Poezie despre viață

În pădurea cea verde mai verde decât ochii tăi
Ai învățat despre dragoste
Ai implorat-o
În rugăciunea ta atunci erați trei
Tu tati Tatăl
Ai scormonit mușchiul cel verde
Mai verde decât pădurea
Care era mai verde decât ochii tăi
Ți-era teamă nu de lama ascuțită a bisturiului
Ți-era teamă să nu strivești mușuroiul de furnici
Mici
Și tu erai mică
Dar nu de frică mică în iubire
Și tu trăiai
Și nu știai cum să-ți răsucești talpa piciorului
Să nu calci vietăți târâtoare și insecte cu ace ca niște săgeți
Ai făcut transfer de cuvinte de lacrimi
Între cer inimă și morminte
Ai primit răspuns și ai mers
Tot înainte
Iar furnicile lui Solomon
Și mirmidonii îți netezeau calea
Zarea ți-o colorau în iubire
Ca tu să nu te mai poți rătăci niciodată
Ca tu să poți zâmbi
Minunat copleșitor de minunat în păduri
Mai verzi decât sunt ochii tăi
Și în fiecare zi
Zâmbetul tău să stârnească minuni!

Dorina Lazăr

Poezie pentru Maria

În timp, în acest timp, în timpul rămas
Știu că și tu vei avea grija mea,
Că nu vei uita,
Că nu mă vei uita,
De aceea prețuiesc clipele alături de tine
Pentru că tu întotdeauna ai pregătit zâmbetul, cuvintele, ciocolata bio cu 90 la sută cacao, mâncarea vegană,pentru mine.
Știu că tu îmi ești prietenă,
Chiar dacă tu nu-mi mărturisești totul
Și nici n-ai cum să-mi mărturisești, ești prea tânără pentru asta,
Nu am sperat că în afara celor două fete ale mele
Prezențe ale vieții din mine,
La tine, să îmi bucuri zilele(și nu numai ale mele)
Eu știu că nu îți pot copia zâmbetul, bunătatea, că nu le pot avea și
Tu știi că indiferent cât de nebună aș ajunge
Ai avea secunde în secunde pentru mine
Să-mi repeți mereu că e bine,
Iar uneori când plivesc buruienile din grădină să las tulpinilor spațiu să crească
Mă gândesc că și tu ești asemenea spațiului,
Sufletul tău înlătură tot ce e rău
Și lasă tuturor frumosul.
Și chiar dacă mă vei uita în uitarea ta
Eu cred că îmi vei cumpăra țigări și cafea
În ziua din urmă
Și-mi vei colora curcubeul
Ca să pot visa,
Pentru că tu ai intrat demult și te vei odihni mereu în inima mea!

Maria Onica

Bună iubito

De cele mai multe ori zâmbesc întinzându-mi ridurile într-o mimică perfectă de om interesat de discuția matinală a interlocuturului sau a celorlalți,
Să-i numesc oameni?
Dar oamenii se prefac,
Sunt drăguți,
Își ascund lacrimile,
Râd la glume neamuzante,
Vorbesc în două limbi
Sau nu vorbesc uneori deloc,
Fiecare consideră că face parte dintr-o anumită specie a vertebratelor,
Unii într-adevăr au probleme cu coloană verticală le lipsesc T6 sau L4,
Sau le sunt sudate, înșurubate asemenea sufletului lor,
Ce minunat mă simt când îți strecori degetul dimineața uneori și-mi mângâi ultima vertebră falsă
Și-mi șoptești:Bună,iubito,te ador!

08.01.2022(trandafirii mei în ninsoare)