De duminică caniculară

Azi e o duminică caniculară
Cum se cuvine de altfel unei duminici de vară,
Cireșele roșii cad toropite pe pământul uscat
Lung într-o grimasă hilară sau ciudată ca un căscat.
Dimineața mă strecor ostenită de nesomn
În dreapta neșifonată a așternutului tău,
Trupul meu se lipește de trupul tău
Și transpirația-mi curge moale pe gât,
Mă întind cu gura larg deschisă ca și cum aș fi vrut să te înghit,
Mi-e și cald,mi-e și frig
Și-ți cuprind visul țesut în minte de demult
Tic tac pendula se mișcă și pișcă
Încă o dată timpul,
Liturghia se săvârșește în biserici,
Mă ascund în sufletul tău rușinată
Sunt goală și ascult rugăciunea de început, cu pocăință, cu sfială.
Ai știut sau nu ai știut că lipsesc încă odată de la împărtășanie, mirată căutând ceva mult mai mult?
Ceva ce nu pot rosti decât în deșertul pustiu, dogorât aiurit de soarele de vară Ca și cum ultimii demoni ascultând iubirea mea și chinuiți în pudoare
Coboară în adânc,
Căutări nesfârșite, dorinți nefăgăduite nimănui,
Doar ție am cutezanța de a-ți rosti păcate
Și se termină și seara în vecernii
Și spovedania mea știu că de-abia acum începe!

Floare realizată de Carla Georgiana Pătruca04.06.2022)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s