Poezia numărul 2 din Săptămâna Mare

Doamne
Ne-am îngropat morții
În ploaia ce vine
Se apropie Sfintele Paști
Și noi ne gândim doar la Tine
Sâmbăta morților ar trebui ștearsă din calendar
Dar nu se cuvine
Doamne noi înălțăm rugi către Tine
Copii cuminți adună iarba ce crește
Peste morminți
Mamele noastre înroșesc ouă
Și frământă colaci
Doamne cât plouă
Și floarea pustie
Dă muguri în suflet
Și-n inimi ne poartă
Iubirea speranța credința în lumea toată
Deschidem psaltirile
La ceasuri de taină
Se zguduie viața
Și plânsul în palmă
Și mieii aleargă
Născuți ei întâii
Și-n rugă genunchii zdrobiți de cădere
Nu poți să ni-i ceruiești Doamne cu tăcere
Căci noi ne închinăm
Și-ți cerem fierbinte
Dă-ne zile să mergem înainte
Să ne creștem copiii să-i ducem la școală
Să ținem puiuții cei galbeni în poală
Să împodobim ferestre
Cu crengi de salcâm
Să se audă pantofii
Pe surul caldarâm

Să coacem plăcinte
Și să ciocnim pahare
Să ne ținem de mână
Într-o strânsă sărutare
Să plecăm genunchii
De data asta de mulțumire
Căci gândurile noastre
Sunt toate la Tine
Și plânsul și chinul
Și tăcerea și frica
Ia-le tu Doamne
Ia-le și du-le
Fă curcubee în soare
Fă să fie bine pentru noi, bine în noi , pururi, doar bine!

Catedrala ortodoxâ sârbă Timișoara

9 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s