Cu noi doi azi norii se țin de mână,
Cu noi doi se-ncunună coroana merilor cu roiuri albastre de albine cu trup de mătase,
Cu burțile pline,
Cu noi doi se înalță irișii plini de culoare
De mov de tafta cu galben de soare,
Cu noi doi păsări moțate rotunde se întorc acasă
Și-n tundre crește iarba cu miros de ape verzi,dezghețate
Cu noi doi primăvara e atât de aproape,
Încât atunci când tu te apleci
Să-mi cuprinzi mâinile,umerii reci,
Se nasc taifunuri, cutremure, vulcani adormiți de o mie și o sută de ani,
Cu noi doi se trezesc, viețuiesc
Iubiri fără semne,fără cuvinte,fără somn,
Cu noi, când ne găsim și din acest găsit nu ne oprim ,se reinventează eternul doi!
Lazăr Elena 