Etichetă / Blog de poezie

de elenalazar28

Poezie pentru Maria

În timp, în acest timp, în timpul rămas
Știu că și tu vei avea grija mea,
Că nu vei uita,
Că nu mă vei uita,
De aceea prețuiesc clipele alături de tine
Pentru că tu întotdeauna ai pregătit zâmbetul, cuvintele, ciocolata bio cu 90 la sută cacao, mâncarea vegană,pentru mine.
Știu că tu îmi ești prietenă,
Chiar dacă tu nu-mi mărturisești totul
Și nici n-ai cum să-mi mărturisești, ești prea tânără pentru asta,
Nu am sperat că în afara celor două fete ale mele
Prezențe ale vieții din mine,
La tine, să îmi bucuri zilele(și nu numai ale mele)
Eu știu că nu îți pot copia zâmbetul, bunătatea, că nu le pot avea și
Tu știi că indiferent cât de nebună aș ajunge
Ai avea secunde în secunde pentru mine
Să-mi repeți mereu că e bine,
Iar uneori când plivesc buruienile din grădină să las tulpinilor spațiu să crească
Mă gândesc că și tu ești asemenea spațiului,
Sufletul tău înlătură tot ce e rău
Și lasă tuturor frumosul.
Și chiar dacă mă vei uita în uitarea ta
Eu cred că îmi vei cumpăra țigări și cafea
În ziua din urmă
Și-mi vei colora curcubeul
Ca să pot visa,
Pentru că tu ai intrat demult și te vei odihni mereu în inima mea!

Maria Onica
de elenalazar28

Sunt femeie

Sunt o femeie frumoasă.
Ești o femeie frumoasă
Dar frumusețea noastră capătă contur în ceea ce clădim cu mâinile noastre, cu inima noastră.
Sunt o femeie care iubesc,
Tu ești o femeie care iubești și de cele mai multe ori
Murim din dragoste,
Nu s-au făcut statistici
Despre cât de mult am suferit noi sau am murit din dragoste sau pentru dragoste.
Bărbații au tăcut chitic, lor li se oferă dragostea consideră,că li se cuvine o parte din noi, o parte din mine, dar
Sunt puternică.
Tu ești atât de puternică,
Arhitectura timpului nostru
Se bazează pe ideile noastre,
Pe înfățișarea noastră,
Pe îmbrățișările noastre,
Noi am oferit linie universului, găurile negre spiralele,
Până și luna a fost cucerită la îndemnul nostru:,,Dacă mă iubești cu adevărat adu-mi luna de pe cer”
Până și teoria relativității ni se datorează,
Dacă Einstein nu era îndrăgostit și iubit
Nu ar fi concretizat-o,ar fi amânat-o mereu în infinit.
Sunt mamă,
Tu ești mamă,
Tu vei fi mamă,
Avem copii care poartă numele bărbaților noștri,
Avem fii pe care bărbații noștri îi sacrifică în războaie,
Noi mamele nu am face asta
Până și Dumnezeu dacă ar fi fost femeie
Nu și-ar fi sacrificat Fiul, unicul Fiu,o știu
Ne-am fi sacrificat noi și nu e blasfemie
Maria s-a supus :,,Facă-se voia Ta!”a ascultat, a tăcut,avea să sufere și nu ar fi vrut,
Dar eu nu Îl judec
Pentru că sunt femeie și Îl iubesc
Atât de mult încât cad în genunchi aproape în fiecare secundă și inima mea îi cere să numai plângă,
Sunt femeie,
Și tu ești femeie
Și știm doar să creștem frumosul și pacea în lume crescând,alăptând cu bucurie viața,
Viață am fost ,viață suntem, viață dăm,
Suntem copac,rod, grâu, soare, stele, pârâu, noapte, zi,
Piatră, nisip, flux și reflux, zbor, ocean,norii de sus,
tot ceea ce vrem și știm
Și nu ne oprim,
Niciodată nu ne vom opri,
Iubesc
Iubești
Iubim!

Mărtișor realizat de Sofica Moștioru
de elenalazar28

Poezie despre…

Moartea mi-a bătut în ușă
Pentru a nu știu câta oară.
Nu i-am deschis.
Între noi două e o chestie personală
De orgoliu,
De competiție,
E o înscriere în cursa finală
A unui congres de nutriție.
Trebuie să recunoască odată și odată
Că e obeză,
Că s-a hrănit atât de mult
Ca o pisică siameză pe care o îmbuib cu pate de somon și vin de Bourbon
(Mă iertați voi stăpâni de pisici)
Bulimici suntem cu toți, iubim atât de mult,
Urâm atât de mult,
Îngurcităm atâtea minciuni și falsuri în viața noastră
Încât singura adevărată este ea moartea
Pe care o invit să-mi bată în fereastră,
Să cred că e un iubit
De modă veche
Sau chiar sufletul meu pereche, de aceea
Îl rog să mai privim puțin
Apusurile care vin
Să-i spun rândunicii rătăcite de pe măr
Că am să pier,
Și am să zbier
În ultima secundă,
În ultima bătaie nu fibrilată,
Sinusală,
Că voi sfârși,
Când nu voi mai iubi
Când nu voi mai iubi!

Desen realizat de Flaviu Traian Pop
de elenalazar28

Promisiune de primăvară

Ne privim noi două,
Iarna se alungește se iuțește spre poli
Parcă mai rămâne puțină gheață în sufletul meu
Hibernând în ceață,
Se caută stingheră în cele patru colțuri
Și ia chip de himeră
Anorexică și bulbucată,
Umflată, efemeră
Pa iarnă, îi spun mestecând tutun,
Te du,
Mă apucă angina instabilă labilă,
Pa, te du
Azi a venit ea primăvara cu aere de Cannes pe maidan
Cu lujeri verzi de mătase,
Cu muguri pocniți de cravașe,
Cu albul imaculat al zilelor tot mai lungi,
Cu zbaterea temporară a păsărilor în lunci,
Dar parcă în ultimii ani mi-e și teamă s-o privesc
Are viruși,războaie,jocuri grotești
Și după prognoza stabilită și ploaie,parcă ar vrea să mai cresc,
Nu-i ajung brațele mele prelungi cu care apuc și strâng iubiri
Nu-i ajung nici cele zece porunci
Și mă strivește cu norii ei încolăciți care seamănă când îi țin în palmă cu trupuri albe de iubiți
Mi-a pus aripi de verde crud de păpădie să mă duc, dar eu nu mă duc
Mi-a făcut cuib de iarbă în care să clocească barza albă cele patru ouă,
Trei vă voi da vouă,
Și atunci,
Mă plouă cu foc cu albastru și roz
Cu focoase nucleare,angoase, și mult moloz
Cu rătăcirea în zbor a rândunelelor și a șirurilor de cocori
Și îmbătrânesc în primăveri pătrunsă de polenul narciselor galben, lacom,
Și se pare că visez din nou și din nou eu am să zbor!
Nu mor! Nu am să mor!

de elenalazar28

Poezie de război

Știe că în primăvara aceasta nu are voie să tragă în mierle
Și ține arma ascunsă aproape de inima sa
Acolo poartă înăuntru iubire
Oare iubita lui a aflat că nu are voie să tragă în mierle nici în cuci în cintezoi sau grauri
El nu va purta lauri
Nici iubita lui nu va purta lauri
El se roagă într-una îngerului său
Oare îngerul lui se întâlnește cu îngerul iubitei lui
Acum în vreme de război
Plâng amândoi
El nu are voie să verse lacrimi e bărbat
De aceea poartă armă și nu are voie să tragă în mierle
Poate doar să tragă în alți bărbați cu îngeri și cu iubite!

de elenalazar28

Să fim primăvară

I-am propus să fim primăvară
Eu și el
Galben un ochi să port eu de păpădie
Când numai vreau să văd nimic să-i împrăștii puful
Să mă pierd într-un labirint să alerg să mă mint
Un ochi albastru ca văzduhul
Să poarte el
Doar el știe să urle ca un tunet
Să scapere scântei ca un fulger
Dar norii să mi-i trimită mie
Numai eu plâng în zile
Și aștern mai apoi curcubee în ploi
O inimă liliachie de brândușă cu cave portocalii aprinse am să-mi pun eu în piept
Sau mai bine lui
El e fragil lui i se înfundă coronarele
Eu voi avea de trăit mai mult
De aceea îmi voi așeza inima roșie de roză în cutia toracică sau mai bine în osul temporal
Și am să tac când vor sângera spinii și-i voi înfige să crească ca vița de vie pe arac să dea rod potop de belșug ca să vă aduc vin la fiecare masă de duminică
Pântec de lalele colorate voi avea
Toate culorile sunt cele mai de preț
Voi fi listată la bursa de valori
Pentru ce am purtat în pântec și am dat viață
Iar amândoi vom avea brațe de salcie curgătoare să vă putem cu prinde neliniștile patimile lacrimile cuvintele sau brațe de crini și măslini cu care vom purta pace și alin
În fiecare primăvară de acum înainte!

de elenalazar28

De Dragobete

Când tu te aplici să ridici pachetul de țigări mototolit de pe jos aruncat de un grăbit
Când tu așezi electrozii pe pieptul meu timid încercând să nu vezi dincolo de dantela neagră a sutienului viața
Când tu învârți furculița în frișca prea siropoasei savarine
Cu gândul la gogoșile frământate de mine
Când tu alegi același traseu înspre casă
Iar eu sunt prinsă în același curcubeu
Aruncat pe cer acum nu știu câți ani în drumul nostru spre Mexic Cappadocia Cuba
Dublu curcubeu dublu
Ca și relațiile noastre cu alții
În căutarea iubirii
Când voi putea spune din nou
Că sunt îndrăgostită de tine
Când tu ești îndrăgostit de mine
Și astfel putem trăi din nou
Mai departe
Când?
În acel timp în acea zi voi scrie autobiografia iubirii

de elenalazar28

Copilului meu

Îngerii mei s-au pierdut în graba mare în acea zi de februarie cu mult somn și soare
Pentru că atunci când ai venit tu
S-au speriat atât de tare și dintr-o dată
Au căzut,
S-au lovit,
Gurile lor au amuțit și ascultau plânsul tău înserat
Îngerul tău de data asta
A vorbit,
A strigat tare,
Silabele lui semănau cu sunete de trompetă
Duioase
Vârâte în urechea mea internă
Și au rămas acolo
Și s-au făcut o singură silabă eternă.
Pe urmă în timp învățând din nou iubirea a doua oară,
Îngerii mei s-au ridicat din nou cu îngerul tău
Și au învățat să fâlfâie și să scuture aripile
Peste nemărginire,
Eram eu și tu,
Tu și eu, eu, tu și celălalt copil al meu mare, tu și noi.
Copilul meu în timp mi-ai adus atâția îngeri în casă,
Încât uneori duminica numai aveam loc să îi așez la masă,
Îi orânduiam pe unde puteam,
Începeam să-i număr,
Dar erau tot mai mulți cu fiecare an,
Creșteau alături de tine
Și nici nu mă mai miram
Erau ca într-o simfonie
Și cântau într-una
Vară, iarnă
Doar de bucurie,îmi învățau din nou oasele să meargă, gura să postească
Ochii să-mi adoarmă în cele din urmă uimiți
De frumusețea pe care mi-ai dăruit-o și o dărui mereu!
Iar acum că ai crescut frumos și mare
Mi-a rămas timp suficient de privit!

Lara
de elenalazar28

De vacanțe

Fotografii prinse cu magneți de frigider
Nu e bine pentru produsele și cașcavalul afumat din el ne urlă ei,
Le desprindem și le punem pe centrală
Cu cleme albastre sau lipici,cu migală
Nu e bine nici aici,
Ne crește factura
Influențează calitatea gazului și natura,
Le iau timid și le lipesc pe mine
Mă cuprinde o amețeală și o stare de bine
Când tu vrei să-mi săruți sânul stâng te împiedici de magnetul cu turnul din Pisa,
Și te îndoi și tu,
Îți înclini buza de jos,
Dar atingi magnetul cu sfinții de mozaic și de ipsos din Ravenna
Și devii curios,
Îmi desenezi moale cercuri de aur
Pe pântec, pe șold și pe os
Și mă acoperi cu o lungă și albastră ploaie
De artere și vene răsucite pe dos,
Descoperi și Roma, Tunis sau Barcelona
Și râzi zgomotos
Și-mi șoptești tandru în ureche
Că am fost,
Pe acolo am fost
Și-ți amintești mirosul meu din anii trecuți impregnat cu roșu de azalee,
Cu liliachiul profund de bougainvillea înflorită
Și pasul meu rătăcit și desculț
Străbătând agale cupola înaltă de stâncă ce străjuie moscheea,
Te împiedici de magnetul prins de degetul mare de la piciorul stâng cu măgărușul albastru cumpărat într-un sfârșit de toamnă pe pământ
Ai uitat?
Și atras de verile lungi cu săruturi de migdale și pepeni
Începi să mă piepteni,
Să-mi desprinzi amintiri
Secetoase cu miros de pietre, de mare, de zbor de egrete și pescăruși,
Mă descâlci pe-ndelete
Și aduci dintre toate în secundele de atunci
Soarele mare și roșu în apus
Și-mi șoptești moale și trist
S-au dus, toate s-au dus!
Uite nu mai avem pereți ca să punem magneți?
Nici trupul tău nu-i de ajuns!
Iar eu îți cuprind sufletul în palme și îi șoptesc înainte să adoarmă:Te iubesc!Ne rămân atâtea veri cu iubire, iubitule vom pleca din nou
Mâine!

Un colț cu magneți de prin lume 😍
de elenalazar28

Poezie pentru sărutul dat pe inimă

Unii spun că doar eu te iubesc,
Am stat fidelă în patul tău atâția ani
Unii spun că doar tu mă iubești,
Că m-ai protejat de intemperiile iernii
Ca pe o prețioasă imortelă
Că atât demult te-ai străduit să-mi ții trupul meu rupt în tinerețe
Erect și plin de frumusețe
Dăruindu-mi din vlaga ta de bărbat,
Unii mă văd pe mine înflorind mov sau galben în umbra ta,
Unii te văd pe tine atât de îndrăgostit de mine
Încât nu știu dacă eu am același număr la cămașă sau același număr la pulovărul de tricot
Pentru că mă văd purtându-ți puloverul în fiecare dimineață
Savurându-ți mirosul dulceag de transpirație
Amestecat cu izul parfumului meu,
Uneori parcă avem aceeași culoare a ochilor obosită sau mirată
Pomeții parcă nu sunt patru ci sunt doi
Pe aceeași față ridată,
Unii ne confundă în grabă când ne văd pe stradă
Dar noi alergăm doar cu două picioare în grabă,
Unii nu știu de fapt că avem o singură splină,
Un singur pat,
O singură viață,
Un singur dulap
În care ne stau aruncate hainele
Pentru că nu are nici o importanță
Cu ce suntem îmbrăcați
Când ne sărutăm
Apăsat, tulburați de îndrăgosteală
Pe inimă!