De Sântă Mărie

De azi parcă se apropie mai mult toamna
În vecernia ceasului de seară, cu miros de fagure aurit și sfială,
Printre aracii dulci de vie și prunii doldora de must,
Coboară primul tulnic ce vestește o vară caldă în apus
Și sufletul îmi pare dus
Printre năvalnic, trandafirii înroșiți și floarea albă a iasomiei
Și parcă pare, că are atâtea de spus
Și mă îmbie, mă învie
Să prind cu cele cinci degete ale mâinii stângi
Ziua de azi în inimi
Și s-o duc
În închinare, să o adorm,
S-o spovedesc sau să mi-o dau plocon
De Sântă Mărie!

Zugspitze 2962 metri Germania( fotografie realizată de Dorina Bender)

Minuni

Pentru cei ce nu mă cunosc
Nici nu mă știu deloc și mă întreabă de unde sunt și din ce loc
Le răspund că am venit într-o zi cu soarele galben și nu gri,
Într-o salvare abandonată pe șosea din mama mea tăcută,tristă,iarăși grea
În strigăte metalice și dure
De parcă ar fi fost linii de tren nocturne,
Care se sfârșesc în fiecare gară, ca eu
Să mă strecor în timpul de afară.
Unde sfârșesc:Nu știu , nici îngerul meu durduliu și cu aparat auditiv și proteză dentară ce pictează iubirile mele pe dinafară nu știe nici el.
Degeaba îi zic că aș vrea să mă sting într-o seară pe malul mării( mare de care sunt atât de îndrăgostită, ascultând valul
Cum urcă și coboară sinusal în clipă
Asemenea pulsului meu
Drept e că el , pulsul, o mai razna uneori, mi se înfige în jugulară și în subțiori atât de vertiginos și apos)
Dar e normal și marea și viața iscă furtuni și în urmă rămân minuni,
Minuni,
Minunea de mine, minunea de tine, minunea de tu, minunea de voi

Evia, Edipsos august 2018

Poezie despre seri

Serile mele, nu sunt toate la fel.
O seară are chipul vesel, rebel,
Una, față encaustică
Pierdută demult și mistică.
Într-una din aceste seri mă pregătesc intens,
Mă fardez și-mi pun blush
Cremos, pe obraji, fond de ten și ruj roșu intens,
Pe buze, ruj de ieșit și hoinărit prin oraș.
Dar tu mă prinzi frenetic,
De teamă să nu mă pierzi pe străzi
Și mă iubești demonstrându-ți încă o dată vitejia printre viteji.
Iar în alte seri mirosind a sarmale, a tocăniță și a friptură de pui,
Mă înghesui în baie tandru îmi spui,
Că miros atât de lasciv, atât de bine,
De parcă dragostea mea ți s-ar vârâ în intestine.
Serile mele nu seamănă deloc una cu cealaltă,
Pe unele le muncesc, le oblojesc
Și le târâi în gărzi,
În unele citesc asiduu
De parcă luna ar sta strecurată în cărți
Dar serile mele au în comun
Toate , mirosul de fum
Al țigărilor mele, suave și tari
,,Reach for a Lucky instead of a sweet”
Țigările mele Lucky Strike cu care mă mint
În serile mele și mă alint !

Timișoara, Cartierul Traian( într-o seară savurând un pahar de gin și de vorbă)

Schimbare

Nu mai pot să fiu subțire ca o trestie,
Pielea mi se încrețește acum ca o varză arsă de soare,
Parcă și la subțiori mi se strecoară acreala
Și atârnă ca niște sfori
Pe care se încolăcesc ca funiile de ceapă, ciori.
Nu mai pot ține nici diete,
Mi se încleștează buzele la vederea apei plate cu lămâie,
Parcă atunci când o beau mă asemăn cu tabloul atârnat pe peretele din sufragerie ce înfățișează o plăpândă momâie legată de pat,
Parcă aș speria uneori iubirea
Cu sânii mei întinși de alăptat.
Îmi ceri să fiu frumoasă,
Aș vrea să fiu frumoasă,
Tânără și diezmierdată
Cu fața albă ca de lapte, cu oase tari de fată.
Dar frumusețea s-a ascuns în mine, în inima mea
Am transpus-o în cele două embrioane prinse în viață din viața mea,
Frumusețea nu poate acum fi costelivă și îngustă ca o saltea
De yoga pe care te întinzi să meditezi,
Învață să mă iubești așa cum sunt,
Revărsată și grea,
Veche și dulce metamorfoză, într-o zi s-ar putea să devin translucidă în eden tuberoză, roză și m-ai căuta pe pământ printre cei grași și vii,

Eu nu aș mai fi!

Republica Moldova, Chișinău, Muzeul de artă( fotografie realizată de Petru Cojocaru)

Poezie de iubire și început de august

Mă uit zgribulită în șifonier,
Parcă pantalonii de in, șifonați
I-am purtat și ieri,
Mi-aș arunca pe trupul zăbăug
O rochie grea și gri de lut
Și mi-aș proba costumul întreg de baie
Cu gustul dulce, moale de ludaie.
Pantofii, marca Mihaela Glăvan
Mi i-aș ascunde în pod pentru un an,
Și mi-aș împătura burta cu o eșarfă mov
Cu ochiuri mari ca de năvod,
Să pot să prind în ea crapi și moluște
Midii reci și știuci și gâște.
Dar tu, mă vrei mereu mai goală,
Fără tricou, sau fustă,
Să îți stau în poală,
Să-mi mângâi ridurile stinse,
Să le săruți, să le atingi,
Să fie prinse
În moliciunea îmbrățișării tale.
Și imi repeți de fiecare dată când te trezești în dimineață:
De ce îți cumperi iubi, atâtea țoale?nu ar fi mai bine pe rafturi să punem , sau să agățăm pe umerașe,iubiri, săruturi și dorurile noastre?

Hunedoara, România, Castelul Corvinilor(fotografie din arhiva proprie iulie 2021)

În patul meu

La mine în pat
E loc acum doar pentru tine
Și cockerița noastră bătrână
Cu blană moale de lână.
Înainte vreme, mai veneau și fetele mele,
Să-mi arate noile instantanee de pe instagram,
Noile pulovere sau sutiene.
Mai făceam și câte o analiză literară( la științele reale nu mă pricep)
În ceas ascuns apus de seară
Iar când erau mici, mici de tot
Săreau în pat și peste tot
Și mă strigau într-una de parcă mi-ar fi pierdut mirosul și urma.
Și într-un târziu la mine în pat eu am să zac,
Leneșă și vulgară,poate îmi voi aprinde și o țigară,
Și-mi voi întinde apreteala cearșafului alb,
Cu miros puternic de înălbitor
Gândindu-mă că poate am să mor,
Într-o zi,
La mine în pat!

Hazel, cockerița noastră

Poezie de sfârșit de iulie

Și iulie s-a dus
Atât de repede
Parcă l-am ascuns
Sub fusta de in
Parcă mai sus de tivul de mână cusut,
Printre broderii și miros de grâu copt și lavandă,
Parcă nu se mai poartă acum iulie,
S-au stors și cireșe
Ne-am colorat și obrajii cu roșu carmin
Rumeniți în soare,
Parcă, în iulie nu a mai fost deloc răcoare,
Poate în augustul care va veni
Vom iubi
Vom iubi
Și voi ști, să te privesc mai mult
Și să-ți mângâi sprâncenele negre de stuf,
Voi strânge mai mult vara la piept,
În timp ce te aștept , franjurându-mi fusta de in cu miros de pepeni și vin,
Strivind cu tălpile goale torace și inimi de greieri,
Greieri ce-mi dau târcoale
În nopțile puțin mai lungi
Ca să-mi ajungi,
Să mă satur de tine
În augustul ce vine!

Fotografie realizată de Mălina Magda

,,Poezie pentru cei care nu vor să îmbătrânească”

Mă opresc din iubit
Din iubitul din tinerețe,
Parcă uneori avea mai multe fețe,
Parcă făceam acrobații atunci și coapsele le desfăceam mai intens, mai tare,
Parcă uneori mi se topeau oasele de atâta încleștare.
Învăț un nou iubit de data aceasta
Pentru așa zisa vârstă a treia,
Menopauzată,
Improvizez o nouă poziție, de ,,nefată”
Și constat cu uimire că unghiul perfect al coapselor mele,
Trăiește mut de uimire în hipocamp
Și-mi amân RMN-ul
Într-o altă decadă
Și cad,de-a dreptul mă scufund în adâncul trupului tău
Să te caut
Mirată și tânără încă te caut
Nărăvașă, topită pleiadă
Eu sunt,
Forever!

Biserica Sfântul Nicolae, Densuș, județul Hunedoara, România

Poezie pentru cei plecați la mare


Iubire,
De ce lovești marea cu stele?
Ai să te împiedici în ele
Si rănile nu știu să ți le îngrijesc
Eu pot doar ziua lungă
Să o îmbrățișez.
În trusa de urgență
Bandaje de tifon nu mai sunt,
E doar o sticlă goală de alcool
Și un cuvânt
Și nici tinctură brună
Și nici leucoplast
Să pun pe a ta gură
Sau pe al tău obraz
Așa că, stai cuminte
Așază-te în hamac
Bea una,sau două beri cu gheață
Privește cu nesaț
Cum marea mea te înhață
Și te îmbată, cu albastru, verde și topaz
Și te încinge cu briza albă și sarată
Iubire, nu mai lovi cu stele
Înoată pân’ la ele!
Chiar dacă sunt atât de sus
Atât de departe
Eu voi fi mereu lângă tine!

Marea Neagră România( fotografie realizată de Georgiana Popa iulie 2021)

Mariei

Te-ai născut într-o zi
De luni sau de marți
Vezi, asta nu te-am întrebat niciodată
Sau poate duminica sau sâmbăta
Sau miercuri sau joi
Doar tu și mama noastră moartă sau sora cealaltă mai mare plecată demult o știu
Poate am să aflu odată și odată
Când o să vorbim și de tine
Pe un alt drum șerpuit și nebun,dar
Știu și toți o spun că tu râzi mereu , ne porți de grijă la toți cei rămași și cei duși
Chiar dacă genunchii ți-s frânți și supuși
Știu că dintre noi trei fetele tu ai râsul cel mai frumos
Și sufletul cel mai smerit și plâns și duios
Poate de aceea îți scriu să-ți întorci zilele cu susul în jos
Cu josul în sus
Într-un vis doar al tău,
Roz, sau roșu sau bleu!