Etichetă / floare

de elenalazar28

Copiilor noștri, copiilor din voi

Plini de vise sunt copiii noștri, de gânduri curate, în noapte.
Mari , micuți, timizi,deștepți, curioși,
Frumoși,
Ne arată lumea cu susul în jos, numai ei și cei care iubesc o pot vedea așa , răsturnată și mirată.
Pentru ei gravitația nu există,
Joaca lor e mixtă
Încărcată de umbre și culori,
Drumurile presărate cu flori
Cărți , avioane, mașinuțe,
Creioane, pompoane,
Stele argintii
Ochii lor râzând vii
Mâinile lor strânse veșnic în îmbrățișare,
Ei pun totul în mișcare!
Placa de întins părul și bretoane ondulate,
Sprâncene pensate,
Creme pentru acnee și epilatoare,
Gantere, vitamine,
Lumea lor e mare!
Iubiri făgăduite și promise
Jurăminte călcate și stinse,
Flăcări aprinse sunt zilele lor
Plâns pe obraji
În ceas de seară, cu dor!
IPhone-uri , tablete și gadgeturi,
Jocuri electronice , Barbie, și diete ținute cu luna,
Algebră, engleză , franceză și dans,
Nu mai respiră în lanuri și luncă,
Atât de puțin timp le-a rămas!
Dar ei sunt plini de vise
Și-n fiecare secundă învață
Să alerge desculți ,râzând cu tine mamă și tată,
Să împartă timpul în trei
Zi , noapte,zi
Noapte,zi ,noapte,
Să gândească liber și întreg
Să uite de alfabet
Să crească și să zboare în lume

Să iubească, să cunoască
Să nu mai adune sume,
Să zidească pentru ei un nou început
Fără norme ,
Pedepse
Și legi.
Priviți-i pe ei copiii voștri ca și cum voi ați fi copii,
Și voi ați crește în locul lor
Și ați vrea să fiți iubiți , să iubiți
Să uitați,
Visați ce vreți
Uitați ce sunteți!
Copiii noștri au lumea plină de vise
Priviți-i zi de zi cum visează cu ochii lor
Albaștri , verzi , negri , căprui
Cum gravitează în timpul lor șui!
Lumea lor a fost ,și este lumea noastră,
Cea mai fermecată din lumi,și a rămas ca o fereastră deschisă mereu în casă să primească minuni!

de elenalazar28

Trandafiri de mai

Trandafiri roșii de mai
Crescuți peste ani
Ofiliți în tăcere
Scuturați de vântul sălbatic
Dulci ca de miere
Se înalță în suflet
Sângeriul lor de tafta,
Picură roua albă și grea,
Încet,
Peste lume și zile.
Trandafiri roșii cu buzele pline,
De polenul străpuns ,
De dansul ascuns
Al fluturilor de nea!
Ce n-ar da mâinile mele
Să rupă licoarea din stele,
Să smulgă tulpina de soi
S-o sădească în noi,
Nobil altoi
Să înflorească în mai
Trandafirii roșii din rai!

de elenalazar28

De azi

Când m-am născut
Se secera orzul,
Pe câmpie, se scuturau macii
Și ortacii se adunau prin vie.
Zmeura da să se coacă,
La biserică, copiii băteau în toacă
Iar mama sta și plângea,
Eram ultimul copil
Ce ieșea din ea!
Sora mea mare tăia găina
De parcă pe ea
Săraca căzuse vina,
Că mama plecase în grabă
Uitând de sfadă
De sfaturi și iubiri.
Iar, tata,pe gânduri era
Visa
Că-n noapte de luni spre marți
O fetiță mai avea
Plăpândă, firavă și neagră
Dar ea avea să-i fie cea mai dragă
Și când botezul mi l-a dat,
Părea că-i vreme de Ignat
Cu mese întinse și plăcinte,
Cu fețe albe, dragi și stinse,
Cu flori pe brațe și-n pridvor
Cu voioșie și cu dor
Și cu sfințita taină a cununiei.
Era senin, era frumos,
Era și cald, era și un rost,
Era și grabă și belșug,
În ziua când eu m-am născut
Era și somn, erau și griji,
Dar despre astea nu v-am scris
Că-n ceasul sfânt de miazăzi,
Am fost în casă patru copii.
Și mai târziu în miazănoapte,
Doi au plecat cât mai departe
Și doi au stat de-au privegheat
Părinții de i-am îngropat.
Când m-am născut
Se secera orzul,
Pe câmpie, se scuturau macii
Și ortacii se adunau în vie,
Iar eu sunt vie
Și vă aduc în dar, totul!

Undeva în țara mea, în lumea mea (05.2021)
de elenalazar28

Au înflorit salcâmii

Au înflorit salcâmii
Și-n nebunia lor,
Pe strada cu parfumul
Mi-au dăruit un nor
Ca să plutesc prin ploaie cu ei și cu un dor.
Au înflorit și crinii
Și -n somnul lor cel galben
Mi-au dăruit un vis
În care luna cântă
Și ține în așternut ,
Trompetele lor albe
De îngeri din trecut!
Au înflorit și teii
Și iasomia, blândă ,
Tăcută și mahmură
Ca după o beție lungă
În ziua cea trecută,
Și mă înconjoară în taină
Și-mi murmură cuvinte,
De spovedeală scumpă
Și-mi umple a mea minte!
Și le privesc pe toate
Și vă miros pe toți
Căci eu sunt grădinarul
Fructului necopt,
Și scutur floarea
Si retez vlăstarii
Când tânguie castanii
Și cresc buimaci arțarii.
Și ud cu lacrimi
Și mai stropesc cu soare
Pe strada veche a orașului cel mare
Și strig ca o dementă:
Au înflorit salcâmii
Și-n nebunia lor
Au rupt ciulinii și gândurile mele
Iar norul cel albastru
Lunatic călător,
L-au dus în altă lume,
L-au dus pe altă stradă,
În alt oras
Departe,
Și știi că îmi va fi dor
De altă primăvara,
De alt parfum și ploaie,
De alt salcâm și tei,
Și eu voi fi doar iarba
Nopților de ieri,
Iar,tu,tu vei fi de data asta grădinarul
Fructului necopt și verde,
Care nu mai aude
Și care nu mai vede
Că au înflorit salcâmii
Și-n nebunia lor
Ți-au dăruit iubire
Parfum
O lume
Și un nor…

de elenalazar28

Constantinii

Tatăl meu se numea Constantin.
Nu știu dacă acolo în rai îngerii îl mai strigă Constantin sau poate i-au pus o poreclă drăguță și desuetă?!
Sau poate vocalele și consoanele numelui s-au metamorfozat în fluturi și petale de maci și bujori
Plutind în cerul din rai în curcubeu și în nori.
Uneori îl mai strig doar pentru mine,
Uneori parcă îmi vine să-l caut în ceilalți Constantini din lume.
Uneori îi strig și pe ei, mai șoptit, cu dor și o dragoste nespusă la ureche, pe care apoi o strecor în suflet, pe-ndelete și le las în cele din urmă inimii să alunece în surâs,
Un surâs pe care-l trimit acolo sus
Să poată heruvimii să joace scrabble sau spânzurătoarea
Și Sfântului Petru să nu-i mai iese numărătoarea,
Măcar să-i lase,dacă nu știe a socoti pe Constantini,să fie vii!

Familia Lazăr(tatăl meu este primul din stânga imaginii , părinții Lixandra și Nicolae, frații și surorile, amintire din 1949 de Rusalii)
de elenalazar28

Poezie despre vaca la înălțime

Vaci pe malul Begăi , zona Iosefin Timișoara


În lanul de lucernă,
Vaca păștea.
Numai ea, eterna
Mugea,
Lucerna înflorea,
Ca o stea liliachie,
Străvezie.
In ea Calea Lactee
Dansa, pustie.
Universul plin de vaci
Plutea
Și maci
Și raci
Împleteau nocturne
În lume,
Aruncate,
Adunate
În infinitul albastru,
Sihastru,
Al sufletului meu, mereu, în lanul de lucernă
Greierii coseau simfonii,
Vii,
Negrii și amari,
Călători printre nori,
Adunau tijele mov,
Tijele roz,
De lucernă.
Iar vaca, eterna
Mugea
Și eu și ea,
Știam că lumea mergea,
Tăcută, vuind,
Strigând și asurzind,
Mută,
Pe drumuri lungi,
Și întortocheate,
Alese și înfundate,
Căutând înțelesuri
Și taine și enigme,
Și nimeni nu se oprea să privească
Lucerna ce înflorea,
Liliachie ca o stea…

Austria, Tirol 2015( fotografie realizată de Lara Nuțu)
de elenalazar28

Au înflorit castanii

Castanul de pe strada mea mi-a spus:,,Să îți înflorească sufletul , să-ți fie plin de bobocii iubirii”
Iar eu , firavă și neștiutoare am adormit,
Și a înflorit castanul!
El mi-a privit de dimineață din nou sufletul, treaz de data asta și iar mi-a spus: ,,Urcă-l și urcă-te cât mai sus, împodobește-te cu lumină”
Și m-am făcut surâs, dezgolit fără de vină!
Castanul m-a învelit cu albul și rozul soarelui
Și am pornit din nou hai-hui( de fiecare dată o tot iau din loc cu noroc sau fără noroc)prin cartiere inaugurând terase,berării, piețe și florării, anunțând festivalul de artă stradală sau de jazz, sau artă culinară
Invitându-mi prietenii beți ,beți de fericire,lăsându-ne reguli, mizerii și tristeți în urma altei vieți,să petreacă cu mine!
A înflorit castanul și îngerii noștri chicotesc de bucurie și-și pun dorințe,și suflă în lumânărele creând noi tendințe,în primăvară,în primăvara firavă de soare,
Strigându-ne să numai stăm închiși în case, să ne mutăm zilele afară, în ploaie!

Timișoara , cartierul Fabric
de elenalazar28

Despre îngeri

,,Azi am fost la piața de îngeri,
Era închis”.
Mă uitam în sufletul tău, era trist!
Te-am luat de mână ca pe unul pierdut de vedere, pierdut de ochi și te-am dus la piața de flori,
Să-ți aleg maci roșii să ți-i pun pe brațul stâng, să te înfășor, să te ferească de deochi.
Nu eram decât noi, noi doi și-o florăreasă bătrână cu dinții albi de lapte de stână.
Tu simțeai mirosul de azalee și trandafiri pocniți , eu mă uitam după ceilalți care nu erau , și-i știam atât de grăbiți , să planifice concediile plătite în avans de anul trecut, să-și amâne programările la fitness și dans, și numai au astfel timp și soare să vină în piața de flori să cumpere culoare să o pună în viața lor.Dar mâine dragul meu după rapel sau altă vaccinare, sau imunizare îți promit că vom merge din nou la piața de îngeri,
Poate peste noapte unul din ei se trezește și numai plânge!

Fotografie realizată de Diana ( cartier Fabric -Timișoara)

Proiectul „Timisoara ascunsă”este un proiect personal, de explorare urbană.El s-a născut din pasiune pentru patrimoniul cultural timișorean. Doresc ca prin această inițiativă să arăt Timișoara așa cum o știu eu: frumoasă, misterioasă, bogată.( adresa de instagram a Dianei este :Diana/Timisoara ascunsa)

de elenalazar28

Poezia numărul 6 din Săptămâna Mare


Și dacă nu zidim iubire
În mâini vom ține piatră,
(Se sfarămă in vântul
Din miazăzi și noapte)
Nu mai găsim nici ușa
Nici casa ,nici covata
Pe care ne-au lăsat-o
Bunicii când au plecat din lume
Săpăm zadarnic
Cu mâinile mai goale
În temelia vieții
Și nu găsim chemarea
Nici varul ce albește
Și spală oase sfinte
Nici vorbe rătăcite ce zboară în astă minte.
Deci să zidim iubire
Și-ncepem cu măsură
Dar nu așternem ură
Nici false jurăminte
Să ridicam cupola
Și acoperiș de soare
Pe sobe și pe tinde
Și în vatră jar de stele,
Să punem la ferestre
Stropii mărunți de ploaie
Și pe la uși zăvor
De iarbă și de trestie,
Și scări de galbenele
Cu trepte de măceșe
Să împodobim pe țigle doar cuib de rândunele,
Și atunci când casa noastră
Se va sfinți în seară,
Să aprindem lumânare
Ca fiecare colț al ei
Să fie zi,
Și în fiecare ungher să atârne lune mii.
Deci să zidim iubire,
Să înălțăm azi
Cetate din ea
Pentru zilele ce vor urma,
Pentru toate zilele ce vor să fie,
Noi,numai noi putem zidi iubire!

Biserica din lemn Căzănești județul Hunedoara(fotografie realizată de Lili Drăghia)
de elenalazar28

Poezia numărul 1 din Săptămâna Mare


Postim până la Paște
Post negru,
Doar apă buzele noastre vor picura
Doar rugăciuni și căință
Sufletele noastre vor cânta,
Postim pana la Paște
Post negru,
Doar pâine vom mânca,
Pâine de grâu,de secară
Amară în dimineața albă și goală,
Postim pana la Paste
Post de izbăvire
În inimi ,iubire, iubire aprinsă
De rugă nestinsă,
Văruită pare noaptea cu luna
Străjer ,pribeag printre noi
În nopți așternem , stele , făclii
În case , flăcări vii.
Postim până la Paște
Cu capul plecat, acoperit de broboadă
Obrazul ne murmură,
Ochii ne tulbură,
Mâinele tremură răsfirând mătănii
În aprilie ,merii, țarinile pluguie.
Seceta arde macii roșii din mai
Când de Rusalii, salcâmii ,
Se îmbracă în straie bălaie
Și primii dănțuie în vale , crinii.
Postim pana la Paște
Și apoi până se naște ,
Cel ce Mântuie viața noastră de spinii durerii și a tăcerii
Mântuire în lume
Rostind nume,
Chemând pe fiecare,
La cina cea de taină și răscumpărare
Și Iuda din noi
Cu tristețe se închină
Turnând vinul în gol , ce curge a vină
Sărutul ce întoarce iertarea cea scumpă,
Și drumul crucii cel lung,
Îl străbatem cu toții,
La porți batem și cerem odihnă
În postul cel mare,
Rugăciuni și har , iertare,
Primim in dar…dar

Flori de măr(mărul din fața casei mele)