Autor / elenalazar28

de elenalazar28

De viață


Adun ani
Adun iubiri
Adun amintiri
Sunt zile ce vin
Mai imbelsugate
Cu de toate
Cu
Pescarii mei dragi
Lângă care sa stau
La un pahar de rachiu
Iar eu mai tânăr
Să o iau apoi
Mai târziu hoinar
Să descopăr în viață
O altă lume
Cu rele, cu bune
Un alt Innsbruck înzăpezit, adormit
Pe care să-l trezesc
O altă Viena , cu nori și cu ploi
O alta Pragă
Cu o dalbă
Dar mereu aceeași,
Cu ochii cerești plini de dor
O alta pădure ce crește in mine
O altă putere și o altă vrere
Înconjurat de caiși , nuci , pruni și pahare de vin
De cărți , de icoane
Îți multumesc Doamne
Pentru viețile salvate și viețile mele laolaltă
Pentru cuvinte, pentru rostiri,
Pentru fetele mele blonde,suave
Pentru zidiri,
Pentru zile prelungi
Și nopți nedormite
Adunate in visări și șoapte zorite
Pentru că am putut ,
Am știut și am vrut
Să fac toate acestea
Și azi și ieri și mâine
Mereu
Pentru părinți , oameni , îngeri și sfinți!

Nuti. Ii gasim o rama frumoasa si este Poezia Vietii plecata de aici, de acasa, de la Mama, din Dragsinestiul mic si frumos. Cu dealuri si paduri. Cu vai si paraiase. Cu fete. Cu flori si rugile din Banat.16.07.2020)
de elenalazar28

Mi-e tot timpul dor

Privesc la acoperișuri de case
Știu că dincolo de ele
Se aștern tăceri
Line sau foșnitoare de mătase,
E un cer atât de senin uneori
Ca și cum nu s-ar întâmpla nimic,
Îngerii presupun se bronzează în amiază
Sau își fac siesta sau
Visează?
Și atunci ne simțim pierduți,nevăzuți,
Îi strigăm,
Dar strigătul nostru se pierde într-un nor ivit de nicăieri,
Ceilalți îngeri plecați dintre noi
Nu ne pot răspunde,
Întind pleduri pe șezlonguri,
Prepară Devil’s Blood Cherry
Sau adună mizerii din etern,
E o plajă atât de întinsă acolo sus,
Imensă,încât te-ai putea plimba și afunda în nisipul ei
Ani fără număr
Și-mi închipui că și eu pot pleca
Într-o secundă pe acolo…
Îngerul meu oricum doarme acum
Și nu mă veghează,
Dar mi-e teamă de drum
Și oricât sufletul meu de dorul tău oftează
O să mă mai aștepți
Până voi veni la tine!
Între timp îmi aprind țigara și fac rotocoale în aerul cald, de fum
Nu fi îngrijorată că fumez mult mi-am făcut acum o lună radiografia,
Am plămânul drept bun, bun,
Celălalt ți l-aș fi donat ție ca să poți să mai stai cu mine,
Dar nu există negoț și nici tehnici de abordare
A transplantului de organe între prieteni cuvântători și necuvântătoare!

Piața Traian Timișoara
de elenalazar28

Crezi că poți?

Am fost tânără odată
Ai fost și tu tânăr odată
Pe vremuri am fost fată nemăritată
Nemăritată cu acte sau fără acte sau măritată viața s-a petrecut în alte și alte activități emoții și cuvinte
Însă am stat atât de puțin în casa copilăriei mele
M-au trimis devreme de acasă
Să nu cumva să cunosc mai multe despre jocuri și spații familiare
Nu am avut bunici care să îmi facă poftele
Nici rochii cu sclipici
Dar am avut vară cu miros de iarbă verde sau uscată
Cu seri neimaginabil de minunate
Au rămas agățate în mine multe mirosuri
Mirosul de căpșuni coapte
De înghețată
De struguri dulci și galbeni ca o ceapă
Mirosul înălțării mele nespus de dureroasă
Și nu priveam această înălțare în oglindă
Dar realizez acum când privesc la fetele mele
Că am fost fericită că n-am avut acnee
Eram uscată prea uscată
Aveam nevoie de iubire
Iar când te-am cunoscut
Și ai început în vară
Să mă privești cu ochi de îndrăgostit
M-am făcut mică
Și m-am făcut frumoasă
Crezi că mai poți să mă iubești
Pentru măcar încă un deceniu?
Sau să mă micșorez și mai mult până am să mă nasc prin fisiune binară și înmugurire?
Poți să mă privești din nou cu iubire
E iarăși vară!

Eu
de elenalazar28

Aș purta

Sunt vară acum,
Mă îmbrac mai tot timpul ciudată
În rochii ușoare de in
Și în picioare doar șlapii de plajă,
Havaianas,
Ooo, de atâția ani îi port!
În fiecare vară mă întorc și cutreier
Pe dunele fierbinți,aurii
Ca și cum ei ar ști
Iubirile mele purtate
Pe ici,pe colo,
Turbate,nemascate,târzii,timpurii,
Uneori le las urme de praf
Și curioasă îi pun lângă pat
Poate, peste noapte se va transforma praful de pe tălpi
În praf stelar
Și m-ar purta și mai departe,
Și nu aș obosi
Aș porni în noapte sau zi,
Spre alte locuri, spre alte țărmuri bogate și vii
Dar odată și odată mă vor părăsi
S-ar rupe, s-ar toci curelușele sau un pește înfometat i-ar ciupi, smulgând din călcăi sau degetul mic
Sau i-aș rătăci într-o cameră de hotel cu nume sonor
Sau poate vreun nor i-ar purta
M-ar purta,
Cine poate ști?

Șlapii mei Havaianas 🥰
de elenalazar28

Dragostea

Dragostea e atunci când eu plec în vacanță fiind lefteră sau înglodată în datorii uitând să mă mai reîntorc acasă
Dansând pe malul mării cu un străin pe melodii
Pe care le ascultam doar noi
Dragostea e atunci când tu mă arunci în piscină
Și te uiți după mine cum mă scufund încet
Iar disperarea mă cuprinde
Când creierul meu neoxigenat are iluzia unui corp transformat în fluture
Dar vai cât de frumos e colorat!
Dragostea e atunci când de toate cele trecute goi
Ne îngropăm amândoi
Ținându-ne doar de mână
Și privind mesele interminabile cu colivă și țuică
La care stau atâția oameni pe care nici nu-i știm
Și nici nu ne știu
Au venit doar pentru că au auzit sau au văzut la știri despre așa zisa tragedie
(Ea a alunecat pe marginea piscinei a căzut cred că s-a lovit la cap nu au dat detalii despre raportul medicului legist el a sărit să o salveze nu nu știa ea să înoate ce trist păcat că au murit)
Iubitule cred că renunțăm la priveghi și alte reguli de pomenire
Anunțuri pomeni și nemurire
Ne ajunge câtă dragoste avem!

Heaven Timișoara(fotografie realizată de Petru Cojocaru)
de elenalazar28

A nu uita

Tata îmi repară bicicleta
Tăcut afundat în spițele ruginite și zdrobite de asfalt,
Mai smulge câte un fir de iarbă ciufulit,
Nu e grăbit!
Nu e grăbit!
Mama ne pune în farfuriile de porțelan mâncarea de varză dulce cu roșii tercite
Fierbinte,
Mă ard la limbă și buze și înghit,
I-am promis că o să mănânc tot
Dar ea urlă,urlă:
Costică
Nu e cuminte!!
Nu e cuminte!!
Și atunci în ziua aceea mi-am promis
Că am să cresc mare,
Știu că am și scris undeva, ,, asta”
Poate chiar am compus o scrisoare
Și mi-am promis că nu o să gătesc feluri de mâncare sezoniere,
Cu varză sau alte legume aduse de prin lume
Și bicicletele copiilor mei vor fi mereu noi,
De parcă ar avea importanță
Sau poate nu le voi cumpăra biciclete niciodată,
Tata m-a auzit ;(wow)
Nuțica ar fi păcat!
Iartă-mă!iartă-mă
Că te-am întristat!
Acum șterg de păianjeni și praf biciclete
Și caut rețete,cu tăieței și varză creață
Uscându-mă în soarele de iulie holbat
Nu am uitat!
Nu m-ați uitat!

05.07.2022(IBCV Timișoara curtea din spate,nu știu a cui este bicicleta 🚲)
de elenalazar28

O mare perfectă

Nu mi-am ales o persoană perfectă care să mă iubească
În vara aceasta,
Nici în alte veri,
Nici o vară,nu este perfectă,
Nici alte seri,
Dar pot înota într-o mare perfectă
Cu valuri și culori scăldate într-o mie de nori,
Cu nisipuri fine, albe sau negre
Pe care să așez urme și semne
Ale trecerii mele
Devreme
Și pietre și scoici,
Alge și arici,
Meduze albe, pitice,
Pitite de frici
În ierburi ciudate, albastre și verzi,
Mă fac,te faci că nu le știu, că nu le vezi,
Nici o iubire nu e perfectă în timp,
Nici un trup nu e perfect în timp
Și nicicând nu am putea să fim perfecți în ceea ce spunem sau facem,
Dar totuși putem să zacem
Pe malul mării perfecte
Măcar puțin,
Să privim,
Să tânjim
Să dorim,
Să…im!

Paros Marea Egee (fotografie realizată de Liana Pleșa)
de elenalazar28

Poezie de iulie fierbinte

Plouă în ziua fierbinte de vară
Atunci când linia spatelui meu coboară pe genunchii tăi,
Genunchii tăi aspri care poartă mereu urmele degetelor mele,numai ale mele,
Urme rămase ca o ștampilă pe un colet livrat,
Dar plouă atât de năpraznic,
Cu tunete și fulgere albastre care străbat
Cerul,
Ploaie de vară
Bogată, buimacă,săracă,
Amintindu-ne de fiecare dată
De primul act de dragoste
Scurt, intens, parfumat,
Vestind
Ploile lungi și interminabile
Din toamnă,
Până atunci?
Mă ascund între genunchii tăi surdă și oarbă,
Și tu îmi șoptești
Iubito,plouă,plouă în sfârșit
Mă iubești,mă știi, m-ai iubit?

Ercolano Italia(mai 2022)
de elenalazar28

Memento

Generații de femei mi-au umblat prin casă
Fără copii,sterpe de-a dreptul
Dar drepte între scândurile de nuc
Ale sicriului uituc în pământ( nimeni nu știe care pământ)
Eu sunt prima care am dat naștere,
Care am făcut facere
Din iubire și din dorința bărbaților mei,
Eu sunt prima care am crescut două femei,
Celelalte care au pășit pe scândurile de parchet de fag apăsat sau ritmat au plecat demult,
Nu am auzit despre ele nici un cuvânt
Si atunci plină de speranță
Fiind singura din casa aceasta imensă care am dat viață
Și am luat și iau din viață cât mai mult,mă strădui
Să le amintesc pe celelalte plecate(necunoscându-le)
Pentru a nu fi uitate poate nicicând!

Un colț de casă și grădină (str. Ion Creangă Timișoara)
de elenalazar28

O vară

Fotografie realizată de Dorina Bender( Creta 2022)

E o înghesuială pe aeroporturi
Curse interminabile sau scurte
Rochii perfect mulate pe corpuri timbrate sau hialuronate
Cu miros de tei( teiul înflorește în iunie și acum e iunie și ne amintește de sfârșit de sesiuni sau alte reuniuni)
E dezlegare la pește suntem sau nu în post
Cine poftește corpuri perfecte singure cu suflete în adăpost
La loc sigur
Plimbate prin Belek Alanya Saint-Michele
Curtate doar pentru o săptămână
Apoi lăsate uitate poate unele dintre ele cu puțin noroc neuitate
Cât de puțin știm despre noi pasagerii unui zbor
Pasapoarte acte viramente bancare coate goale pret-a -porter etcetera
Etcetera
Postări selfiuri adnotări reviwiuri blocări de memorie
Stocare
Ce bine ce bine a fost la mare
Nu ne mirăm
Marea Egee Mediterana Baltică nu
Marea Libiei
Marea Roșie
Iubitule unde ești tu?
Iubitule mi-e sufletul ars
Plec
Nu îți spun bun rămas
Te sun când ajung la hotel
Unde sunt
Habar nu am
Defel
E totul ok
E scump
Am trecut cheltuielile în contul tău
Ceau ne auzim mai încolo
Pe curând!
Zboruri vacanțe distracție
E vară și nu știm mai nimic unul de celălalt
Ne îmbrâncim alergăm așteptăm în aeroport cuminți somnoroși plictisiți stresați ca niște adulți
E liber la mare
Mă asculți?