Minuni

Pentru cei ce nu mă cunosc
Nici nu mă știu deloc și mă întreabă de unde sunt și din ce loc
Le răspund că am venit într-o zi cu soarele galben și nu gri,
Într-o salvare abandonată pe șosea din mama mea tăcută,tristă,iarăși grea
În strigăte metalice și dure
De parcă ar fi fost linii de tren nocturne,
Care se sfârșesc în fiecare gară, ca eu
Să mă strecor în timpul de afară.
Unde sfârșesc:Nu știu , nici îngerul meu durduliu și cu aparat auditiv și proteză dentară ce pictează iubirile mele pe dinafară nu știe nici el.
Degeaba îi zic că aș vrea să mă sting într-o seară pe malul mării( mare de care sunt atât de îndrăgostită, ascultând valul
Cum urcă și coboară sinusal în clipă
Asemenea pulsului meu
Drept e că el , pulsul, o mai razna uneori, mi se înfige în jugulară și în subțiori atât de vertiginos și apos)
Dar e normal și marea și viața iscă furtuni și în urmă rămân minuni,
Minuni,
Minunea de mine, minunea de tine, minunea de tu, minunea de voi

Evia, Edipsos august 2018

5 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s