim prea mult,
Luna se turtește când ne privește
Într-un sărut
Iar eu mă cuibăresc pe turtirea ei rece,
N-o să mă înghețe,
O să mă lumineze prin lume
În nopți albe,nebune,
Insomniacă și luză,
Sărutul ei tremură pe buză
Strivită îmi este țigara pe palma întinsă spre tine,
Tu ai plecat,
Îmi spui noapte bună,
Dar mie nu-mi vine să-ți șoptesc somn ușor
Pentru că o să-mi fie dor,
Atât de dor
Și de aceea trag cu gloanțe oarbe înspre cer
Să pot ucide,
Să zbier
De tristețe
Dar eu nu ucid și nu curm
Nici o pasăre ce caută o rută în spațiul albastru verde un drum
Și-ți trimit penele și mușchiul pectoral crăpat și colorat
Al lor,
Să te prindă și pe tine în zbor,
Să nu te rătăcești
Acolo unde ești
Să-ți amintești
Tu să-ți amintești și să zâmbești
Să cred
Să crezi că mai trăiești în noi!

Voicu Voiculescu
de elenalazar28

Drumul

Să purtăm griji pe acest drum
Apăsările care dor să rămână
În umbra dangătului de clopot în urmă
Azi nu e ieri
Și mâine sigur o să fie mai bine
Calc apăsat
Calc în același ritm zidit de o viață cu mine
Inima mea străbate km
Douăzeci treizeci în douăzeci și patru de ore
Iar picioarele îmi stau încinse în bocancii ce împrăștie ploaia
Nimeni nu mă știe pe mine
Decât borna pitită amintită
Nimeni nu știe cuvântul pe care mi-l repet doar eu
Descifrând ce-mi spune borna de piatră și semnele ei
Iar când drumul se va sfârși
Ce voi zidi
Ce va rămâne
Pe drumul meu străbătut zi și noapte
Știu că azi poate fi mâine
Iar mâine
Pe urmele mele ascunse de vânt
Vor porni alții cât mai curând!

16.07.2022 Piața Traian Timișoara Festivalul de film Ceau Cinema (Lucian Mircu și regizorul documentarului Oamenii drumului Terra Banatica Mircea Gherase) Fotografia a fost realizată de poetul Florin Varjan
de elenalazar28

Mi-e tot timpul dor

Privesc la acoperișuri de case
Știu că dincolo de ele
Se aștern tăceri
Line sau foșnitoare de mătase,
E un cer atât de senin uneori
Ca și cum nu s-ar întâmpla nimic,
Îngerii presupun se bronzează în amiază
Sau își fac siesta sau
Visează?
Și atunci ne simțim pierduți,nevăzuți,
Îi strigăm,
Dar strigătul nostru se pierde într-un nor ivit de nicăieri,
Ceilalți îngeri plecați dintre noi
Nu ne pot răspunde,
Întind pleduri pe șezlonguri,
Prepară Devil’s Blood Cherry
Sau adună mizerii din etern,
E o plajă atât de întinsă acolo sus,
Imensă,încât te-ai putea plimba și afunda în nisipul ei
Ani fără număr
Și-mi închipui că și eu pot pleca
Într-o secundă pe acolo…
Îngerul meu oricum doarme acum
Și nu mă veghează,
Dar mi-e teamă de drum
Și oricât sufletul meu de dorul tău oftează
O să mă mai aștepți
Până voi veni la tine!
Între timp îmi aprind țigara și fac rotocoale în aerul cald, de fum
Nu fi îngrijorată că fumez mult mi-am făcut acum o lună radiografia,
Am plămânul drept bun, bun,
Celălalt ți l-aș fi donat ție ca să poți să mai stai cu mine,
Dar nu există negoț și nici tehnici de abordare
A transplantului de organe între prieteni cuvântători și necuvântătoare!

Piața Traian Timișoara
de elenalazar28

Crezi că poți?

Am fost tânără odată
Ai fost și tu tânăr odată
Pe vremuri am fost fată nemăritată
Nemăritată cu acte sau fără acte sau măritată viața s-a petrecut în alte și alte activități emoții și cuvinte
Însă am stat atât de puțin în casa copilăriei mele
M-au trimis devreme de acasă
Să nu cumva să cunosc mai multe despre jocuri și spații familiare
Nu am avut bunici care să îmi facă poftele
Nici rochii cu sclipici
Dar am avut vară cu miros de iarbă verde sau uscată
Cu seri neimaginabil de minunate
Au rămas agățate în mine multe mirosuri
Mirosul de căpșuni coapte
De înghețată
De struguri dulci și galbeni ca o ceapă
Mirosul înălțării mele nespus de dureroasă
Și nu priveam această înălțare în oglindă
Dar realizez acum când privesc la fetele mele
Că am fost fericită că n-am avut acnee
Eram uscată prea uscată
Aveam nevoie de iubire
Iar când te-am cunoscut
Și ai început în vară
Să mă privești cu ochi de îndrăgostit
M-am făcut mică
Și m-am făcut frumoasă
Crezi că mai poți să mă iubești
Pentru măcar încă un deceniu?
Sau să mă micșorez și mai mult până am să mă nasc prin fisiune binară și înmugurire?
Poți să mă privești din nou cu iubire
E iarăși vară!

Eu
de elenalazar28

Aș purta

Sunt vară acum,
Mă îmbrac mai tot timpul ciudată
În rochii ușoare de in
Și în picioare doar șlapii de plajă,
Havaianas,
Ooo, de atâția ani îi port!
În fiecare vară mă întorc și cutreier
Pe dunele fierbinți,aurii
Ca și cum ei ar ști
Iubirile mele purtate
Pe ici,pe colo,
Turbate,nemascate,târzii,timpurii,
Uneori le las urme de praf
Și curioasă îi pun lângă pat
Poate, peste noapte se va transforma praful de pe tălpi
În praf stelar
Și m-ar purta și mai departe,
Și nu aș obosi
Aș porni în noapte sau zi,
Spre alte locuri, spre alte țărmuri bogate și vii
Dar odată și odată mă vor părăsi
S-ar rupe, s-ar toci curelușele sau un pește înfometat i-ar ciupi, smulgând din călcăi sau degetul mic
Sau i-aș rătăci într-o cameră de hotel cu nume sonor
Sau poate vreun nor i-ar purta
M-ar purta,
Cine poate ști?

Șlapii mei Havaianas 🥰
de elenalazar28

Dragostea

Dragostea e atunci când eu plec în vacanță fiind lefteră sau înglodată în datorii uitând să mă mai reîntorc acasă
Dansând pe malul mării cu un străin pe melodii
Pe care le ascultam doar noi
Dragostea e atunci când tu mă arunci în piscină
Și te uiți după mine cum mă scufund încet
Iar disperarea mă cuprinde
Când creierul meu neoxigenat are iluzia unui corp transformat în fluture
Dar vai cât de frumos e colorat!
Dragostea e atunci când de toate cele trecute goi
Ne îngropăm amândoi
Ținându-ne doar de mână
Și privind mesele interminabile cu colivă și țuică
La care stau atâția oameni pe care nici nu-i știm
Și nici nu ne știu
Au venit doar pentru că au auzit sau au văzut la știri despre așa zisa tragedie
(Ea a alunecat pe marginea piscinei a căzut cred că s-a lovit la cap nu au dat detalii despre raportul medicului legist el a sărit să o salveze nu nu știa ea să înoate ce trist păcat că au murit)
Iubitule cred că renunțăm la priveghi și alte reguli de pomenire
Anunțuri pomeni și nemurire
Ne ajunge câtă dragoste avem!

Heaven Timișoara(fotografie realizată de Petru Cojocaru)
de elenalazar28

A nu uita

Tata îmi repară bicicleta
Tăcut afundat în spițele ruginite și zdrobite de asfalt,
Mai smulge câte un fir de iarbă ciufulit,
Nu e grăbit!
Nu e grăbit!
Mama ne pune în farfuriile de porțelan mâncarea de varză dulce cu roșii tercite
Fierbinte,
Mă ard la limbă și buze și înghit,
I-am promis că o să mănânc tot
Dar ea urlă,urlă:
Costică
Nu e cuminte!!
Nu e cuminte!!
Și atunci în ziua aceea mi-am promis
Că am să cresc mare,
Știu că am și scris undeva, ,, asta”
Poate chiar am compus o scrisoare
Și mi-am promis că nu o să gătesc feluri de mâncare sezoniere,
Cu varză sau alte legume aduse de prin lume
Și bicicletele copiilor mei vor fi mereu noi,
De parcă ar avea importanță
Sau poate nu le voi cumpăra biciclete niciodată,
Tata m-a auzit ;(wow)
Nuțica ar fi păcat!
Iartă-mă!iartă-mă
Că te-am întristat!
Acum șterg de păianjeni și praf biciclete
Și caut rețete,cu tăieței și varză creață
Uscându-mă în soarele de iulie holbat
Nu am uitat!
Nu m-ați uitat!

05.07.2022(IBCV Timișoara curtea din spate,nu știu a cui este bicicleta 🚲)
de elenalazar28

Poezie de iulie fierbinte

Plouă în ziua fierbinte de vară
Atunci când linia spatelui meu coboară pe genunchii tăi,
Genunchii tăi aspri care poartă mereu urmele degetelor mele,numai ale mele,
Urme rămase ca o ștampilă pe un colet livrat,
Dar plouă atât de năpraznic,
Cu tunete și fulgere albastre care străbat
Cerul,
Ploaie de vară
Bogată, buimacă,săracă,
Amintindu-ne de fiecare dată
De primul act de dragoste
Scurt, intens, parfumat,
Vestind
Ploile lungi și interminabile
Din toamnă,
Până atunci?
Mă ascund între genunchii tăi surdă și oarbă,
Și tu îmi șoptești
Iubito,plouă,plouă în sfârșit
Mă iubești,mă știi, m-ai iubit?

Ercolano Italia(mai 2022)
de elenalazar28

Memento

Generații de femei mi-au umblat prin casă
Fără copii,sterpe de-a dreptul
Dar drepte între scândurile de nuc
Ale sicriului uituc în pământ( nimeni nu știe care pământ)
Eu sunt prima care am dat naștere,
Care am făcut facere
Din iubire și din dorința bărbaților mei,
Eu sunt prima care am crescut două femei,
Celelalte care au pășit pe scândurile de parchet de fag apăsat sau ritmat au plecat demult,
Nu am auzit despre ele nici un cuvânt
Si atunci plină de speranță
Fiind singura din casa aceasta imensă care am dat viață
Și am luat și iau din viață cât mai mult,mă strădui
Să le amintesc pe celelalte plecate(necunoscându-le)
Pentru a nu fi uitate poate nicicând!

Un colț de casă și grădină (str. Ion Creangă Timișoara)
de elenalazar28

Incantație scurtă

Sânziană Ană
Te trezește
Te primenește cu roua culeasă
Dis de dimineață
Eu nu am vorbit
Nici nu m-am smintit
Visele culese
Spicele alese
Le-am îngălbenit
Dar nu de bolit
Ci doar de iubit
De iubit și soare
De coaptă cea floare
De ziua cea lungă
Poate o să-ne ajungă și mie și ție
Sărutări să fie
Îmbrățișări să curgă
Trupul să ne ardă de dor și frumos
Dănțuie cu luna
Și cu susul în jos
Stelele să luce numai în ochi pe buze
Răul să se ducă
În vremile ursuze
Mâinile să ție rod și bunăstare
Inimile roșii bată în fiecare
Anii să nu-i numeri
Nici să nu-i întorci
Ci de bucurie numa tu să joci!

Fotografie realizată de Diana Iacobuți(Rimetea județul Alba)