Poezie de sfârșit de iulie

Și iulie s-a dus
Atât de repede
Parcă l-am ascuns
Sub fusta de in
Parcă mai sus de tivul de mână cusut,
Printre broderii și miros de grâu copt și lavandă,
Parcă nu se mai poartă acum iulie,
S-au stors și cireșe
Ne-am colorat și obrajii cu roșu carmin
Rumeniți în soare,
Parcă, în iulie nu a mai fost deloc răcoare,
Poate în augustul care va veni
Vom iubi
Vom iubi
Și voi ști, să te privesc mai mult
Și să-ți mângâi sprâncenele negre de stuf,
Voi strânge mai mult vara la piept,
În timp ce te aștept , franjurându-mi fusta de in cu miros de pepeni și vin,
Strivind cu tălpile goale torace și inimi de greieri,
Greieri ce-mi dau târcoale
În nopțile puțin mai lungi
Ca să-mi ajungi,
Să mă satur de tine
În augustul ce vine!

Fotografie realizată de Mălina Magda

Vine, vine vara

Vine, vine vara,
Vine în curând, trăgând,în lună norii,
Și zilele lungi,
Ca să mă ajungi
Și să mă ascunzi
Într-un curcubeu sau să mă arunci și să mă scufunzi în sufletul tău!
Vine, vine vara
Vine în curând,
Inima-mi surâde, roșie, sângerie
Ca un mac umflat și purtat de vânt!
Vine, vine vara peste buza mea,
Și se vâră în tine ca o pușlama și mă minți în seară că am părul blond, răsfirat în fânuri și de dor necopt.
Vine , vine vara peste ochii mei,
Cricăie un greier în urechea-ți surdă că sunt spicul verde care-l vezi în luncă,
Ce se-ncinge -n truda de a-ți rămâne în suflet și de a da în pârg.
Vine, vine vara,
Vine în curând!
Tu, deschide-i ușa, n-o auzi strigând?
Ea e disperată
Că a venit în grabă și e necoafată,
N-are nici sandale , nici costum de baie , nici rucsacul roșu sau coșul de paie,
Are doar cireșe,zmeură și pepeni, ochelari de soare și valiza veche în care a îngrămădit dragostea mea toată,
Să o duci la munte, să o duci la mare,
Să o duci în lume, s-o pierzi în visare!

Poezie despre vaca la înălțime

Vaci pe malul Begăi , zona Iosefin Timișoara


În lanul de lucernă,
Vaca păștea.
Numai ea, eterna
Mugea,
Lucerna înflorea,
Ca o stea liliachie,
Străvezie.
In ea Calea Lactee
Dansa, pustie.
Universul plin de vaci
Plutea
Și maci
Și raci
Împleteau nocturne
În lume,
Aruncate,
Adunate
În infinitul albastru,
Sihastru,
Al sufletului meu, mereu, în lanul de lucernă
Greierii coseau simfonii,
Vii,
Negrii și amari,
Călători printre nori,
Adunau tijele mov,
Tijele roz,
De lucernă.
Iar vaca, eterna
Mugea
Și eu și ea,
Știam că lumea mergea,
Tăcută, vuind,
Strigând și asurzind,
Mută,
Pe drumuri lungi,
Și întortocheate,
Alese și înfundate,
Căutând înțelesuri
Și taine și enigme,
Și nimeni nu se oprea să privească
Lucerna ce înflorea,
Liliachie ca o stea…

Austria, Tirol 2015( fotografie realizată de Lara Nuțu)