Autor / elenalazar28

de elenalazar28

Poezia numărul 2 din Săptămâna Mare

Doamne
Ne-am îngropat morții
În ploaia ce vine
Se apropie Sfintele Paști
Și noi ne gândim doar la Tine
Sâmbăta morților ar trebui ștearsă din calendar
Dar nu se cuvine
Doamne noi înălțăm rugi către Tine
Copii cuminți adună iarba ce crește
Peste morminți
Mamele noastre înroșesc ouă
Și frământă colaci
Doamne cât plouă
Și floarea pustie
Dă muguri în suflet
Și-n inimi ne poartă
Iubirea speranța credința în lumea toată
Deschidem psaltirile
La ceasuri de taină
Se zguduie viața
Și plânsul în palmă
Și mieii aleargă
Născuți ei întâii
Și-n rugă genunchii zdrobiți de cădere
Nu poți să ni-i ceruiești Doamne cu tăcere
Căci noi ne închinăm
Și-ți cerem fierbinte
Dă-ne zile să mergem înainte
Să ne creștem copiii să-i ducem la școală
Să ținem puiuții cei galbeni în poală
Să împodobim ferestre
Cu crengi de salcâm
Să se audă pantofii
Pe surul caldarâm

Să coacem plăcinte
Și să ciocnim pahare
Să ne ținem de mână
Într-o strânsă sărutare
Să plecăm genunchii
De data asta de mulțumire
Căci gândurile noastre
Sunt toate la Tine
Și plânsul și chinul
Și tăcerea și frica
Ia-le tu Doamne
Ia-le și du-le
Fă curcubee în soare
Fă să fie bine pentru noi, bine în noi , pururi, doar bine!

Catedrala ortodoxâ sârbă Timișoara
de elenalazar28

Poezia numărul 1 din Săptămâna Mare


Postim până la Paște
Post negru,
Doar apă buzele noastre vor picura
Doar rugăciuni și căință
Sufletele noastre vor cânta,
Postim pana la Paște
Post negru,
Doar pâine vom mânca,
Pâine de grâu,de secară
Amară în dimineața albă și goală,
Postim pana la Paste
Post de izbăvire
În inimi ,iubire, iubire aprinsă
De rugă nestinsă,
Văruită pare noaptea cu luna
Străjer ,pribeag printre noi
În nopți așternem , stele , făclii
În case , flăcări vii.
Postim până la Paște
Cu capul plecat, acoperit de broboadă
Obrazul ne murmură,
Ochii ne tulbură,
Mâinele tremură răsfirând mătănii
În aprilie ,merii, țarinile pluguie.
Seceta arde macii roșii din mai
Când de Rusalii, salcâmii ,
Se îmbracă în straie bălaie
Și primii dănțuie în vale , crinii.
Postim pana la Paște
Și apoi până se naște ,
Cel ce Mântuie viața noastră de spinii durerii și a tăcerii
Mântuire în lume
Rostind nume,
Chemând pe fiecare,
La cina cea de taină și răscumpărare
Și Iuda din noi
Cu tristețe se închină
Turnând vinul în gol , ce curge a vină
Sărutul ce întoarce iertarea cea scumpă,
Și drumul crucii cel lung,
Îl străbatem cu toții,
La porți batem și cerem odihnă
În postul cel mare,
Rugăciuni și har , iertare,
Primim in dar…dar

Flori de măr(mărul din fața casei mele)
de elenalazar28

De Florii

Ramuri de salcie,
Ramuri de palmier,
Peste voi azi,
Peste noi ieri,
Mâine peste ei,
Sfințite cu bucurie
Duminica de Florii
Să vă fie
În suflet și în casă
Și la masă
Strop de liniște în pahare,
Binecuvântări în altare
Cerurile albastre să slăvească
Lumină și pace
Pace și lumină,
Iar inimi să zidească
Biserici albe
De speranță
Cununi de lămâiță
În mâini ca sa vă crească,
Și pașii să alerge
Să zboare blânzi prin lume,
Iar ochii să nu plângă
Și buzele să spună
Că de Florii
Se așterne in viață
Rugăciune
Și Taină
Și Iubire
Și numai voie bună!

de elenalazar28

Poezie pentru frumos

Azi eu îmi pun o mască de iubire, de adevăr,
Sufletul meu cască a uimire, flutură spre cer,
Fotografiez mereu hărțile întipărite pe fețele voastre,
Sentimente atârnate în minte, pe ochi,zăbrelite și mate ca într-o fereastră ce așteaptă să fie închisă sau spartă.
Emoții stârnite de a zâmbi cât mai frumos, de a sta pironiți într-o ramă de lemn sau de os,
De ar rămâne trecerea a tot și toate ca o năframă legată la spate!( mama își acoperea capul mic și drag cu o astfel de năframă și mă alinta și-mi întorcea inima pe dos, de dor, de neputința de a mă ști neîntors).
Uneori vă pun eu mască, mască împletită din ceară de tei,encaustic vă aștern cu temei, să rămâneți încremeniți , să priviți înspre copacii miraculoși de înfrunziți, să priviți doar înspre ei.
Uneori, azi, acum , mâine, alaltăieri purtăm toți mască, dar vă surprind fotografiind un alt timp,timpul rămas acasă!

de elenalazar28

Remember Thassos


Pescărușii ciugulindu-mi din palmă
Vinișoarele străvezii ale mele
Ale Mării Egee
Eu,Kouros sunt acum
Ce înalt a crescut sufletul meu
Acum sunt și eu tânăr bărbat
Acum pot fi,dacă vrei , iubitul tău,
Doar pentru câteva zile,
Cât suntem plecați in vacanță!
Eu Kouros sunt acum
Îngropat
În plaja cu marmură albă
Inima mea caldă
Pulsează mai mult sânge,
Mai multă frumusețe
Închinăciune
Să n-o dai nimănui
Nici măcar pescărușilor
Când ne întoarcem iar acasă!
Eu , Kouros , am fost cândva!

Thassos 2013
de elenalazar28

Poezie de duminică frumoasă de aprilie


Spovedania mea completă
S-a săvârșit la Roma
În ceasul ultim al zilei
Pioasă,devenisem dintr-o dată curioasă
Să beau cel mai bun latte machiato
Stând pe un caldarâm fierbinte în aprilie.
De -ar fi acesta ultimul păcat
Din lume
De-aș putea ține cana de cafea
În mâini , în fiecare dimineață
Rostind cu bucurie
Un Ave Maria,
Ascultând liturghia!
Într-una din duminici
Îmi voi spăla cana…

Roma, 2016,aprilie
de elenalazar28

Poezie de sfârșit de săptămână


Poezie de joi:
Joi in puhoi
Îmi aduce cântec despre voi
Prieteni dragi
Oameni ai sufletului meu
Mereu , mereu.
Îmi spune despre fiecare
Vezi că pe unul îl doare
Măseaua sau cotul
Pe celălalt l-a lovit norocul
Iar de altul , că e trist și împovărat
Și nu mai are chef să stea întins pe pat.
De câte unul îmi aduce aminte
Că stă în colț îngenuncheat și plânge
Și îi privește uimit pe cei ce țopăie și aleargă
Să prindă trenul dintr-o gară
Al cărei nume nu știu să-l pronunț
Iar câte unul face un anunț în care cere prin enumerare
Câte în lună și in stele
Mirându-mă de ce,chiar ele
Ar reuși ca să rezolve
Ziua de joi
Când noi cântăm cu toții
Un refren
Vrăjiți încă de ziua de ieri
Și așteptăm
Ziua de vineri
Când numai strigă nimeni
Nimeni!
Poezie de sâmbătă:
Sâmbătă lipsește din săptămână
E ciuntă chiar și de o mână
Cu un ochi de sticlă
Și cu degete de bachelită
Stă sprijinită pe un pian
Și în picioare încălțată cu teniși roșii cu design de ciocolată,
Pe umărul stâng
Își pune pelerina
Cu blugii ei cei peteciți, tăiați , cu franjuri
Se plimbă agale printre zile
Bijuterii chiar numai poartă
Și pare plictisită de o soartă
În care ea cuminte
Programează weekenduri fierbinți
Până la amiază
Mâncare chinezeasca și grătare
Duminica sa fie numai soare
Și un vernisaj al nu știu cărui pictor naiv
Și chiar de toate și nimic
Și hotărâtă că în calendar pe -o foaie
S-a strecurat puțină ploaie
Se așează nonșalantă în hamac
Ce -ar fi să-mi fac puțin de cap?
Să nu îmi pese nici de luni
Și nici de marți
Iar miercuri să mă lovească amnezia
Ca joi de -abia să-mi treacă și beția
Și vinerea să-mi pun umbrela în cui
Duminica să o iau hai hui
Și vezi că sâmbătă lipsesc
Și uite așa nu reușesc
Să număr până la șase
Și să mă țin mereu de farse
Ca un copil ce în joacă uită
Că sâmbăta e ziua cea mai lunga!

de elenalazar28

Pentru Hazel

La Roma
Voi pleca într-o duminică din nou
Să ascult liturghia în biserica San Giovanni dei Fiorentini
Să pot culege spinii din sufletul meu
Împreuna cu pelerinii
Și câinii,
Noi să cântăm imnuri și să aducem slavă
Iar ei, câinii să vadă,
Stănd lungiți în amvon
Somnoroși și fericiți
Raiul care ar aștepta
Să fim îngropați împreună cu oasele lor
Înfășurați
În giulgiu de iarbă
Și frunze de toamnă.
Alergănd mereu în iertare și iubire
Printre îngerii noștri și ai lor!

Fotografie realizată de Lara Nuțu
de elenalazar28

Botez

Tunisia Guvenatul Tozeur

Ți-aș spăla trupul în fiecare noapte cu apa ce gâlgâie în mine,
Uneori de bucurie cade zgomotoasă ca o cascadă minunându-se de tot ce zace în tine.
Alteori susură ca un izvor tămâiat, mirosind a lămâiță pe la subțiori,
Picură stropi de lumină în urechea ta să auzi cântul de grauri și nechezatul de cai dintr-o stea.
Te-aș imbăia la ceas de seară, te-aș scălda numai cu iubirea mea,
Aș seca pe urmă și aș fi o nouă Sahară nesfârșită în vară și zi.
Cămile, hamsari, armăsari și derviși rătăciți în vis,
Ar traversa pustiul din mine și-n zadar ar căuta oaza cu palmieri și curmali,
În toți acești ani am curs traversând lumea cu tine,
Te-am purtat peste tot, iar tu iubitul meu netot te-ai înecat!
Și acum numai am ce să scald , port oasele tale albe și lucitoare să le încolțesc în nisip și în mare, le încălzesc și le rotesc după soare, numărând cu pașii și gândul timpul rămas!

de elenalazar28

Parcă

Mi se strecoară în noapte albul dulceag de zăpadă a mărului stropit cu șoapte,
Privesc cerul lin acoperit de berze,
Parcă aud sufletul lor, parcă sufletul meu merse, pe cărări înapoi. În presă, apar articole diverse, lumea își plânge morții aruncați în gropi , goi,
Parcă dintr-o dată printre ei rămânem doar noi doi ținându-ne de mână în loc,
Parcă soarta ne lovește în moalele capului încă o dată, jucând același joc. Până și noi parcă, în pacea acestui timp cunoaștem mai puțin iubirea,
Chiar dacă nu purtăm războaie și furibunde zoaie,
Nu ne inundă grădina de flori, pe care mărul îmbrățișat de atâtea ori îi acoperă inima cu ninsori.
Mi se strecoară în zi
Albul lui ce iarăși va rodi,
Încă o dată și ne vom ține de mână.
Nu ne va opri nici o boală , nici o pandemie,
Mereu ne vom iubi ca și cum secunda acestui pământ să știe,că are nevoie numai și mereu de iubire!

Fotografie realizată de domnul profesor doctor Marian Gașpar(Bazoșu Nou , județul Timiș, România)