De duminică caniculară

Azi e o duminică caniculară
Cum se cuvine de altfel unei duminici de vară,
Cireșele roșii cad toropite pe pământul uscat
Lung într-o grimasă hilară sau ciudată ca un căscat.
Dimineața mă strecor ostenită de nesomn
În dreapta neșifonată a așternutului tău,
Trupul meu se lipește de trupul tău
Și transpirația-mi curge moale pe gât,
Mă întind cu gura larg deschisă ca și cum aș fi vrut să te înghit,
Mi-e și cald,mi-e și frig
Și-ți cuprind visul țesut în minte de demult
Tic tac pendula se mișcă și pișcă
Încă o dată timpul,
Liturghia se săvârșește în biserici,
Mă ascund în sufletul tău rușinată
Sunt goală și ascult rugăciunea de început, cu pocăință, cu sfială.
Ai știut sau nu ai știut că lipsesc încă odată de la împărtășanie, mirată căutând ceva mult mai mult?
Ceva ce nu pot rosti decât în deșertul pustiu, dogorât aiurit de soarele de vară Ca și cum ultimii demoni ascultând iubirea mea și chinuiți în pudoare
Coboară în adânc,
Căutări nesfârșite, dorinți nefăgăduite nimănui,
Doar ție am cutezanța de a-ți rosti păcate
Și se termină și seara în vecernii
Și spovedania mea știu că de-abia acum începe!

Floare realizată de Carla Georgiana Pătruca04.06.2022)

De copilărie

Copil fiind mă știam fericită,
Iubită,
Lumea în care mă învârteam ca într-un carusel plin,atât de plin de zile și nopți în care parcă atunci era loc pentru toate și toți,
Lumea aceea o mai port și azi
Cu miros cald de mame și tați,
Îi îmbrățișez în gând și-i strig
Copil răsfățat de surori și frați
Adunând amintiri sfinte în timp
Ascunzându-le în inimi,
Amintiri despre vise și lumi visate chemate,
Sub patul cu dricala cu ghije gălbui amărui și dulci
Asemenea crofnelor uriașe umflate,
Amintiri cu gustul dulce de dude crăpate
În care se întețea țipătul nemaiauzit de capre și miei,
De gâini ciufute și gâște pierdute
De șlapii gumoși de imală încărcați,
De cărțile pitite în poală
Împrumutate, furate din bibliotecile comunale,
Amintiri despre creșterea noastră în blocuri arzânde de libertate comuniste și negre de smoală,
Dar din toate îmi străbate cuvântul de mamă,
Cuvântul de tată
Amintire trează, nemauitată,
Eram copilul lor
Eram copil
Și mă port și acum asemeni unui copil
Înșirând zilele nopțile pe un fir
Cu care mă leg,cu care măsor
Timpul împletindu-l într-un nor,
Nor călător,
Nor plin de dor,
Pe care am să zbor
Asemeni unui cocor…

Napoli 05.2022

(A se lua cuvântul ,,furate “ din poezie în context poetic, nu am furat nici o carte😂)

Urare de ziua mea

Când eram mică și învățam cele zece porunci
Mi-era teamă de cea de-a opta …poruncă:Să nu furi
Să nu …dar eu,furam frumusețea cerului
Cu stele,cu ploi albastre și grele
Care-mi înfrigurau șira spinării încovoiată și roasă de rahitism,
Furam această frumusețe în vis
Ca să mă pot cuibări pricăjită și mică
În brațele mamei.
Și acum fur încă,cerul,
Misterul,
Dezleg șoaptele creierului meu,puberul
Cu o nonșalanță specifică vârstei mele de doamnă trecută,avută și avută,
Numai îngerul meu știe adevărul
Pentru că de fiecare dată când mă strecor mică și înfrigurată
În bratele tale,
Îl rog să nu spună,
Iar el mă întreabă pieptănându-și penele în grabă:
-Pe bune? Cât o să mai ții secret?
Cine-l ascultă?
Eu adorm
Și-n somn
Vă spun
Că nu regret, absolut deloc nu regret,
Încă mă joc și de aceea
Nu îmbătrânesc
Repetând cu o străduință umilă cele zece porunci ca într-un joc,
Dar sar peste opt
Și poate am noroc, să iubesc,
Ani peste o sută opt!😜😂

Franța 02.05.2022(fotografie realizată de Iacobuți Gabriel)

Elene

O femeie frumoasă a privit
O altă femeie frumoasă a închis ochii
O femeie frumoasă îngână o mie de povești și ține în mână zilele copiilor ei
O altă femeie frumoasă s-a hotărât să doarmă pentru totdeauna lângă iubit
O femeie frumoasă numără firele de iarbă de pe pământurile nelucrate uscate
O femeie frumoasă
Două au prins viață în mine
O femeie frumoasă împarte iubire credință speranță în casă pe stradă în cetăți uitate
Stranie făptură
Așteptând ce?Neașteptând nimic
O femeie frumoasă
Multe femei frumoase
Toate având un singur nume
Fiecare însă îl rostim cu o altă intonație
Cu o altă modulație a corzilor vocale
Folosind diminutive
De parcă cele care sunt strigate chemate astfel și-ar schimba forma
Norma
Mersul
Atingerea
De parcă cineva sau ceva le-ar putea fura
Strălucirea din zi sau din noapte
O femeie frumoasă muuuulte femei frumoase
Pe care le avem cu noi
Lângă noi
Și care poartă numele
Elena
Vă aduc frumusețe în timp
În timpul rămas
Împrăștiind lumina din această frumusețe a lor!

Barcelona La Zona Franca 05. 2022

În fiecare vineri

Vinerea se ung trupurile cu ulei de iasomie
Mie
Mi se face poftă de tine
În fiecare zi din mai,
În fiecare an
Mă reîndrăgostesc de ce am.
Sunt absolut sigură că
Dumnezeul meu îmi vorbește cel mai mult la sfârșitul primăverii,
Îmbătată,năucă, sedusă de frumusețea a ceea ce crease,
Flori de curcubee,
Flori de mătase,
Vocale de păsări,
Stele,
Și mă ispitește din nou,
În fiecare zi de mai,
În fiecare timp al lui și-mi dăruiește bucuria, încântarea de a avea acest sfârșit de primăvară
Cu mărinimie.
Mie
Mi se face dor de tine
Și-ți murmur acest dor în urechea ta albă,
În timpul meu
Supusă,spunându-mi rugăciunea de mulțumire
Pentru iubire!

Napoli 05.2022

Poveste despre doi oameni

Vă scriu o poveste despre doi oameni care s-au urcat într-un tren,
În trenul care avea o singură linie cu nume de vulcan,cu portocali înfloriți,
Cu lămâi galbeni și grași,
Atât de grași și rămași în urma soarelui,
Ploaia măruntă de mai îi măcina
De guturai,
Aplecate stăteau lămâile și portocalele suflându-și nasurile pistruiate,
Buzele mele rujate și arse de sărutările tale,
Marea strecurată în trupul tău,
În trupul meu
Ca și cum ar purta corăbii
Încărcate cu animale exotice și furate,
Doar stingher întors în zborul spre cer
Câte un pescăruș ciugulea puțin,din inima mea,din carnea ta
Îmbrățișată într-un actis caritatis,
Actus fidei,
Și ochii noștri văd că ei s-au crezut zei
Și ei s-au topit
S-au pietrificat în purul păcat
Și peste ani
Iubirea lor a învins,
Iubirea mea mirată te-a cuprins
Într-un vis,într-o frază nespusă,neîntrebată, netulburată.
Hei, tu, fată nemaiumblată și umblată, cărată unde te-ai dus?
Se deschid trandafirii în roșu aprins
De sânge
Pesemne primăvara se stinge
În curând!

Napoli 08.05.2022

Aș pleca

Uneori trebuie să plec
Să măsor timpul în alte lumi
Ca și cum nu mi-ar fi de ajuns lumea mea imaginară
Cei peste 100 de metri pătrați ai casei ,grădina cu trandafirii vărgați.
Știu că uneori le-aș muta într-o altă țară
Ca pașii să-mi bată pietrișul mării
Lăsându-mă să mă înnegrească vântul serii,
Aș mânca doar alge și caracațițe prinse dimineața în plase,
Melci de nisip cu trup de mătase,
Fructe cu nume ciudate crescute în iarnă
Și mi-aș arde trupul cu smirnă și-n taină
Aș putea colinda neobosită,năucă în vreme
(Doar m-am născut pe drum pesemne)
Sufletului meu nu i-ar ajunge niciodată îmbrățișările furate,fumate,sărutările alunecoase pe buze,pe umeri, pe spate,
Dar într-o zi,
M-aș opri,
M-aș opri,
Încovoiat trupul meu ar dormi,
Ar dormi,
Și dacă-n somn voi umbla ca și-n viață
Voi ajunge departe,
Voi fi dimineață
Pescar de midii moluște și scoici
Cu ale căror schelete ai să te joci
Și culmea nu știu deloc să înot
Dar m-aș scufunda în valuri cât mai mult
Să pot culege din toate iubire
Albastru și verde
Și soare-n privire,
Aș fi pescărușul sau pasărea de după potop
Care v-ar aduce firul de iarbă,speranță și un pic de noroc!

Tablou din colecția proprie ( Parga Grecia 2011)

Ochii tăi

Uneori cred că am deschis ochii ca să văd ochi,
Pupila ascunsă ferită de deochi,
Ochii mei verzi care cresc
Câte o secundă din fiecare timp o surprind
Ochii mei verzi,
Ochii mei vă arată,
Această minune unică
Doar odată,
Ochii mei plâng, ochii mei râd,
Ochii mei strigă,
Ochii mei verzi aud
Cum se ridică firul de iarbă , vulturul alb,
Barza ce-și scaldă lungul grumaz,
Căderea pe scenă a unui actor
Cuprins de teama de a nu fi monoton,
Repetând în ritmuri de jazz,
În ritmuri de noapte,
De soare,în ochii mei verzi
Tu nu îi știi
Sau poate nu-i vezi
Cum râd,cum plâng, cum strigă și cer
Frumusețea secundei
Adusă din cer.
Alb negru,culoare de vânt,
Culoare,emoție strânsă în pumnii ce țin puținul pământ,
Trupuri istovite care aleargă în ape
Ca și cum potopul din nou
Ne-ar strivi,
Cuvântul ce rămâne blocat în laringe
Când tu îmi spui mereu nu,
Ochii mei se închid uneori a uimire
Verzind uimirea rămasă în voi,
Ochii mei strigă căutând iubirea
Fiind un strigăt verde de Munch
Cu neoane forforescente ce ticăie în noapte
Zorindu-mă să dorm,să visez,
Să pot imprima pe hârtii ceruite
Ce vreți,ce știți,
Dar eu fotografiez!mișcarea ochilor voștri
Ce strânge artera cea dreaptă
S-o aveți pentru mâine și ieri, să rămână în viață s-o aveți să nu o uitați niciodată!

Petru și Hazel

Poezie pentru prima mea fiică

Dragul meu copil
În toți acești ani
Ți-am repetat ca într-o secvență atât de multe cuvinte
Și cu rost și fără minte,
Te-am sărutat pe ochii tăi atât de senini,mereu mereu,
Te-am purtat în rugăciuni ca pe cea mai de preț icoană,
Eram îmbătată de frumusețea și blândețea firii tale
De parcă aș fi fumat o veșnicie marihuana,
Eram dependentă de mâinile tale, de liniștea ta albastră,suavă,
Mă închinam în fiecare dimineață și mulțumeam vieții că mi te-a adus,
Îi șopteam îngerului tău
Că ești mai presus de orice închipuire,
De orice dorință sau răzvrătire,
Ce mai puteam să cer
Unui cer?
Eu, mama ta
Tu,primul copil
Inima mea e împărțită în două iar tu și sora ta locuiți de-o veșnicie în ea,
Nu știu care este preferata ta stânga sau dreapta
Rămâne la mica înțelegere,
Inima mea e bisectă uneori
Poate și ea să fie asemenea timpului bisectă
Și acea zi în plus știu că e tot a ta fiind prima
Iar tu, în mărinimia ta o vei dărui surorii tale(pentru că tu ești bună, cea mai bună),
Inima mea în toți acești ani
A crescut odată cu tine,
Nu a îmbătrânit,
Nu s-a înlemnit
Și nu s-a osificat
E mare și e o mare de iubire
Recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dat
Draga mea,neprețuită,iubită,
Iubita mea fiică!

Ioana

Poezie de vineri

Te pierd uneori absorbit de jocuri politice murdare redate la televizor seară de seară
Mă plimb singură goală
Aștept weekendul
Apoi te pierd din nou vineri noapte
Căștigă în fața trupului meu pe care se pare că l-ai uitat
Forza Horizon 4
Striker Zone
Modern Combat
Frumusețea trupului meu a pălit
M-am învelit cu folia stupidă de Co-axil gândul și sufletul mi l-am înecat în paharul de vin
Aiurea mi se pare acum patul
Te strig somnoroasă
Excitată
Vinnnn!
Și adorm cu ochii pironiți în dulapul vintage cu miros de vinilin
Trăim modern
În fugă
În trend
În vogă
În așteptare
Între noi pandemii luate din soare
În primăveri cu războaie de secol trecut
Și uităm și uiți și uit
Și se pare că iubirea a fost uitată și ea dar e mult prea curând e mult prea mult!

Teguise-Tahiche 14.10.2021(Muzeo Lagomar Lanzarote)