Hoinăreală

Martie se apropie încet de final, istovit
Seamănă cu iubitul meu iubit,
Stă înfășurat pe trupul meu
Alintat
Mirat,că numai pocnesc de culoare
El mi-a dat atât de mult soare,
Mi-a spălat și oasele cu ploi ușoare de mătase,
Mi-a întins bretonul ciufulit și îndoliat,
M-a parfumat cu flori de portocal aurite
Prăfuite de norii care străbat cerurile în înserat
Care însă cum să vă spun mi-au luat sufletul și au plecat,
Ca un pelerin e el acum, care cerșește îndurare
Care caută
iubirea în lung și în lat
Care postește pentru a fi iertat,
Se preumble sufletul meu
În primăvară
De ar putea stârni mersul albinelor mii,
Al fluturilor cu ochi de păun
De ar înflori,
Împreună cu toți și cu toate într-un loc,
De ar găsi ceea ce caută sau poate nu e de găsit și el poartă acest umblet neobosit
S-ar opri …
Sau opritul acum în sfârșit numai e de oprit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s